Tag: Andrei Ciobanu

Povești cu copii care citesc

No Comments

Copii citind poveștiV-ați întrebat vreodată de ce nu există meseria de cititor? Nu? Nici eu, până nu am citit proba propusă de Editura ALL pentru Spring SuperBlog. Nu o să mă întind la povești și o să intru direct în problemă, fiind vorba de ceva serios.

Mai mult ca sigur nu la asta se gândeau cei care au propus respectiva probă, doar că ar atinge tangențial subiectul propus de ei. Și o să vă explic cum de la un simplu cuvânt se poate porni o campanie care ar încuraja lumea să citească, atât pe cei mici, cât și pe cei mari.

De-a lungul timpului, odată cu apariția tehnologiei, în special a internetului, numărul persoanelor care citesc povești a scăzut. Copii din zilele noastre nu mai citesc cărți de aventuri, ei se uită la desene animate, cum personaje create pe calculator (nu desenate, ca pe vremuri) trăiesc respectivele aventuri pe care ei ar fi trebuit să le proiecteze în imaginația proprie. Astfel creativitatea celor mici scade și acest lucru se va vedea când vor ajunge la maturitate.

În zilele noastre, o carte pentru copii este un lucru rar întâlnit în casele oamenilor, chiar dacă în gospodăria respectivă se află un copil. Setea acestuia de cunoaștere ar putea fi stinsă cu povești sau chiar cu alte jocuri educative, cu referire la lumea povestirilor sau personajelor de poveste, mod care ar înlesni procedura de educare a celor mici.  Acest lucru se poate remedia. Trebuie doar să se vrea.

Sintagma de la începutul articolului, cu meseria de cititor nu trebuie tratată mot-a-mot. Face referire doar la modul în care cei mici privesc viața, fiind întrebați ce vor să fie când se fac mari. De ce să nu fie cititori? Pentru că nu există această meserie, fiind un lucru care poate fi făcut de oricine. Însă cum ar fi dacă ar exista o persoană care să citească poveștile frumos, cu intonație, eventual costumați într-un anumit fel, astfel încât cei mici să fie atrași de lectură și să-și dorească și ei să fie cititori?

Și ca să facem lucrurile și mai atractive, am putea să-i stimulăm să lectureze, oferindu-le recompense în loc de teme obligatorii de vacanță. Din experiență vă spun și nu cred că e cineva care mă poate contrazice când spun că un lucru impus este făcut cu mult mai puțină plăcere decât o activitate care ar putea să-ți aducă un câștig.

De ce nu avem concursuri de lectură? Cărui copil nu i-ar plăcea să fie renumit? Să primească titlul de cititor? La asta v-ați gândit? Dacă Editura ALL consideră interesantă ideea mea, mi-ar plăcea foarte mult să ajut la implementarea ei. Voi avea șansa să fac pentru cei mici ceva ce mi-ar fi plăcut să facă cineva pentru mine când eram pe băncile școlii primare: să le insuflu pasiunea pentru citit.

Mergeți la teatru!

No Comments

teatruÎn ultima vreme am început să scriu mai des despre teatru. Însă nu v-am spus de ce consider că această artă este una dintre cele mai importante, din cele șapte. Sau dacă am mai zis, mă voi repeta, am voie :P.

Cu toate că unii consideră teatrul ca fiind învechit, preferind metode de divertisment mai moderne, eu nu sunt de acord cu acest mod de gândire. Este adevărat că dramaturgia există încă din Grecia Antică. Această trecere a timpului a făcut să perfecționeze arta și să dovedească imortalitatea sa  în fața trecerii erelor.

Unul din aceste teatre care au rezistat cu stoicism în fața trecerii anilor este Teatrul Evreiesc de stat, teatru care are aproape 130 de ani de tradiție în România. Un teatru a cărei trupă momentan joacă pe alte scene, de când clădirea învechită a rămas fără acoperiș. Îmi amintesc că imediat după nefericitul eveniment, doamna Maia Morgenstern, directorul acestui teatru a declarat că actorii vor susține un spectacol pentru a sensibiliza opinia publică în legătură cu salvarea clădirii. Sunt sigur că totul se va rezolva cu bine pentru că la asta se pricep cel mai bine actorii: la a transmite emoții.

