Room escape – TruEscape – The lab

Știți senzația aceea deosebită pe care o simți atunci când faci ceva pentru prima dată? De fapt, e doar o iluzie. E o primă dată în orice. De exemplu, zilele trecute eu am fost pentru prima dată la un escape room la care mai fusesem, Truescape.🙂

Știu, sună ciudat, dar e interesant.  Ideea de bază ar fi că punem prea mare accent pe noțiunea de prima dată și uităm să ne bucurăm de prezent. Asta e o lecție pe care o conștientizezi la un momentdat, dacă deschizi ochii și nu ești cufundat în obositoarea rutină.

Dar, să revenim la escape room, că nu suntem pe un blog filosofic. La Truescape am fost prin vara anului trecut. Atunci, camera lor, The office, de abia fusese deschisă, având ocazia să fim printre primele echipe care au intrat acolo, echipe de test care observau buguri și veneau cu sugestii bazate pe experiențele anterioare. A fost interesant, am reușit să evadăm și am dezactivat involuntar un sistem electronic (care, apoi a fost mai bine semnalizat pentru a evita asemenea accidente).

A trecut o vreme și la Truescape au venit alți oameni. Camera s-a transformat din birou într-un laborator din care patru chimiști încearcă să evadeze înainte să fie uciși de un tiran cu dorințe de a cuceri lumea. Echipa a fost în proporție de 75% aceeași (eu, Iulia și Emil), Andreea fiind pentru prima dată în această cameră.

De ce tot pun punctul pe ideea de prima dată? Pentru că am fost surprins să văd că decorul din cameră era aproximativ același cu cel pe care-l știam, cu toate că povestea camerei a fost schimbată. Inițial am fost dezamăgit și eram decis să termin repede puzzle-urile și să ies în primele 10 minute. Doar că, socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, și chiar dacă decorul era la fel, jocurile erau unele noi, ba chiar unele dificile care ne-au ținut captivi până în ultimele 10 minute. Acum puzzle-urile au o tematică științifică și am înțeles că și decorul va suferi ceva modificări.

Da, e drept că majoritatea camerelor de room-escape se schimbă  periodic radical, însă se pare că, la urma urmei, chiar dacă decorul este foarte important pentru a te introduce în atmosfera de joc, esențiale sunt jocurile de acolo și faptul că ele sunt noi, constituie o schimbare esențială.

Așa că, dacă aveți drum pe la foișor, nu ezitați să treceți pe la Truescape, dar după ora 16, că atunci se deschide laboratorul. Mai multe detalii pe site-ul lor. Evadare plăcută!

Room Escape – 60 minutes – maraton

Aseară am dat curs unei invitații de a reveni în circuitul blogosferico-escapist. Pe scurt, am acceptat invitația Iuliei de merge la 60 minutes Escape și de a le vizita camerele. A fost super distractiv.

Cu o echipă nouă, alături de mine fiind (în ordinea numelor de pe tricou ) Iulia, Andreea, Alex și Andrei, am decis să evadăm din camerele ascunse pe strada I.L. Caragiale. Cei de la 60 minutes Escape au la dispoziție trei camere (Prison Break, Black Magic, Spy) și mai construiesc încă două (cu tematică surpriză). Inițial aveam de gând să jucăm doar două camere, dar pentru că am fost foarte eficienți, a fost timp să intrăm și în cea de-a treia.

Prison Break, cameră ce l-ar fi ținut captiv pe marele Emil Călinescu, ne-a dat și nouă puțin de furcă, dar până la urmă am reușit să evadam cu toții din celulele închisorii cu vreo 4 minute înainte să vină gardianul care nu se știe ce gânduri avea cu noi. E o cameră cu un decor simplu (în general nu prea ai multe obiecte în celulele de închisoare), care-ți pune la testare îndemânarea și capacitatea de a lucra și cu mâinile, nu doar mintea. Spre deosebire de cealaltă Prison Break și de The Cell, aici nu ești încătușat la începutul jocului.

Black Magic / Camera vrăjitoarelor a fost surpriza serii pentru mine. Mă așteptam să fie o cameră mai plictisitoare, însă a fost de-a dreptul extraordinară. Decorul este foarte bogat, plin de obiecte care crează un ambient plăcut care abundă de magie. Ni se spusese că această cameră ar fi mai dificilă decât Prison Break, dar am reușit să găsim poțiunea magică după care plecasem în numai 30 de minute. Așa se întâmplă când ai vrăjitoare în echipă, știu cum ar gândi o soră de-a lor, lucru care eficientizează echipa.

