Tag: Daniel Hara

Posted on

Teatru – Căldură mare? – Teatrul Roșu

Tocmai când s-a terminat canicula s-au aliniat astrele ca pe scena de vară a Teatrului Roșu, adicătelea pe terasă, la BackYard Garden & Pub, să se joace o piesă intitulată “Căldură mare?”.

Neavând nicio legătură directă cu starea vremii, spectacolul se poate juca indiferent de temperatură sau locație, efectul generator de reprize succesive de hohote de râs fiind garantat. De ce spun asta? Pentru că actorii care vor urca pe scenă sunt atât de haioși încât trebuie doar să vezi distribuția și deja de apucă râsul. Dacă nu se întâmplă asta înseamnă că nu i-ați văzut jucând.

Cei trei muschetari ai râsului care vă vor încânta cu jocul lor scenic sunt Andrei Seușan (Carnage), Daniel Hara (Iubirea este un lucru foarte mare) și  Eduard Cirlan . Pe primii doi i-am mai văzut jucând împreună în Top Dog, însă Căldură mare? este un spectacol mult mai amuzant și dinamic.

Pornind de la scurta schiță a lui I.L. Caragiale, pe post de intro, cei trei introduc publicul în atmosfera de poveste a epocii trecute, dar nu apuse, prezentată de Caragiale în operele sale. Apoi, prin adaptare liberă, publicul trece prin mai multe scenete, păstrându-și mereu zâmbetul pe buze.

Operele alese sunt pline de umor și foarte bine interpretate, necesitând o atenție sporită din partea privitorului pentru a nu se pierde în detalii. Însă, fiind vorba de mai multe mini-piese combinate, este foarte ușor să prinzi, din nou, firul narațiunii.

Daniel Hara a reușit din nou să mă impresioneze prin stilul său aparte de a juca și prin accentul folosit pentru a intra în pielea personajelor.  Eduard Cirlan a fost la prima apariție în fața ochiului meu critic însă, cu o excelentă expresivitate a feței, a reușit să mă cucerească drept fan. Cu siguranță vreau să-i revăd și în alte spectacole.

Pentru că și ceilalți spectatori au fost încântați de cum au jucat băieții (ca s-o dăm în termeni fotbalistici), spectacolul fiind un veritabil succes, Teatrul Roșu a decis să-l programeze și în sesiunea de toamnă-iarnă, pe scena de la Music Club.

Ne vedem acolo!

Posted on

Teatru – Top Dog – Teatrul Roșu

Top dog - posterDacă săptămâna trecută am avut la Teatrul Roșu o piesă super amuzantă despre care nu am apucat încă să vă povestesc (Îmi place cum miroși), săptămâna aceasta au urcat pe scena de la BackYard Garden & Pub cei doi băieți din spectacolul Top Dog.

Andrei Seușan (Carnage) și Daniel Hara (Iubirea e un lucru foarte mare (săptămâna viitoare)) sunt cei doi actori care animă personajele din acest show de stand-up comedy filozofic conceput după textul “Wake up and smell the coffee”, scris de Eric Bogosian. Este un fel de stand-up comedy în care interacțiunea cu publicul este redusă la minim, păstrându-se structura de bază a monoloagelor și ipostazelor ce ilustrează secvențe din viața cotidiană a omului modern.

Monoloagele filozofice încearcă să ne facă să deschidem ochii și să ne trezim la realitate, o realitate destul de dură în care ni se spune că am fi mici și neînsemnați. Și că dog e, de fapt, God scris invers. Doar că e o situație de “preaching to the wrong crowd” în care lumea vine să se distreze după o zi încărcată tocmai de problemele pe care autorul încearcă să le exemplifice.

Jocul scenic al băieților este unul foarte bun care reușește să acopere dramatismul din scenariu și să facă publicul să râdă, din când în când. E drept, e amuzant să privești din exterior și să realizezi că problemele cotidiene sunt mici și neînsemnate (first world problems), însă zâmbetul îți dispare de pe față în momentul în care realizezi că râzi pe seama lor doar 75 de minute din 24 de ore.

Nu mi-a plăcut referința la bani, în care spunea că totul se rezumă la bani și că fericirea înseamnă de fapt, existența banilor în diferite forme. Nu sunt de acord cu această afirmație iar răspândirea unui astfel de mesaj nu face decât să adâncească starea tristă în care se află societatea în prezent.  Banii sunt principala cauză a tuturor problemelor, iar fericirea pură nu se poate cuantifica în bani sau în chestii materiale, iar asta trebuie s-o trăiești ca s-o știi, nu s-o citești undeva sau s-o asculți pe la tembelizor.

În altă ordine de idei, mai mult sau mai puțin filozofice despre viață, parcă la aer, la o bere rece e locul perfect să asculți nemulțumirile oamenilor despre viață. Iar dacă tu ești optimist, în general, poveștile astea te vor face să te simți bine.