Tag: Olimpia Melinte

Cinefil – Canibal

No Comments

canibal - posterPrimul lucru care mi-a venit în minte atunci când am auzit despre “Canibal” a fost un alt titlu de referinţă în peisajul filmelor care explorează mintea criminalilor canibali, “Tăcerea mieilor“. Însă în ciuda subiectului şi a titlului, “Canibal”  e un film la mii de kilometri distanţă de alte filme de gen, reuşind să spună nu povestea unor crime şi a complicatei minţi a criminalului, ci o poveste de dragoste.

Carlos este cel mai apreciat croitor din Granada. Dar sub costumele sale impecabile, aerul discret, retras şi amabil se ascunde un criminal care, cu aceeaşi precizie cu care decupează şi coase bucăţile de materiale, îşi tranşează şi apoi găteşte victimele, pe care le serveşte mereu cu un pahar de vin rosu. Viaţa lui deopotrivă liniştită şi pasională urmează să se schimbe când în clădirea în care locuieşte se mută Alexandra, o româncă venită în Spania pentru a lucra. Curând, Alexandra dispare, iar la uşa lui Carlos apare Nina, sora geamănă a Alexandrei, care îşi caută disperată sora. Ce urmează e deopotrivă previzibil şi imprevizibil, căci deşi mi s-a părut că ştiu cum se poate termina, a fost şi mai mult şi mai puţin decât m-am aşteptat.

O coproducţie Spania-România-Rusia-Franţa, filmul regizat de Manuel Martin Cuenca are o distribuţie impecabilă. M-au impresionat foarte tare Antonio de la Torre în rolul lui Carlos şi actiţa româncă Olimpia Melinte (#Selfie) în dublul ei rol – Alexandra şi Nina, care au reuşit să dea viaţă unor personaje pe care deşi nu le-am înţeles pe deplin le-am păstrat în minte mult timp după ce am ieşit din sala de cinema. Atmosfera filmului e întunecată şi realistă, fără artificii cu scopul de a te impresiona. Cu excepţia câtorva melodii care se aud din apartamentul Alexandrei, melodii populare româneşti, şi a câtorva melodii la radioul lui Carlos, filmul nu are muzică pe fundalul scenelor, o alegere pe care o regăsim în cele mai multe filme contemporane româneşti şi pe care eu am condamnat-o atunci când mi-aş fi dorit să am o melodie pe fundal care să mă ajute să înţeleg ce ar trebui să simtă personajul. Aici însă, toate aceste alegeri nu fac decât să contribuie la realismul fiecărei scene.

La nivelul poveştii, sunt goluri şi fire narative pe care le-am simţit neterminate. O misterioasă femeie din trecutul lui Carlos, relaţia lui cu Aurora, o femeie pe care o vizitează des, şi o pânză din biserică la care tatăl lui Carlos nu ar fi acceptat niciodată să lucreze sunt câteva dintre elementele prezente în film pe care le-aş fi dorit explorate, nu pentru ele însele, ci pentru a înţelege ce se ascunde dincolo de criminalul Carlos, pe care, deşi au fost momente în care a părut că l-am înţeles, a venit următoarea scenă care mi-a arătat că nu e aşa cum am crezut sau aşa cum am sperat.

Dacă nu v-aţi gândit vreodată că puteţi să vă simţiţi apropiaţi de un personaj pe care nu ai cum să îl înţelegi, căci în fond faptele lui rămân crime imposibil de înţeles, şi să speraţi într-un final fericit, dincolo de grotescul poveştii în sine, acesta e un film de văzut. Frumos realizat, captivant, plin de suspans, provocator. The New York Times a folosit un cuvânt pentru a descrie filmul, pe care îl voi folosi şi eu, căci îl descrie cel mai bine: “Somptuous!”

De văzut!

One response to “Cinefil – Canibal”

    • House of Magic – Casa Magicianului | Blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE! says:

      […] http://www.loredanacostina.ro, dar si pe blogul amicului meu Andrei, unde mai poposeste din cand in cand (AICI este link-ul ultimului articol scris la Andrei, cel despre filmul […]

 

Cinefil – # Selfie

#SelfieTinerii din ziua de azi se gândesc numai la distracții. Cam asta ar fi ideea de bază și în # Selfie, noul film românesc care va face senzație anul acesta.

Vara, soare și un weekend până la BAC, acestea sunt ingredientele necesare pentru a determina trei tinere eleve să plece la mare pentru un sfârșit de săptămână ce va deveni de neuitat. Doar că inconștiența are și riscuri. Și astfel ia naștere această comedie.

Chiar dacă ideea cu tineri care sunt inconștienți nu este tocmai nouă pe marile ecrane, fiind un subiect des abordat în producțiile Hollywoodiene (probabil pentru priza la public),  în cinematografia românească reprezintă o noutate. Și un pas înainte în evoluția filmelor românești care prin #Selfie arată că se pot ridica la un alt nivel.

Filmul este bine realizat, cu o calitate superioară a imaginilor și cu actori tineri, dornici de afirmare. Personajele sunt frumos conturate și pelicula este plină de umor de situații, umor amplificat de lipsa de previzibilitate a scenelor. Există câteva chestii clișeice, cum ar fi tatăl comunist sau fata de bani gata căreia nu-i pasă de niciun fel de regulă. Însă chiar și așa, filmul este plin de situații neașteptate și de umor.

Publicul țintă al acestei pelicule este evident format din adolescenții zilelor noastre și tinerii în jurul vârstei de 20 de ani, public care cunoaște și acești actori tineri din diferite alte producții autohtone sau din muzica românească (Levent Sali cântă în formația La-La Band).  Eu, care nu prea mă uit la televizor, i-am cunoscut de acolo pe actorii mai cu experiență, singurul tânăr pe care-l știam fiind Alex Călin, actor pe care am avut plăcerea să-l urmăresc în două piese foarte bune pe scena teatrului Roșu. Verișoara mea de 18 ani a spus că ea a auzit de toată lumea din distribuție. Așa că poate sunt eu învechit. 

#Selfie debutează în acest weekend pe marile ecrane, fiind distribuit de MediaPro Distribution. Cu ocazia vizionării am avut ocazia să-mi fac și eu #selfie cu una din actrițele principale, Flavia Hojda, frumoasa blondă care în film îmbină actoria cu muzica.

În încheiere mai am o observație: în realitate, fără machiaj, actorii regizoarei Cristina Iacob par mult mai tineri. Dar probabil s-a preferat păstrarea machiajului pentru o apropiere cât mai mare de activitățile tinerelor din ziua de azi.

Vizionare plăcută!

5 Responses to “Cinefil – # Selfie”