The Maze Runner – Labirintul: Evadarea este filmul pe care l-am așteptat cel mai mult în această vară. Citisem despre el, văzusem trailer-ul și m-am apucat de citit cartea – Captiv în labirint – un bestseller scris de James Dashner pentru tineri, așteptând cuminte să vină mijlocul lunii septembrie. Am fost la avanpremiera și, așa cum ma așteptam, filmul mi-a plăcut foarte mult.
Ce mi-a plăcut? Mi-a plăcut în primul rând nota de mister. Ca să o luăm cu începutul, și anume ideea filmului, este în același ton cu ideea din The Hunger Games – Jocurile foamei și cea din Divergent, însă, spre deosebire de acestea, te face să îți dorești să vezi neapărat și a doua parte, ca să înțelegi misterul din finalul primei părți.
Filmul începe cu Dylan O’Brien (The internship)care joacă rolul lui Thomas, un tânăr care se trezește într-un lift în urcare, amintindu-și propriul nume și nimic altceva. Liftul se oprește, uși de metal se deschid și Thomas și ajunge într-o poiană înconjurată de ziduri înalte și un întreg labirint. Alături de el sunt încă vreo câteva zeci de tineri cu amnezie ca și el, care au fost trimiși câte unul la 30 de zile. Aceștia au învățat să supraviețuiască și s-au organizat în funcție de aptitudini, căutând permanent o cale de ieșire din labirint și având în același timp grijă să facă față pericolelor pe care le oferă acesta.
Thomas se alătură grupului ”alergătorilor” și, cu o perseverență și un curaj nemaiîntâlnite, își riscă viața nu doar pentru a se elibera pe el și pe ceilalți, dar și pentru a descoperi motivele pentru care au ajuns cu toții acolo.
Deși au fost elemente în film care mi-au testat fobia, pot spune că The Maze Runner – Labirintul: Evadarea mi-a plăcut și abia aștept sa apară și a doua parte. Din cât am citit până acum din carte, nu par să fie neconcordanțe între aceasta și film, însă acest lucru rămâne de văzut pe parcurs.
Te-am făcut suficient de curios(oasă)? Mergi de mâine în cinematografe și află dacă am avut dreptate, văzând acest film distribuit de Odeon.