doza de ras de la superblog

Doza de ras de la Superblog

November 3, 2013 Andrei
Superblog

Proba nouă din cadrul Superblog mă pune să mă fac de râs. Sau, mă rog, să vă fac pe voi să râdeți. Ca să nu se ia tizul meu de mine că-i iau pâinea de la gură, n-o să mă bag în standupul lui.

Așa că o să vă spun un banc. Banc care mie mi-a plăcut și care sper să vă amuze și pe voi. Un pic misogin, dar după părerea mea, asta-i oferă un farmec aparte. La urma urmei, în spatele misogismului aparent, toți iubim femeile. Mai puțin homosexualii, dar părerea lor nu contează când e vorba de bancuri.

ras

 

Un barbat e adus in fața judecatorului pentru ca a omorat-o pe soția lui.

– Fapta dumneavoastra e sub orice critica. Daca aveți intenția ca tribunalul sa nu va condamne la inchisoare pe viața, trebuie sa ne expuneți motive cat de cat plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
– Domnule judecator, soția mea era asa de proasta incat nu am putut sa ma controlez și a trebuit sa o arunc de la balcon.
– Declarația dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita și daca nu doriți ca jurații sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveți argumente cu adevarat plauzibile.
– Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj și la parter locuiește o familie de pitici. Parinții au 1 metru și copii, cel de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .
– In ziua respectiva i-am spus soției:
– E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toți sunt asa mici!
-Da, raspunde soția sunt o adevarata specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut sa spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele și de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numește pigment.
– Ma lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ala se numește pergament.
– Cum poți draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica o parte din ce a scris.
– Domnule judecator, va inchipuiți ca mi-am inghițit cuvantul „fragment“ ca sa nu mai continui discuția asta aberanta. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am așezat bine ca apare soția mea langa mine cu o carte in mana și imi spune:
– Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numește carte , daca nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.

Iau carte in mana și ii spun “Draga mea, asta e o carte in limba franceza. Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana” .
– Asta e buna draga, imi dai tu lecții de franceza, mie care am facut meditații cu un vector de la facultate !!
– Ala nu se numește vector, se numește lector.
– Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ala a fost Hector și era troian.
– Hector e unitate de masura a suprafaței blegule.
– Ala e hectar draga mea.
– Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
– Ala se numește nectar spun eu oftand din adancul sufletului.
– Habar nu ai, eu știu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cantau doua prietene in duo.
– Nu se spune duo se spune duet.
– Ma scoți din sarite, cum dracu de ești asa de incuiat? Duet e cand doi barbați se bat cu sabiile.
– Ala se numește duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
– Domnule judecator, aveam tunel pe limba dar am simțit ca mi se face negru in fata ochilor și nu m-am mai putut stapani și am aruncat-o pe geam.

Liniște in sala… judecatorul ia ciocanelul de pe masa, lovește cu el puternic și spune:
– Ești liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de la Hector.

Articol participant la Superblog 2013 – proba Reeija (firma de la care soția cumpărase o geantă).

Sursa banc: folclor.


Vorbeste acum sau taci pe vecie.