Util – Sondaj: masaj erotic

masaj eroticZilele trecute, când plecam de la birou, am găsit pe parbrizul mașinii, agățat sub ștergător, un flyer. De obicei le iau și le arunc direct (la coșul de gunoi, nu pe jos), însă acesta avea un design mai deosebit și m-a convins să-i acord o clipă de atenție.

Era de la un salon de masaj erotic. Inițial, când am văzut poza cu fătuca, am crezut că e vreo nouă campanie de-a poliției împotriva traficului de carne vie, sau ceva pliant de recrutare pentru o persoană care dorește să înceapă o carieră în domeniul video-chat-ului. Nici prin gând nu-mi trecea că acum poți găsi, așa, aleator, o invitație la relaxare. Mie mi se pare o strategie de marketing interesantă: te gândești că dintr-o clădire de birouri, după 9 ore de muncă, pleacă obosiți niște oameni care ar putea dori ceva servicii de relaxare. Și cum omul are multe pe cap și nu stă să se gândească la astfel de lucruri, vii în întâmpinarea lui cu o asemenea reclamă.

Interesant, nu? Mai ales că vorbim oarecum de o nișă de petrecere a timpului liber. Nu e ceva ce găsești la tot pasul, precum o terasă în care poți să bei o bere cu prietenii, sau un cinema pe care-l găsești în toate mall-urile. Pun pariu că chiar dacă stai să te gândești, fără google nu îți vine în minte nicio adresă pentru un . Poate doar dacă ai unul pe lângă care treci zilnic și pe care n-ai cum să-l treci cu vederea, sau dacă ai fost deja la o ședință de relaxare.

Eu recunosc că încă nu am fost, dar nu sună chiar așa rău și, când voi dispune de ceva bani pe care aș vrea să-i investesc într-o astfel destindere, probabil că voi apela la o ședință. Adică, acum nu mai trebuie să călătorești până în Asia, să cauți tailandeze, găsești . Pe principiul, dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed.

Cinefil – Atac de ziua națională / Bastille Day

Atac de ziua naționalăAtac de ziua națională  este un film de acțiune al cărui  regizor este  James Watkins, iar în partea de distribuție îi regăsim pe Richard Madden, Kelly Reilly, Idris Elba, Charlotte Le Bon, Jose Garcia. Richard Madden nu trece neobservat, acesta interpretând personajul a cărei acțiune conturează întreaga producție, și anume Michael Mason. Acesta s-a făcut remarcat în îndrăgitul serial Game of Thrones în rolul lui Robb Stark.

Filmul are de toate, acțiune captivantă presărată cu replici amuzante, oferă o lecție importantă despre maipularea maselor, influența banilor și efectul  acestora prin intermediul  mass-mediei.

Acțiunea se desfășoară într-o capitală europeană, în Paris, care în ultimele luni a fost scena unor atacuri sângeroase, transpuse în această producție. Michael, deși provenea dintr-o familie înstărită, ce avea aspirații înalte, de a deveni medic, din cauza unor probleme familiale, ajunge să fie un hoț de buzunare. Fin observator al obiectelor valoroase, îi atrage atenția o geantă pe care o fură, însă rămane surprins că aceasta, aparent este lipsită de interes, neavând valori materiale, ci o bombă care declanșează șirul aventurilor. Din acest momentul totul decurge contra cronometru având în vedere că atacurile se produc în apropierea Zilei Naționale a Franței. Manson devine principalul suspect, iar poliția franceză este pe urmele lui.

Serviciile secrete americane vor să ajungă primele la Michael Manson și îl trimit pe agentul Sean Briar să îl captureze pe suspect, care după o lungă și palpitantă urmărire constată cu stupoare că Michael este doar un pion într-un joc de mare anvergură, pe care îl folosește pentru a-și îndeplini misiunea și de a-i demasca pe adevărații raufăcători.

Sean Briar ignoră ordinele date de superiori și se hotarăște să lucreze pe cont propriu, îl recrutează pe Michael constrângându-l să-și exercite talentul de hoț pentru a afla informații și pentru a reuși să găsească centrul corupției.

