povesti reale 1

Povești reale – 1

May 15, 2013 Andrei
Diverse

Mi s-a reproșat că nu povestesc ce mi se întâmplă și tot abordez subiecte generice în loc de fapte reale.

Asta pentru că, de multe ori, până și mie îmi e greu să cred multe din lucrurile care mi se întâmplă. Chiar dacă le văd și știu că sunt reale. Darămite dacă m-aș apuca să le povestesc. Am considerat că ar părea prea SF și lumea n-ar fi interesată. Dar, mă rog, asta e părerea mea și nu am dreptul s-o extind asupra cititorilor care au libertatea de a forma o impresie proprie, bazată pe poveștile mele.

Așa că, o să vă povesesc sumar câteva chestii reale care mi s-au întâmplat.

1. Experimentul Burger

M-a apucat pe mine pofta să-mi fac niște hamburgeri în acasă. În Selgros fiind am cumpărat niște burgeri congelați pe care i-am gătit acasă. Inutil să spun că au ieșit destul de uscați, în ciuda eforturilor mele de a-i face suculenți. Apoi i-am dat una bucată burger câinelui meu. A mirosit-o, s-a uitat la mine de parcă m-ar fi înjurat și a plecat. NU a mâncat burgerul respectiv. I l-am rupt bucățele mai mici și tot nimic. După 3 zile, tot nu s-a atins de el. Și nici măcar nu scria pe ambalaj că ar conține carne de cal…

2. Ciudățenii în mijloacele de transport în comun.

Și prin ciudățenii mă refer în principal la oameni ciudați. Trecând peste toți vânzătorii și cerșetorii, am întâlnit două chestii maai speciale în ultima săptămână. Prima ar fi bărbatul cu unghii lungi și mov (date cu ojă, el fiind boschetar). Poate fi întâlnit în tramvaiul 1.

A doua ciudățenie o reprezintă “teroristul de la metrou”. Așteptam eu pe cineva la Unirii, în față la Mc, și văd pe cineva care statea cu o canistră la picioare. M-am gândit că asta e greu de crezut, așa că am poză. Cum stăteam eu acolo, așteptând, vine un bodyguard de la metrou. Și se duce la omul de lângă ăsta cu canistra și-i spune să nu mai stea rezemat de bordură. Pe bune? Asta era anormal în peisaj?

3. Taximetristul curios.

Vineri seara, după ce am ratat RATBul de noapte pentru că nu oprea unde mă așteptam eu , mă urc într-un taxi.Era aproape 1 AM.  Îi spun destinația, la care el mă întreabă: “La ora asta?” . Wtf? Nu frate, mergem dimineață, m-am urcat la tine în mașină să nu stau afară…

Cam atât cu poveștile reale deocamdată.  Puteți povesti și voi ciudățenii într-un comment.


3 Responses to “Povești reale – 1”

  • Raluca says:

    Poate stai in Rahova sau Ferentari si e de inteles de ce a avut soferul retineri sa mearga acolo la 1 noaptea. Nici in Harlem nu prea se aventureaza albii la ore mici :) . Chiar si la ore normale e riscant. Sa povestesc o ciudatenie care cred ca isi are radacinile in perioada comunismului cand era coada la orice. Chiar daca nu stiai ce se da, dar era coada, te asezai….. Luni la GDF Suez m-am dus sa fac un contract. Cladire moderna, aviziere peste tot, multe ghisee, in fine, aspect occidental. Pentru contracte era o codita cam de 5-6 persoane, dura cam 10 minute la o persoana in medie,ca ii facea contractul pe loc. Toata lumea statea in picioare la coada, desi alaturi erau 10 scaune confortabile frumos tapisate cu catifea mov. Am anuntat persoana din fata ca sunt si eu acolo si m-am asezat pe scaun, faza la care toata coada s-a uitat reprobator la mine, de parca as fi facut ceva imoral. Cred ca erau speriati ca nu mai “apuca” contractul , ca se termina in fata lor si raman fara :) )))

  • […] Andrei are 3 povesti reale numai bune de pus pe blog. Si mai are si altele de care inca n-a […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>