Spy, ce-a de-a treia cameră, în care nici nu voiam să intrăm inițial, recrează atmosfera de zi cu zi într-un mediu corporatist. Cu mici excepții, acea cameră este fix locul de unde încerci zilnic să evadezi, înainte de trecerea celor 9 ore de program. Diferența majoră ar fi că aici te distrezi și ai șanse mari să scapi în maxim 60 de minute. Noi am evadat în 38 de minute, semn că unii dintre noi încă mai aveau chef să stea la birou.

Dacă v-am făcut curioși, vă recomand să dați o fugă până pe IL Caragiale, la 60 Minutes. Cei de acolo vă așteaptă cu brațele deschise, dar vor încuia ușile după ce intrați. Rezervări puteți face pe site-ul lor, aici. Distracție plăcută!

Cinefil – Dirty Grandpa/ Bunicul dezlănțuit

Bunicul dezlănțuit / dirty grandpa posterSe spune că „găina bătrână face supa buna”. La fel, Bunicul dezlănțuit (Dirty Grandpa) a reușit zguduie box-office-ul românesc, aducând în cinematografe 74000 de spectatori și reușind să devină filmul cu cea mai bună lansare cinematografică din acest an (conform datelor oficiale).

Pelicula, ce-i are în rolurile principale pe Robert de Niro (The Big Wedding) și Zac Efron (Neighbors), este o comedie americană mai atipică, în sensul că nu adolescenții sunt sufletul petrecerii, așa cum ne-au obișnuit până acum, și că și persoanele de vârsta a treia se pot distra. Chiar mai bine decât o fac tinerii. Probabil lui De Niro (72 de ani) i-a plăcut Last Vegas și a decis să mai joace un rol asemănător.

Cu numai o săptămână înainte de nunta sa, Jason (Zac Efron) este păcălit de bunicul său (De Niro) să meargă în Florida într-o mini-vacanță. Distracția nu întârzie să-și facă apariția, devenind un prilej pentru cei doi să se cunoască mai bine.

Pelicula este plină de umor, făcându-mă să mă gândesc de când nu am mai fost la un film la care s-a râs atât de mult în sala de cinematograf (probabil de la Cu ce ți-am greșit noi, Doamne). O astfel de atmosferă, plină de voie bună, în care toată lumea râde, îți amintește că, de fapt, ăsta e farmecul sălii de cinematograf, amplificând starea transmisă de film.

Chiar dacă anumite poante folosite în film sunt clieșeice, folosite în majoritatea filmelor americane de comedie (drunk face-painting), modul în care sunt puse într-un context mai mare, le face mai digerabile, contribuind la umorul general provacat de situațiile imprevizibile și amuzante în care se găsesc personajele pe parcursul poveștii.

Bunicul dezlănțuit e un film la care chiar v-ați putea duce cu bunicii, poate le dați idei și le amintiți de tinerețe (nu că s-ar fi dus ei în Florida, dar sigur au avut experiențe frumoase). Așa că, pentru o porție serioasă de râs, puteți merge la cinema, filmul fiind deja distribuit în România de Freeman Entertainment. Vizionare plăcută!  

Cinefil – The big short / Brokerii apocalipsei

The big short / brokerii apocalipsei posterThe Big Short / Brokerii apocalipsei este o  producție ce aduce în atenția publicului prin transparență și inside information viața financiară de pe Wall Street, jocurile de culise, ciclurile financiare într-o ecranizare tragicomică, precum și biografică.

Regizorul și co-scriitorul filmului, Adam McKay transpune povestea non-ficțională din 2010, scrisă de Michael Lewis. Acesta portretizează criza financiară din 2007-2008, care a apărut pe piața internațională din cauza creditelor bancare pentru achiziții imobiliare sau așa numitele “credit bubbles”.

În rolurile principale îi găsim pe Christian Bale (Exodus), Steve Carell (Minions), Ryan Gosling (The place beyond the pines (2012)), și  Brad Pitt (Fury(2014)) într-o producție Paramount Pictures. Filmul a obținut cinci nominalizări la Academy Awards, incluzând Best Picture, Best Director, Best Supporting Actor și Best Adapted Screenplay.

Acțiunea filmului începe în 2005, în New York, cu câțiva ani înainte de criza financiară, avându-l în prim-plan pe Dr. Michael Burry. Acesta este managerul unui fond financiar și descopera că piața imobiliară din US este instabilă, fiind bazată pe credite subprime, care sunt de mare risc deoarece bancile recuperează din ce în ce mai puțin din acestea. Astfel, el prevede un iminent declin al pietei, în al doilea trimestru al anului 2007. Burry decide să exploateze această situație prin crearea unei piețe de creditare de tip swap, permițându-i să parieze împotriva pieței imobiliare.

