Cinefil – Dirty Grandpa/ Bunicul dezlănțuit

Bunicul dezlănțuit / dirty grandpa posterSe spune că „găina bătrână face supa buna”. La fel, Bunicul dezlănțuit (Dirty Grandpa) a reușit zguduie box-office-ul românesc, aducând în cinematografe 74000 de spectatori și reușind să devină filmul cu cea mai bună lansare cinematografică din acest an (conform datelor oficiale).

Pelicula, ce-i are în rolurile principale pe Robert de Niro (The Big Wedding) și Zac Efron (Neighbors), este o comedie americană mai atipică, în sensul că nu adolescenții sunt sufletul petrecerii, așa cum ne-au obișnuit până acum, și că și persoanele de vârsta a treia se pot distra. Chiar mai bine decât o fac tinerii. Probabil lui De Niro (72 de ani) i-a plăcut Last Vegas și a decis să mai joace un rol asemănător.

Cu numai o săptămână înainte de nunta sa, Jason (Zac Efron) este păcălit de bunicul său (De Niro) să meargă în Florida într-o mini-vacanță. Distracția nu întârzie să-și facă apariția, devenind un prilej pentru cei doi să se cunoască mai bine.

Pelicula este plină de umor, făcându-mă să mă gândesc de când nu am mai fost la un film la care s-a râs atât de mult în sala de cinematograf (probabil de la Cu ce ți-am greșit noi, Doamne). O astfel de atmosferă, plină de voie bună, în care toată lumea râde, îți amintește că, de fapt, ăsta e farmecul sălii de cinematograf, amplificând starea transmisă de film.

Chiar dacă anumite poante folosite în film sunt clieșeice, folosite în majoritatea filmelor americane de comedie (drunk face-painting), modul în care sunt puse într-un context mai mare, le face mai digerabile, contribuind la umorul general provacat de situațiile imprevizibile și amuzante în care se găsesc personajele pe parcursul poveștii.

Bunicul dezlănțuit e un film la care chiar v-ați putea duce cu bunicii, poate le dați idei și le amintiți de tinerețe (nu că s-ar fi dus ei în Florida, dar sigur au avut experiențe frumoase). Așa că, pentru o porție serioasă de râs, puteți merge la cinema, filmul fiind deja distribuit în România de Freeman Entertainment. Vizionare plăcută!  

Cinefil – The big short / Brokerii apocalipsei

The big short / brokerii apocalipsei posterThe Big Short / Brokerii apocalipsei este o  producție ce aduce în atenția publicului prin transparență și inside information viața financiară de pe Wall Street, jocurile de culise, ciclurile financiare într-o ecranizare tragicomică, precum și biografică.

Regizorul și co-scriitorul filmului, Adam McKay transpune povestea non-ficțională din 2010, scrisă de Michael Lewis. Acesta portretizează criza financiară din 2007-2008, care a apărut pe piața internațională din cauza creditelor bancare pentru achiziții imobiliare sau așa numitele “credit bubbles”.

În rolurile principale îi găsim pe Christian Bale (Exodus), Steve Carell (Minions), Ryan Gosling (The place beyond the pines (2012)), și  Brad Pitt (Fury(2014)) într-o producție Paramount Pictures. Filmul a obținut cinci nominalizări la Academy Awards, incluzând Best Picture, Best Director, Best Supporting Actor și Best Adapted Screenplay.

Acțiunea filmului începe în 2005, în New York, cu câțiva ani înainte de criza financiară, avându-l în prim-plan pe Dr. Michael Burry. Acesta este managerul unui fond financiar și descopera că piața imobiliară din US este instabilă, fiind bazată pe credite subprime, care sunt de mare risc deoarece bancile recuperează din ce în ce mai puțin din acestea. Astfel, el prevede un iminent declin al pietei, în al doilea trimestru al anului 2007. Burry decide să exploateze această situație prin crearea unei piețe de creditare de tip swap, permițându-i să parieze împotriva pieței imobiliare.

Bazat  pe aceasta probabilitate, Dr. Burry cumpară de la mai multe bănci aceste credite de tip swap, iar bancile sigure de piața imobiliară, acceptă creditele, crezând că vor câștiga enorm din aceasta poveste. Clienții lui Burry, crezându-l nebun, iși retrag forțat banii, obligându-l pe acesta să accepte să-i returneze. Cu toate acestea, criza imobiliară cu adevarat iși face apariția pe piața newyorkeză și astfel Burry ajunge la un profit de 489%.

