V-ați întrebat vreodată de ce nu există meseria de cititor? Nu? Nici eu, până nu am citit proba propusă de Editura ALL pentru Spring SuperBlog. Nu o să mă întind la povești și o să intru direct în problemă, fiind vorba de ceva serios.
Mai mult ca sigur nu la asta se gândeau cei care au propus respectiva probă, doar că ar atinge tangențial subiectul propus de ei. Și o să vă explic cum de la un simplu cuvânt se poate porni o campanie care ar încuraja lumea să citească, atât pe cei mici, cât și pe cei mari.
De-a lungul timpului, odată cu apariția tehnologiei, în special a internetului, numărul persoanelor care citesc povești a scăzut. Copii din zilele noastre nu mai citesc cărți de aventuri, ei se uită la desene animate, cum personaje create pe calculator (nu desenate, ca pe vremuri) trăiesc respectivele aventuri pe care ei ar fi trebuit să le proiecteze în imaginația proprie. Astfel creativitatea celor mici scade și acest lucru se va vedea când vor ajunge la maturitate.
În zilele noastre, o carte pentru copii este un lucru rar întâlnit în casele oamenilor, chiar dacă în gospodăria respectivă se află un copil. Setea acestuia de cunoaștere ar putea fi stinsă cu povești sau chiar cu alte jocuri educative, cu referire la lumea povestirilor sau personajelor de poveste, mod care ar înlesni procedura de educare a celor mici. Acest lucru se poate remedia. Trebuie doar să se vrea.
Sintagma de la începutul articolului, cu meseria de cititor nu trebuie tratată mot-a-mot. Face referire doar la modul în care cei mici privesc viața, fiind întrebați ce vor să fie când se fac mari. De ce să nu fie cititori? Pentru că nu există această meserie, fiind un lucru care poate fi făcut de oricine. Însă cum ar fi dacă ar exista o persoană care să citească poveștile frumos, cu intonație, eventual costumați într-un anumit fel, astfel încât cei mici să fie atrași de lectură și să-și dorească și ei să fie cititori?
Și ca să facem lucrurile și mai atractive, am putea să-i stimulăm să lectureze, oferindu-le recompense în loc de teme obligatorii de vacanță. Din experiență vă spun și nu cred că e cineva care mă poate contrazice când spun că un lucru impus este făcut cu mult mai puțină plăcere decât o activitate care ar putea să-ți aducă un câștig.
De ce nu avem concursuri de lectură? Cărui copil nu i-ar plăcea să fie renumit? Să primească titlul de cititor? La asta v-ați gândit? Dacă Editura ALL consideră interesantă ideea mea, mi-ar plăcea foarte mult să ajut la implementarea ei. Voi avea șansa să fac pentru cei mici ceva ce mi-ar fi plăcut să facă cineva pentru mine când eram pe băncile școlii primare: să le insuflu pasiunea pentru citit.
În ultima vreme am început să scriu mai des despre teatru. Însă nu v-am spus de ce consider că această artă este una dintre cele mai importante, din cele șapte. Sau dacă am mai zis, mă voi repeta, am voie :P.
Că în ultima perioadă totul se tehnologizează, nu mai surprinde pe nimeni. Dar astăzi o să discut despre modernizarea unui obiect pe cât de banal pe atât de răspândit în lume. Cartea. Cum s-a ajuns ca banala carte să se transforme în ceea ce azi numim eBook?