Despre oițe

Pentru că am și oițe care mă ajută pe aici, o să le las să-și facă o scurtă prezentare. În ordinea numerelor de pe coadă, avem:

1. Loredana Costina

Oița cititoare – Loredana

Nu am avut curiozitatea să aflu câte Loredana Costina există, dar eu simt că suntem puţine de fiecare dată când sunt întrebată dacă nu am un nume de familie sau când „Costina” se transformă, pe câte o rezervare sau  pe vreo diplomă, în „Cristina”. Dar mi-am purtat numele fără nume de familie cu mândrie din ’89.

Am făcut grădiniţa, şcoala generală şi liceul în Arad, oraşul unde mă întorc de două ori pe an pentru a-mi vedea părinţii şi pentru a dormi mai bine decât am reuşit vreodată în Bucureşti. Dar iubesc Bucureştiul, cu teatrele, cinematografele, cafenelele şi parcurile lui. Am ajuns la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale de la ASE, am făcut un master în Managementul Proiectelor la SNSPA, m-am apucat de Facultatea de Drept la Universitatea Bucureşti, am găsit satisfacţie în viaţa profesională în cadrul a două organizaţii neguvernamentale unde am avut ocazia să fac lucruri care îmi plac şi am decis să rămân aici.

În timpul liber, mă uit la filme, merg la teatru şi citesc. Aşa că atunci când Andrei mi-a propus să merg din când în când la filme în locul lui, am acceptat bucuroasă. Singura condiţie a fost să scriu despre ele. Dar cum una dintre marile reuşite ale vieţii mele a fost menţiunea de la Olimpiada Naţională de Limba şi Literatura Română din clasa a 7-a, pentru care m-am pregătit scriind compuneri într-un caiet pe care încă îl mai păstrez, a scrie a rămas una dintre marile mele bucurii.

Aici scriu despre filmele la care merg şi uneori despre piese de teatru şi cărţi. Mai rar, îmi povestesc lecţiile învăţate din întâmplările mele personale şi profesionale şi pe blogul meu, loredanacostina.ro.