Bazat  pe aceasta probabilitate, Dr. Burry cumpară de la mai multe bănci aceste credite de tip swap, iar bancile sigure de piața imobiliară, acceptă creditele, crezând că vor câștiga enorm din aceasta poveste. Clienții lui Burry, crezându-l nebun, iși retrag forțat banii, obligându-l pe acesta să accepte să-i returneze. Cu toate acestea, criza imobiliară cu adevarat iși face apariția pe piața newyorkeză și astfel Burry ajunge la un profit de 489%.

Din ideea creditelor de tip swap și realizând cât de profitabile sunt,  cât de instabilă este piața imobiliară, mai profită și traderul Jared Vennett care își vinde planul managerului de fonduri, Mark Baum. Împreună, ei realizează că ceea ce va duce la declinul pieței este vânzarea de obligații de piata colateralizate (în engleza CDOs).

Pe parcus, Baum întelege de fapt ca ceea ce duce la apariția crizei este crearea de CDOs sintetice și care în fapt susțin frauda din sistem ce va duce cu siguranța la colapsul prezis de Burry. Alături de asociații săi, cumpără mai multe credite de tip swap, profitând de asemenea de situația pieței, vânzând în final toate creditele.

Alți doi tineri investitori, Charlie Geller și Jamie Shipley înțeleg ideea lui Vennett și participă și ei la achiziționarea acestor credite, fiind ajutați în final de un bancher pensionat, Ben Rickert, jucat de Brad Pitt care le explică situația existentă, participă activ la investiția făcută de cei doi și în final vinde aceste credite pentru o suma fabuloasă.

Filmul demonstreză lanțurile slabe ale unui sistem ’’nebun’’ ce probează până și motto-ul de lansare al filmului : dacă nu poți păcali bancile, falimenteaz-le! Niciun sistem financiar nu este infailibil, este doar un joc de Jenga din care poți extrage piesă după piesă,  până când acesta se va prabuși complet.

Și dacă povestea nu vă face să mergeți la film, ideea doar de a pătrunde în culisele sistemului financiar de pe Wall Street, ar trebui să vă facă să deveniți interesați de un film care a castigat mai bine de 94.1 milioane de dolari în box office-urile din întrega lume.

Alina-Elena G.

Brokerii apocalipsei / The big short rulează din 29 ianuarie în toate cinematografele partenere RoImage. Vizionare plăcută!

 

Cinefil – Fifty Shades of Black/ Cincizeci de umbre ale lui Black

Fifty shades of blackAm fost invitată de Andrei la vizionarea filmului Fifty Shades of Black – Cincizeci de umbre ale lui Black.

Pot spune incă de pe acum că personal mi s-a părut mult mai bun decât originalul. Și nu spun asta doar pentru că Fifty Shades of Grey mi s-a părut o porcărie, pentru că mi s-a părut. Spun asta pentru că mai degrabă am simtit prezența cărții și filmului original într-o parodie. Știu că sună dubios, dar asta e.

De ce mi s-a părut un film bun? Păi hai să o luăm pe rând:

  • parodiază unul din cele mai așteptate filme ale lui 2015, care s-a dovedit a fi sub așteptările multora care au citit cărțile.
  • Dacă ai mai văzut până acum un film parodie cu negri, vei știi că vor exista glume porcoase, glume rasiste și lucruri neașteptate.
  • De asemenea dacă ai mai vazut acest tip de film, te aștepți să vezi un organ genital.
  • Cel mai important pentru mine a fost că s-a ridicat la așteptările trailerului, ceea ce de multe ori nu se întâmplă.
  • Scenele au fost hilare și m-a bucurat să văd lumea râzând în sală cu atâta pofta. Plus că erau destule scene ce te făceau să zici un pur ”WTF?!” ăn timp ce râdeai.
  • Au fost arătate foarte multe trend-uri din 2015 care mi-au amintit că 2015 a fost un an bun pentru internet și foarte multe referințe la anumite filme ce au fost destul de mari anul trecut.

Poate ar fi mai multe de spus despre acest film, însă îmi e greu să zic mai multe fără să dau spoilere. Pentru că de fel am tendința să arunc câte un spoiler pe ici pe colo, ceea ce nu doresc să fac în cazul filmului acesta. Pentru că merită să mergi la cinematograf să-l vezi.

Ecaterina Moldoveanu

Fifty Shades of Black/ Cincizeci de umbre ale lui Black poate fi văzut în cinematografele din toată țara începând de vineri 29 ianuarie, fiind adus în România de RoImage. Vizionare plăcută!