Filmul îți oferă doza de acțiune, suspans, situații neașteptate și amuzament.

Atac de ziua națională rulează în toate cinematografele partenere RoImage. Vizionare plăcută!

Articol scris de Alina-Elena G. .

Room escape – TruEscape – The lab

Știți senzația aceea deosebită pe care o simți atunci când faci ceva pentru prima dată? De fapt, e doar o iluzie. E o primă dată în orice. De exemplu, zilele trecute eu am fost pentru prima dată la un escape room la care mai fusesem, Truescape.🙂

Știu, sună ciudat, dar e interesant.  Ideea de bază ar fi că punem prea mare accent pe noțiunea de prima dată și uităm să ne bucurăm de prezent. Asta e o lecție pe care o conștientizezi la un momentdat, dacă deschizi ochii și nu ești cufundat în obositoarea rutină.

Dar, să revenim la escape room, că nu suntem pe un blog filosofic. La Truescape am fost prin vara anului trecut. Atunci, camera lor, The office, de abia fusese deschisă, având ocazia să fim printre primele echipe care au intrat acolo, echipe de test care observau buguri și veneau cu sugestii bazate pe experiențele anterioare. A fost interesant, am reușit să evadăm și am dezactivat involuntar un sistem electronic (care, apoi a fost mai bine semnalizat pentru a evita asemenea accidente).

A trecut o vreme și la Truescape au venit alți oameni. Camera s-a transformat din birou într-un laborator din care patru chimiști încearcă să evadeze înainte să fie uciși de un tiran cu dorințe de a cuceri lumea. Echipa a fost în proporție de 75% aceeași (eu, Iulia și Emil), Andreea fiind pentru prima dată în această cameră.

De ce tot pun punctul pe ideea de prima dată? Pentru că am fost surprins să văd că decorul din cameră era aproximativ același cu cel pe care-l știam, cu toate că povestea camerei a fost schimbată. Inițial am fost dezamăgit și eram decis să termin repede puzzle-urile și să ies în primele 10 minute. Doar că, socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, și chiar dacă decorul era la fel, jocurile erau unele noi, ba chiar unele dificile care ne-au ținut captivi până în ultimele 10 minute. Acum puzzle-urile au o tematică științifică și am înțeles că și decorul va suferi ceva modificări.

Da, e drept că majoritatea camerelor de room-escape se schimbă  periodic radical, însă se pare că, la urma urmei, chiar dacă decorul este foarte important pentru a te introduce în atmosfera de joc, esențiale sunt jocurile de acolo și faptul că ele sunt noi, constituie o schimbare esențială.

Așa că, dacă aveți drum pe la foișor, nu ezitați să treceți pe la Truescape, dar după ora 16, că atunci se deschide laboratorul. Mai multe detalii pe site-ul lor. Evadare plăcută!

Room Escape – 60 minutes – maraton

Aseară am dat curs unei invitații de a reveni în circuitul blogosferico-escapist. Pe scurt, am acceptat invitația Iuliei de merge la 60 minutes Escape și de a le vizita camerele. A fost super distractiv.

Cu o echipă nouă, alături de mine fiind (în ordinea numelor de pe tricou ) Iulia, Andreea, Alex și Andrei, am decis să evadăm din camerele ascunse pe strada I.L. Caragiale. Cei de la 60 minutes Escape au la dispoziție trei camere (Prison Break, Black Magic, Spy) și mai construiesc încă două (cu tematică surpriză). Inițial aveam de gând să jucăm doar două camere, dar pentru că am fost foarte eficienți, a fost timp să intrăm și în cea de-a treia.

Prison Break, cameră ce l-ar fi ținut captiv pe marele Emil Călinescu, ne-a dat și nouă puțin de furcă, dar până la urmă am reușit să evadam cu toții din celulele închisorii cu vreo 4 minute înainte să vină gardianul care nu se știe ce gânduri avea cu noi. E o cameră cu un decor simplu (în general nu prea ai multe obiecte în celulele de închisoare), care-ți pune la testare îndemânarea și capacitatea de a lucra și cu mâinile, nu doar mintea. Spre deosebire de cealaltă Prison Break și de The Cell, aici nu ești încătușat la începutul jocului.