Din ideea creditelor de tip swap și realizând cât de profitabile sunt,  cât de instabilă este piața imobiliară, mai profită și traderul Jared Vennett care își vinde planul managerului de fonduri, Mark Baum. Împreună, ei realizează că ceea ce va duce la declinul pieței este vânzarea de obligații de piata colateralizate (în engleza CDOs).

Pe parcus, Baum întelege de fapt ca ceea ce duce la apariția crizei este crearea de CDOs sintetice și care în fapt susțin frauda din sistem ce va duce cu siguranța la colapsul prezis de Burry. Alături de asociații săi, cumpără mai multe credite de tip swap, profitând de asemenea de situația pieței, vânzând în final toate creditele.

Alți doi tineri investitori, Charlie Geller și Jamie Shipley înțeleg ideea lui Vennett și participă și ei la achiziționarea acestor credite, fiind ajutați în final de un bancher pensionat, Ben Rickert, jucat de Brad Pitt care le explică situația existentă, participă activ la investiția făcută de cei doi și în final vinde aceste credite pentru o suma fabuloasă.

Filmul demonstreză lanțurile slabe ale unui sistem ’’nebun’’ ce probează până și motto-ul de lansare al filmului : dacă nu poți păcali bancile, falimenteaz-le! Niciun sistem financiar nu este infailibil, este doar un joc de Jenga din care poți extrage piesă după piesă,  până când acesta se va prabuși complet.

Și dacă povestea nu vă face să mergeți la film, ideea doar de a pătrunde în culisele sistemului financiar de pe Wall Street, ar trebui să vă facă să deveniți interesați de un film care a castigat mai bine de 94.1 milioane de dolari în box office-urile din întrega lume.

Alina-Elena G.

Brokerii apocalipsei / The big short rulează din 29 ianuarie în toate cinematografele partenere RoImage. Vizionare plăcută!

 

Cinefil – Fifty Shades of Black/ Cincizeci de umbre ale lui Black

Fifty shades of blackAm fost invitată de Andrei la vizionarea filmului Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black.

Pot spune incă de pe acum că personal mi s-a părut mult mai bun decât originalul. Și nu spun asta doar pentru că Fifty Shades of Grey mi s-a părut o porcărie, pentru că mi s-a părut. Spun asta pentru că mai degrabă am simtit prezența cărții și filmului original într-o parodie. Știu că sună dubios, dar asta e.

De ce mi s-a părut un film bun? Păi hai să o luăm pe rând:

  • parodiază unul din cele mai așteptate filme ale lui 2015, care s-a dovedit a fi sub așteptările multora care au citit cărțile.
  • Dacă ai mai văzut până acum un film parodie cu negri, vei știi că vor exista glume porcoase, glume rasiste și lucruri neașteptate.
  • De asemenea dacă ai mai vazut acest tip de film, te aștepți să vezi un organ genital.
  • Cel mai important pentru mine a fost că s-a ridicat la așteptările trailerului, ceea ce de multe ori nu se întâmplă.
  • Scenele au fost hilare și m-a bucurat să văd lumea râzând în sală cu atâta pofta. Plus că erau destule scene ce te făceau să zici un pur ”WTF?!” ăn timp ce râdeai.
  • Au fost arătate foarte multe trend-uri din 2015 care mi-au amintit că 2015 a fost un an bun pentru internet și foarte multe referințe la anumite filme ce au fost destul de mari anul trecut.

Poate ar fi mai multe de spus despre acest film, însă îmi e greu să zic mai multe fără să dau spoilere. Pentru că de fel am tendința să arunc câte un spoiler pe ici pe colo, ceea ce nu doresc să fac în cazul filmului acesta. Pentru că merită să mergi la cinematograf să-l vezi.

Ecaterina Moldoveanu

Fifty Shades of Black/ Cincizeci de umbre ale lui Black poate fi văzut în cinematografele din toată țara începând de vineri 29 ianuarie, fiind adus în România de RoImage. Vizionare plăcută!

Cinefil – The revenant

Revenant - posterDe ieri rulează pe marile ecrane The Revenant. În caz că n-ați auzit de el, este unul dintre filmele favorite la celebrele premii Oscar.

The Revenant este o ecranizare ce are la bază povestea adevărată a lui Hugh Glass, un explorator american, frontierman, rămas în istorie pentru că ar fi supraviețuit atacului sfâșietor al unui urs grizzly. Această faptă eroică, ajunsă la cea de-a doua ecranizare (după Man in the Wilderness (1971)), acum în regia lui Alejandro González Iñárritu ar putea fi povestea ce-i aduce lui Leonardo Di Caprio mult dorita statuetă de aur.