Încă nu am ajuns la spectacolele Teatrului Evreiesc de Stat, nefiind chiar atât de bine promovate, problemă cu care se confruntă teatrul românesc în general. Dacă noile apariții cinematografice sunt anunțate cu surle și trâmbițe, spectacole care s-au jucat de multe ori cu casa închisă nu au deloc publicitate. Sau nu este eficientă, eu nevăzând nicio reclamă la o piesă de teatru, până acum. Excepție făcând afișele de pe stâlpii din preajma teatrelor și teatrele nou apărute, care sunt mai prezente în mediul online.

Eu sunt de părere că dacă ar exista mai multă expunere mediatică, lumea ar merge în număr mai mare la teatru. Pentru că trăirile pe care transmit actorii nu le poți simți nici în cel mai 6-7-8D film produs de Hollywood. Garantez.

Tocmai de aceea consider că această promovare în cadrul SuperBlog Spring 2014 este demnă de laudă și merită aplaudată. Felicitări!

Carte vs eBook

No Comments

ebook carteCă în ultima perioadă totul se tehnologizează, nu mai surprinde pe nimeni. Dar astăzi o să discut despre modernizarea unui obiect pe cât de banal pe atât de răspândit în lume. Cartea. Cum s-a ajuns ca banala carte să se transforme în ceea ce azi numim eBook?

Cărțile au apărut cu foarte mulți ani în urmă, din necesitatea oamenilor de a-și exprima/ nota opiniile. Nevoia de exprimare în formă scrisă, apărută inițial pe pereții peșterilor (vezi picturile rupestre) apoi pe alte materiale, de la piatră la lut, urmând o cale destul de lungă până la ceea ce azi încă numim carte. Spun încă, pentru că în câteva zeci de ani, eBook-ul s-ar putea să înlocuiască forma tipărită pe hârtie.

Deși primul eBook se pare că ar fi apărut încă de prin anii 1930-1940 (lumea nu s-a pus de acord în legătură cu istoria acestui device), de abia prin anii 2000 a început să devină cu adevărat răspândit, de când au apărut tot felul de tehnologii noi ce au permis evoluții uimitoare în domeniu. Plus că înainte de criza economică lumea cumpăra chiar orice, la fiecare colț de stradă fiind promoții și oferte.

Să vă spun de ce consider că e mai bun un eBook decât o carte.

În primul rând, portabilitatea.  Noile device-uri sunt micuțe, ușoare și chiar dacă nu egalează micile volume de buzunar, găsite mai nou și în automate de vândut cărți, la metrou, nici nu se compară cu romanele stufoase de mii de pagini. Sunt mai subțiri, mai ușor de pus în buzunar. Vreau să menționez că mă refer aici strict la eBook readere, nu la tablete de toate felurile cu capacități de eBook.

Diversitatea. Îți copiezi rapid 100 de cărți pe dispozitiv și în caz că nu-ți place una, deschizi alta. Sau dacă termini un volum. Cartea fizică te constrânge la numărul de pagini inclus între cele două coperte. Ai terminat… cumperi alta.

Ecologia. Chiar dacă aici pot avea loc dezbateri despre cum se poluează planeta prin fabricarea dispozitivelor, un lucru e sigur: nu sunt tăiați copacii. Sau cel puțin nu sunt tăiați în scop recreațional, pentru că acesta ar fi principalul scop al cărților, pe lângă cel educativ.

Ca să fiu obiectiv, ca de obicei, o să enumăr și câteva dezavantaje, capitole la care eBook-ul este “învins” de către cartea obișnuită. Pentru că întotdeauna există și aspecte “mai puțin pozitive”.

Rezistența ar fi principalul punct slab al oricărui dispozitiv plin de tehnologie. Cam așa stau lucrurile și în cazul acesta. eBook-ul este mai fragil, sensibil la apă, șocuri fizice (loviri, scăpări) și cu siguranță nu va dăinui să poată fi folosit și de “urmașii urmașilor voștri”.

Folosirea îndelungată este limitată de durata bateriei. Chiar dacă ecranele cu cerneală electronică au un consum foarte redus de energie, permițând o autonomie uriașă, de săptămâni întregi (în funcție de utilizarea zilnică), tot există o limită. Spre deosebire de carte, ale cărei pagini pot fi răsfoite până la terminarea volumului (de nenumărate ori).

Aspectul fizic al unei biblioteci. Un dispozitiv electronic nu va egala niciodată frumusețea unei colecții de volume, frumos aliniate,  așteptând cititorii să le răsfoiască. Și că tot veni vorba de citit, vă las să lecturați o carte, nu mai lungesc articolul.

Lectură plăcută, fie de pe hârtie, fie de pe eBook.

Articol participant la SuperBlog Sprint 2014.