Author: Andrei Ciobanu

Posted on

Cinefil – Beetlejuice, Beetlejuice

Beetlejuice, Beetlejuice, nu de trei ori, ca să nu-l invocăm, ci doar de două ori,Beetlejuice pentru a sugera subtil că e a doua parte, o continuare neașteptată a originalului Beetlejuice (1988) (un an bun) este noua capodopera a aceluiași Tim Burton.

Probabil a văzut la Top Gun că se poate să faci o continuare după 36 de ani și s-a gândit să încerce și el. Și chiar a și păstrat actori din prima parte, pe Michael Keaton,  Winona Ryder și pe Catherine O’Hara accentuând ideea de continuare, că doar dacă ar fi fost alte personaje, ar fi fost și altă poveste. Lor li se alătură în această nouă aventură Jenna Ortega (în rolul fiicei Lydiei), dar și Willem Defoe și Monica Bellucci printre alte nume sonore (chiar și DannyDeVito). O distribuție reușită pentru un film foarte bun. Dacă prima parte a fost un film de succes, această continuare a reușit să ia ce era mai bun acolo (o poveste drăguță, personaje simpatice, comedie) și să profite de evoluția din acești ani în ceea ce privește costume, experiența actorilor dar și CGI. Și chiar a ieșit un film fain.

Mi-a plăcut că avem mai multe personaje de pe lumea cealaltă și cum au fost creionate detaliile atât în costume (mai ales cât s-a insistat în costrucția persojului Delores (o să vedeți în film la ce mă refer), dar și al lui Richard) cât și faptul că a fost adusă în distribuție Jenna Ortega, actriță cu palmares în genul horror-comedy, după filme precum Scream, Wednesday, American Carnage și altele. Mi s-a părut drăguț că au păstrat viermele original (probabil altul n-a venit la casting, sau o fi același din Dune!?) ca un fel de omagiu pentru vremurile trecute.

Suprapunerea mai multor povești mi-a dat puțin senzația de aglomerat și să mă gândesc că totuși, poate era mai bine să le spargă în mai multe filme. Părerea mea e că fără Wolf Jackson filmul ar fi fost fix la fel iar Delores prezenta un potențial mult mai mare decât povestea avută. Un spin-off în loc de acest rol ar fi avut mai mult succes și sens, din punctul meu de vedere. E păcat de construcția de la început și de atenția inițială, care-ți dă speranțe că va avea un parcurs măreț, că va veni după Iliescu sau ceva.

Dacă v-am stârnit curiozitatea, puteți merge la Beetlejuice, Beetlejuice la cinema, începând de vineri 6 septembrie, în toate cinematografele partenere Vertical Entertainment. Vizionare plăcută, aștept păreri.

Posted on

Cinefil – Deadpool & Wolverine

Deadpool & Wolverine Deadpool & Wolverine. Foarte important acel “&” pentru că evidențiază revenirea lui Wolverine (Hugh Jackman) pe marile ecrane, respectiv în MCU. Și dacă tot e o perioadă cu reveniri multe (Wolverine & Blade în Deadpool, SlimShady în muzica lui Eminem), m-am gândit să mai scriu și eu pe aici, nu de alta, dar a trecut o pandemie, s-au intâmplat și multe alte lucruri în lume și poate vă era doar de articole și pe blogul ăsta, că parcă în zilele noastre tot internetul se rezumă la podcast-uri.

Dar să revenim la oile noastre, respectiv Deadpool (Ryan Reynolds) și Wolverine. În primul rând, trebuie menționat că NU este un film pentru minori. Sau cel puțin nu pentru minorii din ziua de azi, că #pevremeamea, minorii se uitau la filme cu mult sânge și cu limbaj vulgar, chiar dacă subtitrarea era “politically correct” mulțumită doamnei Nistor (in general), însă tineretul din ziua de astăzi este mai sensibil, mai ușor afectat. Este un film plin de umor și plin de referințe atât la filme din MCU cât și din afara sa. Aș recomanda vizionarea lui după ce vedeți în prealabil serialul Loki (disponibil pe Disney+), măcar primul sezon, pentru a fi familiari cu noțiunile de acolo (ramuri temporare, TVA, etc).

