Cinefil – The Crow

The CrowȘtii sentimentul ăla când te așezi la un film așteptându-te la un spectacol vizual și emoțional și, pe măsură ce acțiunea se desfășoară, realizezi că ai intrat într-o poveste mult mai profundă decât te așteptai? Ei bine, așa m-am simțit urmărind noul „The Crow”. Filmul e o reîmprospătare modernă a clasicului din 1994, dar cu un twist care te prinde încă din primele minute.

Protagonistul, interpretat de [numele actorului principal], este atât de convingător încât te întrebi cum de nu a primit mai multă recunoaștere până acum. Povestea tragică a răzbunării sale, readusă la viață prin supranatural, rămâne captivantă și tulburătoare, dar noua abordare vizuală și schimbările subtile în narativ fac din acest remake ceva ce merită atenția.

Regizorul a reușit să păstreze esența întunecată și misterioasă care a făcut originalul un cult classic, dar a adăugat și elemente noi, care aduc povestea în contemporaneitate. M-am întrebat dacă nu cumva riscă să piardă fanii vechi, dar aș zice că a fost un risc calculat, iar rezultatul final reușește să păstreze un echilibru între respectul pentru original și inovație.

Coloana sonoră, un amestec de piese goth și industrial, te prinde de la început și te ține conectat pe tot parcursul filmului. Deși există câteva momente de ezitare în ritm, per ansamblu, „The Crow” (2024) își merită locul pe lista filmelor de neratat ale acestui an.

În concluzie, chiar dacă nu toată lumea va fi de acord cu toate alegerile făcute, noul „The Crow” reușește să reînvie o poveste iubită de mulți, adăugându-i o notă proaspătă și relevantă pentru zilele noastre. De văzut, neapărat!

Cinefil – Joker

„Joker” (2019) nu este doar un film, ci o oglindă dureroasă în care se reflectă

Joker

frustrarea și haosul din societatea modernă. Regizat de Todd Phillips și avându-l pe Joaquin Phoenix în rolul principal, „Joker” ne arată o poveste a unui om care se zbate într-o realitate ce îl respinge constant. Arthur Fleck nu este doar un individ neînțeles, ci simbolul unei societăți care nu oferă nici măcar compasiune celor care au nevoie de ea.

Povestea se desfășoară într-un Gotham aflat într-o star

e de putreziciune morală și economică. Arthur, un bărbat fragil și instabil, trăiește la marginea acestui oraș care nu îi oferă nicio șansă. Drama lui interioară se amestecă cu violența și dezordinea din jurul său. „Joker” devine astfel un comentariu social subtil, un film despre inegalitatea din ce în ce mai vizibilă și despre efectele pe care această neglijență sistemică le are asupra celor mai vulnerabili.

Joaquin Phoenix livrează o performanță incredibilă, aproape insuportabil de autentică. Transformarea lui Arthur Fleck în Joker nu este bruscă, ci graduală, fiecare umilință, fiecare moment de respingere fiind o piatră în plus în greutatea pe care o poartă pe umeri. „Joker” reușește să ne facă să ne simțim inconfortabil pentru că ne face martori la această cădere inevitabilă.

Totuși, „Joker” nu se limitează la povestea unui singur individ. Este o poveste despre cum societatea, prin indiferența ei, contribuie la nașterea monștrilor. Este un film care pune întrebări despre vinovăție și responsabilitate, despre unde se termină suferința unui individ și unde începe răspunderea colectivă. În final, „Joker” nu ne oferă soluții, ci doar ne arată cum, în haos, toți suntem puși față în față cu propriile noastre limite.