Cameron Diaz revine pe marile ecrane cu o comedie în regia lui Nick Cassavetes, pe care îl ţin minte pentru că a regizat “The Notebook”, un film pe care aproape sigur l-aţi văzut. Tot în sfera filmelor romantice îl vedem şi în “Cealaltă femeie”, însă de data aceasta într-un film complet diferit: o comedie. Una care va prinde probabil cel mai mult la fete, nu de alta, dar filmul ne arată cât de greu sunt de găsit băieţii buni şi cum pot să o păţească cei răi.
Carly e o femeie de succes, cu o experienţă considerabilă şi în cariera ei de avocat şi în domeniul bărbaţilor, pe care îi schimbă destul de des, încercând să îl găsească pe cel potrivit. După mult timp, e în sfârşit cu adevărat îndrăgostită de un bărbat care pare perfect. Aşa cum urmează să afle, acesta are doar trei defecte: e căsătorit, mai are alte amante şi îşi înşeală partenerii de afaceri.
Fără voia ei, Carly o cunoaşte pe soţia bărbatului perfect, Kate, într-o ipostază cât se poate de nefericită, dar amuzantă. Şi tot fără voia ei, Carly ajunge cea mai bună prietenă a lui Kate, care, atunci când se vede prinsă într-o situaţie fără scăpare: casnică şi dedicându-şi întreaga viaţă de adult fericirii şi succesului soţului ei, fără proprii bani şi fără alţi prieteni decât cei ai familiei, apelează la Carly pentru clarificări cu privire la relaţia cu soţul ei şi sfaturi legale, care degenerează rapid în sesiuni de băut, discuţii între fete şi călătorii de spionaj, atunci când Kate îşi dă seama că soţul său mai are o amantă. Pentru că da, “cealaltă femeie” sunt de fapt “celelalte femei”. Şi aşa, celor două fete ale noastre li se mai adaugă o femeie: Amber, cea mai tânără şi prostuţă, dar o prietenă de nădejde şi o piesă de bază în planul de răzbunare pe care cele trei femei, fiecare înşelată în felul ei, îl pun la cale.
Rezultă de aici o comedie de aproape două ore, care mie mi-a plăcut. Cameron Diaz în rolul lui Carly, Leslie Mann în rolul lui Kate, Kate Upton în rolul lui Amber şi nu în ultimul rând Nikolaj Coster-Waldau în rolul lui Mark King, soţul mincinos, fac o treabă bună pentru rolurile lor, de altfel limitate. Nu veţi găsi o poveste profundă despre provocările reale ale unei femei care află după mulţi ani de căsnicie că soţul ei e un mincinos patologic, deşi unele scene încearcă să cuprindă ceva din suferinţa lui Kate, dincolo de aparenţa amuzantă a întregii situaţii. Personajele sunt unidimensionale: Kate e bună, naivă, inteligentă, Carly e deşteaptă, integră, realistă, Mark e doar un mincinos, aşa cum nu suntem nici unii dintre noi în viaţa reală, dar aşa cum cred că a fost nevoie pentru scopul filmului.
Sunt şi multe faze în film care au devenit clişeu, veţi vedea cum un laxativ îşi face efectul în doar două minute şi povestea putea să fie spusă în mai puţin de 109 minute, dar dacă aveţi chef de o comedie romantică şi atât, e o alegere excelentă pentru ieşit la film. Preferabil cu fetele.