În film, Hugh Glass (Leonardo Di Caprio ) este atacat de un urs, iar apoi abandonat de partenerii săi, fiind lăsat drept mort. Motivarea sa de a se răzbuna pe Fitzgerald (Tom Hardy) îl ajută să supraviețuiască chiar prin gerul năpraznicși prin greutățile ce-i sunt aduse în față de viața în sălbăticia pădurilor americane din anii 1820.

O poveste foarte bună, bine pusă în scenă și excelent interpretată. Filmarea peliculei s-a făcut câte o oră pe zi, în ora de aur pentru a folosi numai lumina naturală, conferind astfel atât un plus de realism cât și o calitate deosebită. Vorbele sunt prea mici pentru a putea descrie această capodoperă cinematografică, pe care unii, cum ar fi CTP, nu prea au apreciat-o. E drept, unele scene par exagerate (sau poate chiar sunt), iar altele nu sunt fidele istoriei, însă per total, The Revenant rămâne un film minunat care nu trebuie ratat.

Mie mi-a plăcut mai mult interpretarea lui Tom Hardy, al cărui rol negativ pare a ieși mai mult în evidență prin răutatea sa. Oricum, cariera sa pare a fi pe un trend ascendent, în ultima perioadă având numai roluri bune (Legend, Child 44).

The Revenant rulează în cinematografele din România fiind distribuit de Odeon Film. Vizionare plăcută!

Cinefil – The Hateful Eight / Cei opt odioși

Cei opt odioși - posterMult a fost, puțin a rămas. Mult așteptatul The Hateful eight (Cei opt odioși), cel de-al optulea film al lui Quentin Tarantino, a ajuns în cinematografe. Era destul de evident că, din moment ce este un film de Tarantino va fi unul bun.

Pe scurt, povestea pare destul de simplă: În miezul iernii (cum ar zice Alecsandri) un vânător de recompense care călătorea alături de captura sa, ajunge să poposească la o cabana, alături de alte persoane cel puțin dubioase. Viscolul infernal îi blochează în cabană și aici vor putea fi recunoscuți cei opt odioși.

Filmul este structurat pe capitole, destul de bine delimitate de ideile centrale care se găsesc în centrul fiecărei părți. Personajele sunt foarte bine conturate, prezentate de mai multe ori, lucru care le familiare spectatorului. Avem și câteva referințe discrete la alte filme din repertoriul lui Tarantino, precum Django Unchained dar și din Inglorious Basterds (ambele s-ar afla în același univers cu The Hateful eight).

Principalii odioși din film sunt interpretați de Samuel L. Jackson (Django Unchained (2012)), Kurt Russell (Furious Seven (2015)), Jennifer Jason Leigh și Walton Goggins (American Ultra (2015)). Din distribuție mai fac parte și alți actori cunoscuți, precum Demian Bichir (The Heat (2013)), Tim Roth (Lie to me), Michael Madsen (Vengeance Unlimited)(care mă așteptam să joace un rol mai mare), Bruce Dern și James Park. Știu că am enumerat mai mult de opt, însă veți afla voi din film care sunt odioșii.

Coloana sonoră, asigurată de Ennio Morricone, cu care Tarantino a mai colaborat în trecut și pentru Kill Bill vol 2, Death Proof, Inglorious Basterds și Django Unchained. Este una foarte dinamică ce încarcă spectatorul cu suspans și pune foarte bine acțiunea în peisaj. Melodia cântată la chitară în film a fost înregistrată live, în timpul filmărilor, fiind cântată fix de personajul respectiv. Un fel de #Selfie, în care unul dintre actori are și talent de cântăreț.

Chiar dacă se întinde pe parcursul a trei ore (187 de minute), The Hateful Eight pare să se termine repede, acțiunea fiind atât de intensă și imprevizibilă încât în loc de plictiseală generează o mai mare sete de cunoaștere. Multe dintre scene trebuiau să fie mult mai violente grafic, însă Tarantino s-a răzgândit. Oricum, efectele realizate de cei care au pregătit efectele speciale și pentru The Walking dead sunt suficient de sângeroase, mai ales în contrast cu albul ce înconjoară cabana, alb prezentat foarte frumos în deschiderea filmului.

Cei opt odioși pot fi văzuți în cinematografele din toată țara, chiar dacă afară nu e iarnă ca la ei în poveste, filmul fiind adus în România de CineForum. Vizionare plăcută!