Pe langă umorul caracteristic lui Deadpool, pe langa eroii dezhumați de MCU pt filmul asta, (Blade stabilind și un record pentru cea mai mare pauză a unui personaj între 2 filme Marvel (cea mai mare pauza a unui personaj într-o franciză o are tot Indiana Jones) și pe lângă similitudinile cu Loki, consider că punerea în scenă a fost foarte reușită. Mi-au placut mult toate surprizele și referințele presărate prin film, începând chiar cu inimioara desenata pe intro-credits la numele Morenei Baccarin, care o interpretează pe Vanessa, iubita lui Deadpool.

Unele scene au cam mult CGI și în anumite momente mi se pare că se sfidează logica puțin prea mult (nu pot da exemple fără spoilere), însă per total avem un film foarte bun care reușește să se ridice la nivelul așteptărilor chiar și celui mai pretențios fan.

Deadpool și Wolverine poate fi văzut deja în cinematografele din toată țara, în caz ca nu ați făcut asta până acum. De asemena, internetul este plin de fun facts și alte goodies în caz că v-a placut și vreți să aflați dacă nu cumva ați trecut ceva cu vederea cât timp vă îndopați cu popcorn.

Și poate-mi spuneți cum vi s-a părut câinele lui Deadpool, dacă vreți și voi un exemplar.

Posted on

Cinefil – Game Night

Game Night

Dacă vă plac filmele care vă pun puțin mintea la contribuție (de genul Murder in the Orient Express), filmele despre jocuri (tip Jumanji), dar în același timp vă place să râdeți copios, atunci este musai să vedeți Game Night (Jocul de-a detectivii).

Game Night ne prezintă aventurile prin care trece un grup de prieteni încercând un nou joc, pentru a diversifica punțin seara lor săptămânală de activități recreative, compusă în general din jocuri de societate banale (Mimă, Monopoly, etc.).

Cu Jason Bateman (Horrible Bosses, Idenity Thief) și Rachel McAdams (Sherlock Holmes, Wedding Crashers) în rolurile principale, rețeta succesului este aproape garantată. Filmul este unul foarte dinamic, cu multe referințe la diferite jocuri de societate (în special Monopoly), cu multiple întorsături de situație și cu un scenariu foarte captivant.

Într-devar, există câteva discrepanțe logice la anumite scene (minimizarea efectului unei împușcături), însă deja ne-au obișnuit filmele de acțiune cu acest tip de abordări în care o rană împușcată îți afectează organimul cam la fel de mult ca o zgârietură: sângerează însă nu afectează mobilitatea.

Citeam pe net că există și o scenă regizată de Quentin Tarnatino (filmată cap coadă dintr-o singură dublă), pe lângă referințele la Pulp Fiction și Django: Unchained, însă pe mine una dintre scene m-a dus cu gândul la serialul Umbre, sezonul al doilea, episodul în care dispare Toma. Probabil este vorba de aceeași scenă.

Așa că, dacă v-am făcut curioși să vedeți acest film despre jocuri, măcar în speranța de a descoperi un joc nou pe care ați putea să-l jucați alături de prietenii din grupul vostru, puteți da o fugă până la cinematograf, eventual cu tot cu amici, ca să știe și ei regulile.

Game Night rulează în toată țara, în cinematografele partenere Vertical Entertainment, începând de vineri 2 martie (un film de mărțișor). Vizionare plăcută!

Posted on

Cinefil – Sully

Sully - posterSully / Miracolul de pe Hudson, este o ecranizare după povestea adevărată a zborului US Airways Flight 1549 din 15 ianuarie 2009, zbor care prin îndemânarea pilotului Chesley ‘Sully’ Sullenberger s-a transformat dintr-o posibilă tragedie într-un adevărat miracol, avionul Airbus A320 reușind să aterizeze pe râul Hudson, fără ca vreunul dintre cei 155 pasageri să fie rănit.

Ecranizarea, în regia celebrului Clint Eastwood, îl are pe Tom Hanks în centrul atenției, în rolul căpitanul Chesley Sullenberger, care, fiind la manșa avionului s-a folosit de experiența acumulată în cei 40 de ani de pilotaj pentru a reuși să aterizeze aeronava ce avea ambele motoare avariate, în deplină siguranță.

