Prostie fără limite

Se spune ca mama proștilor e mereu gravidă. Dar chiar în halul ăsta? La câte exemple de prostie găsești pe imensitatea asta de internet, cred că de fiecare dată naște cel puțin tripleți (ea, mama proștilor).

Lăsăm la o parte exemplele de cocalari, pițipoance, prințese și alte specii autohtone și nu numai care împânzesc universul 2.0. O să mă refer doar la acele exemple de prostie cruntă. Genul de oameni care te fac să te gândești cum de n-au murit încă. Cum de multe ori mă întrebam când lucram la CGS și dădeam peste un american al cărui IQ puteai să juri că e negativ.

De la curierii care lăsau telefoane mobile întro baltă, în curtea clientului și până la oameni care din greșeală, în loc să returneze un telefon mobil au împachetat o plită (Emilia poate confirma) Statele Unite ale Americii chiar sunt țara tuturor posibilităților.

Dar, când vine vorba de prostie, nici România nu duce  lipsă de exemple. Că doar nu zicea tovarășu’ Einstein degeaba că prostia nu are limite. O fi cunoscut și el câțiva oameni la viața lui.

Problema e când se strâng mai multe specimene de genul într-un singur loc. Atunci, tu, care gândești măcar puțin, ai senzația că ceva nu e în regulă cu tine. E senzația aia pe care o ai când treci pe lângă un grup de cetățeni care stau pe marginea străzii și încep să râdă. Nu zice nimeni că râd sau nu râd de tine, dar tu tot te simți ciudat.

Un exemplu de adunătură de oameni pe care natura (nu Dumnezeu, că el e bun) nu i-a înzestrat și cu creier îl reprezintă site-ul TPU.  Nu am intrat pe site-ul respectiv pentru că după ce am văzut mai multe imagini de pe acest site pe Facebook, am considerat că nu e absolut necesar. Ar fi fost ca și cum ai intra într-o baie de acid să vezi dacă îți arde pielea.

Unele lucruri prefer să le iau de bune și să nu le verific. Să urmez și eu, măcar mai rar, îndemnele biblice (crede și nu cerceta). Așa că, pentru a vă demonstra că nu sunt eu nebun, o să vă pun aici două dintre pozele care circulă pe Facebook. Întâmplător pe astea două le-am descoperit la o perioadă relativ scurtă, după ce mă hotărâsem că așa nu se poate și trebuie să scriu despre ce se întâmplă în lumea asta.

Prima.

A doua.

Eu prefer să nu le comentez, voi puteți să vă expuneți părerea în secțiunea de mai jos.