Hellboy este cel mai recent film de pe lunga listă a filmelor care au o continuare, o revenire, în acest an, lucru pe care-l menționasem într-un articol anterior, în care spuneam că parcă în 2024 acest fenomen este puțin mai vizibil. Însă, se pare că sunt și aici ceva schimbări. Nu majore și stupide îndrăznețe, precum la Joker, însă ele există.
O primă schimbare care mi-a sărit direct în ochi, a fost cea din distribuție. Hellboy nu mai e acelasi. Acum, în loc de Ron Perlman sau David Harbour, el este interpretat de Jack Kesy. Cum spunea vorba aceea populară: seamănă, dar nu răsare. Într-adevar, e o chestiune de gust, poate unora le va placea mai mult, însa eu nu mă număr printre ei. Cel puțin, nu încă. Poate la următorul. O altă noutate/schimbare ar fi originea eroului nostru. Ca sa nu vă dau spoiler, nu vă spun care este cea nouă, vă spun doar că nu mai e recuperat din ghearele naziștilor. Mai sunt si altele, dar vă las să le descoperiți voi.
Filmul este unul dinamic, plin de acțiune, însă cu mai puțin umor față de ecranizarile anterioare, în care Hellboy mai spunea și câte-o poantă. Acțiunea se petrece undeva în anul 1959, într-un sat uitat de lume, într-o pădure. Câteodată, mi s-a părut că se rupe firul logic, dar nu ai timp să stai mult cu acest gând în cap, că se întamplă ceva interesant și-ți distrage atenția.
Mi-a plăcut mult coloana sonoră și alegerea decorurilor. Chiar dacă, pe alocuri, unele scene sunt clișeice și multe sunt prea dinamice și chiar întunecate, vorbim totuși de Hellboy, iar așteptările în zona aceea s-ar situa. Mi-ar fi plăcut să avem un intro puțin mai lung și o descriere mai detaliată a păianjenului care e prezent doar la început și la sfârșit.
Hellboy este disponibil de ieri, 8 octombrie, pe platformele digitale (Amazon, AppleTv). Vizionare plăcută ți aștept și impresiile voastre.