Filmul are la bază faptele relatate de însuși căpitanul Chesley Sullenberger în autobiografia sa “Highest Duty” (scrisă împreună cu copilotul Jeffrey Zaslow, interpretat de Aaron Eckhart în acest film), care, alături de pasagerii din cursa US Airways Flight 1549 au participat și la filmări, alături de actori. Povestea nu este una pe deplin liniară, oscilând între prezent și amintirile lui Sully din timpul zborului de coșmar care avea să-i schimbe viața, transformându-l în erou.

Chiar dacă interpretarea lui Tom Hanks este una de excepție, iar grafica filmului este una de înaltă calitate, redările zborului făcând spectatorul să se întrebe de ce o asemenea peliculă nu este lansată în format 3D, răspunsul este simplu: accentul principal este pus pe poveste în sine, o poveste foarte emoționantă despre curaj și încredere în sine.
Coloana sonoră a fost compusă de Christian Jacob și de The Tierney Sutton Band și reușește să creeze o atmosferă de suspans, foarte potrivită pentru desfășurarea acțiunii din film, pregătind spectatorul pentru momentul final în care Sully află verdictul comisiei de control aerian asupra deciziei sale de a ateriza avionul pe râul Hudson.
Pelicula, o colaborare între Warner Bros. Pictures și Village Roadshow Pictures, este distribuită în România de Freeman Entertainment și va avea rula în cinematografele partenere din toată țara, începând de vinerea aceasta.

Sully este un film ce nu trebuie ratat. Vizionare plăcută!

 

Posted on

Despre Mystery Shopping in Romania

Am un prieten care s-a apucat de curând să fie mystery shopper, să facă niște extra-bani. Vorbind cu el, mi-am dat seama că sunt chestii interesante de aflat despre job-ul ăsta, în caz că vă tentează să vă apucați. Este (sau pare) un job ușurel și fără riscuri prea mari, pentru cineva care are timp și chef să facă ceva “diferit”. Hai să vă zic câte ceva și să le luăm pe rând:

1. Nu e chiar așa ușor cum pare. Cel puțin, nu să începi în domeniul ăsta. Dacă ești dispus să lucrezi pentru o masă în oraș (25-30 de lei să zicem), atunci poți începe destul de repede. Dar joburile mai bine plătite sunt pentru cei cu experiență, ca peste tot.

2. Nu poți câștiga bani dacă nu cheltui. Ghice, ce? Mystery shopping înseamnă că trebuie să cumperi chestii, în majoritatea cazurilor. Având în vedere că nu primești bani în avans, o să trebuiască să cheltui din banii tăi pentru sesiunile de shopping misterios. Și durează între o lună și 3 luni să-ți primești banii, deci trebui să ai ceva cash pentru a începe.

3. Ești atent la detalii? (pun intended!) Cu cât o locație e mai sofisticată și high-class, cu atât trebuie să fii mai atent la detalii (îți dai seama că nu lasă la voia întâmplării majoritatea chestiunilor legate de servire, igienă, etc., deci trebuie să ai ochi de vultur, să găsești ce nu fac bine oamenii ăia). Trebuie să ții minte chestii de genul numele ospătarilor, al picolilor, ce ți-a zis fiecare, ce gust avea mâncarea. Deci, chiar dacă ai parte de o masă gratis într-un local fancy, nu o să te relaxezi prea tare!

4. Performanță sau restanță. Ești plătit în funcție de cât de ok îți faci treaba. Dacă uiți numele ospătarilor sau te dai de gol din greșeală, s-ar putea să nu mai fii plătit deloc și te alegi și cu note proaste pentru viitoarele joburi.

5. Costuri suplimentare. Pe lângă costurile de shopping, care sunt decontate, mai sunt alte costuri ascunse, despre care nu-ți zice nimeni (în afară de mine, acum :D): costuri de transport până la locațiile de vizitat, bacșisul, care de obicei nu e decontat și taxele la stat, pe care trebuie să ți le plătești singur.

6. Atenție la țepe! Firmele serioase te plătesc să faci shopping misterios, nu or să-ți ceară o taxă, pentru a fi pe o listă de unde să te selecteze ei pe viitor. Majoritatea firmelor de cercetare au pe site-urile lor secțiune de mystery shopping, unde te poți înscrie în baza lor de date (gratis!).

Așa cum vă ziceam în pagina despre mine, eu am încercat în trecut tot felul de joburi, ce-i drept la mystery shopping nu m-am gândit. Oricum, dacă vă tentează ideea, țineți cont de ce v-am scris, e mai bine să știți din timp la ce să vă așteptați.