Black Magic / Camera vrăjitoarelor a fost surpriza serii pentru mine. Mă așteptam să fie o cameră mai plictisitoare, însă a fost de-a dreptul extraordinară. Decorul este foarte bogat, plin de obiecte care crează un ambient plăcut care abundă de magie. Ni se spusese că această cameră ar fi mai dificilă decât Prison Break, dar am reușit să găsim poțiunea magică după care plecasem în numai 30 de minute. Așa se întâmplă când ai vrăjitoare în echipă, știu cum ar gândi o soră de-a lor, lucru care eficientizează echipa.

Spy, ce-a de-a treia cameră, în care nici nu voiam să intrăm inițial, recrează atmosfera de zi cu zi într-un mediu corporatist. Cu mici excepții, acea cameră este fix locul de unde încerci zilnic să evadezi, înainte de trecerea celor 9 ore de program. Diferența majoră ar fi că aici te distrezi și ai șanse mari să scapi în maxim 60 de minute. Noi am evadat în 38 de minute, semn că unii dintre noi încă mai aveau chef să stea la birou.

Dacă v-am făcut curioși, vă recomand să dați o fugă până pe IL Caragiale, la 60 Minutes. Cei de acolo vă așteaptă cu brațele deschise, dar vor încuia ușile după ce intrați. Rezervări puteți face pe site-ul lor, aici. Distracție plăcută!

Cinefil – Dirty Grandpa/ Bunicul dezlănțuit

Bunicul dezlănțuit / dirty grandpa posterSe spune că „găina bătrână face supa buna”. La fel, Bunicul dezlănțuit (Dirty Grandpa) a reușit zguduie box-office-ul românesc, aducând în cinematografe 74000 de spectatori și reușind să devină filmul cu cea mai bună lansare cinematografică din acest an (conform datelor oficiale).

Pelicula, ce-i are în rolurile principale pe Robert de Niro (The Big Wedding) și Zac Efron (Neighbors), este o comedie americană mai atipică, în sensul că nu adolescenții sunt sufletul petrecerii, așa cum ne-au obișnuit până acum, și că și persoanele de vârsta a treia se pot distra. Chiar mai bine decât o fac tinerii. Probabil lui De Niro (72 de ani) i-a plăcut Last Vegas și a decis să mai joace un rol asemănător.

Cu numai o săptămână înainte de nunta sa, Jason (Zac Efron) este păcălit de bunicul său (De Niro) să meargă în Florida într-o mini-vacanță. Distracția nu întârzie să-și facă apariția, devenind un prilej pentru cei doi să se cunoască mai bine.

Pelicula este plină de umor, făcându-mă să mă gândesc de când nu am mai fost la un film la care s-a râs atât de mult în sala de cinematograf (probabil de la Cu ce ți-am greșit noi, Doamne). O astfel de atmosferă, plină de voie bună, în care toată lumea râde, îți amintește că, de fapt, ăsta e farmecul sălii de cinematograf, amplificând starea transmisă de film.

Chiar dacă anumite poante folosite în film sunt clieșeice, folosite în majoritatea filmelor americane de comedie (drunk face-painting), modul în care sunt puse într-un context mai mare, le face mai digerabile, contribuind la umorul general provacat de situațiile imprevizibile și amuzante în care se găsesc personajele pe parcursul poveștii.

Bunicul dezlănțuit e un film la care chiar v-ați putea duce cu bunicii, poate le dați idei și le amintiți de tinerețe (nu că s-ar fi dus ei în Florida, dar sigur au avut experiențe frumoase). Așa că, pentru o porție serioasă de râs, puteți merge la cinema, filmul fiind deja distribuit în România de Freeman Entertainment. Vizionare plăcută!