Mult a fost, puțin a rămas. Mult așteptatul The Hateful eight (Cei opt odioși), cel de-al optulea film al lui Quentin Tarantino, a ajuns în cinematografe. Era destul de evident că, din moment ce este un film de Tarantino va fi unul bun.

Pe scurt, povestea pare destul de simplă: În miezul iernii (cum ar zice Alecsandri) un vânător de recompense care călătorea alături de captura sa, ajunge să poposească la o cabana, alături de alte persoane cel puțin dubioase. Viscolul infernal îi blochează în cabană și aici vor putea fi recunoscuți cei opt odioși.

Filmul este structurat pe capitole, destul de bine delimitate de ideile centrale care se găsesc în centrul fiecărei părți. Personajele sunt foarte bine conturate, prezentate de mai multe ori, lucru care le familiare spectatorului. Avem și câteva referințe discrete la alte filme din repertoriul lui Tarantino, precum Django Unchained dar și din Inglorious Basterds (ambele s-ar afla în același univers cu The Hateful eight).

Principalii odioși din film sunt interpretați de Samuel L. Jackson (Django Unchained (2012)), Kurt Russell (Furious Seven (2015)), Jennifer Jason Leigh și Walton Goggins (American Ultra (2015)). Din distribuție mai fac parte și alți actori cunoscuți, precum Demian Bichir (The Heat (2013)), Tim Roth (Lie to me), Michael Madsen (Vengeance Unlimited)(care mă așteptam să joace un rol mai mare), Bruce Dern și James Park. Știu că am enumerat mai mult de opt, însă veți afla voi din film care sunt odioșii.

Coloana sonoră, asigurată de Ennio Morricone, cu care Tarantino a mai colaborat în trecut și pentru Kill Bill vol 2, Death Proof, Inglorious Basterds și Django Unchained. Este una foarte dinamică ce încarcă spectatorul cu suspans și pune foarte bine acțiunea în peisaj. Melodia cântată la chitară în film a fost înregistrată live, în timpul filmărilor, fiind cântată fix de personajul respectiv. Un fel de #Selfie, în care unul dintre actori are și talent de cântăreț.

Chiar dacă se întinde pe parcursul a trei ore (187 de minute), The Hateful Eight pare să se termine repede, acțiunea fiind atât de intensă și imprevizibilă încât în loc de plictiseală generează o mai mare sete de cunoaștere. Multe dintre scene trebuiau să fie mult mai violente grafic, însă Tarantino s-a răzgândit. Oricum, efectele realizate de cei care au pregătit efectele speciale și pentru The Walking dead sunt suficient de sângeroase, mai ales în contrast cu albul ce înconjoară cabana, alb prezentat foarte frumos în deschiderea filmului.

Cei opt odioși pot fi văzuți în cinematografele din toată țara, chiar dacă afară nu e iarnă ca la ei în poveste, filmul fiind adus în România de CineForum. Vizionare plăcută!

The Forest / Pădurea blestemată reprezintă încă o ecranizare ce are la bază povestea celebrei păduri japoneze: Aokigahara. Aceasta este o pădure foarte densă, situată la poalele nord-vestice ale muntelui Fuji, cunoscută datorită faptului că mulți sinucigași o aleg pentru a-și pune capăt zilelor. Există chiar și un indicator la intrarea în aceasta care-i îndeamnă pe călători să apeleze la ajutor specializat dacă au astfel de gânduri negre.

Spuneam că The Forest este încă o ecranizare deoarece mai există cel puțin două pelicule care au la bază faimoasa pădure: Shawn4ever (2012) și The Sea of Trees (2015). Niciunul dintre acestea nu a ajuns, încă, pe marile ecrane din România. Poate le găsiți, totuși, pe Netflix.

The Forest – o are în centrul atenției pe americanca Sara (Natalie Dormer – Rush)care merge în Japonia pentru a-și căuta sora geamănă în pădurea Aokigahara deoarece autoritățile refuză să facă acest lucru, considerând-o deja moartă. Povestea este alimentată de mitul gemenilor și de faptul că aceștia pot simți când au fratele/sora în pericol. Acest lucru o motivează pe Sara să nu renunțe la căutarea surorii sale. La marginea pădurii îl întâlnește pe Aiden (Taylor Kinney – The Other Woman), un jurnalist dornic să se aventureze în pădurea plină de yurei (fantome japoneze).

Interpretarea celor doi este una bună, în limita scenariului care nu permite o conturare foarte bună a personajelor. Peisajele sunt de-a dreptul superbe, fiind destul de puțin scoase în evidență, din păcate. Un alt aspect destul de ciudat al scenariului îl reprezintă lipsa scenelor horror, care sunt vreo patru-cinci. E în regulă să fie mai puține pentru a atrage în sălile de cinema și pe cei care nu sunt fani ai genului, dar care vor să afle povestea din spatele peliculei.

The Forest / Pădurea blestemată rulează pe marile ecrane începând de vineri 8 ianuarie și este adus în România de Intercom Film. Vizionare plăcută!

The Last Witch Hunter prezintă o luptă între un grup medieval de oameni numiți vânători de vrăjitoare și vrăjitoare care practică magia neagră. Lupta se desfăsoară pe parcursul mai multor secole. Regina Vrăjitoare dorește să elibereze Molima Neagră pentru a extermina omenirea. Aceasta este oprită de grupul de vânători și omorâtă de către Kaulder (Vin Diesel – Fast and Furious 7). Înainte de a muri, vrăjitoarea îl blesteamă pe Kaulder la  nemurire și la singurătate.

După o perioadă de 800 de ani, Kaulder rămâne ultimul supraviețuitor al grupului și nu îmbătrânește deloc, doar își pierde părul din cap și se adaptează lumii moderne. În jurul său, vedem o cu totul altă organizare. Acesta are un sfătuitor în persoana lui Dolan 36th Michael Caine – Eliza Graves), iar activitatea lui presupune capturarea vrăjitoarelor și judecarea acestora în fața unui consiliu care le condamnă la închisoare pe baza cărților de tarot.

Când sfătuitorul lui Kaulder este atacat și lăsat aproape mort, acesta trebuie să înceapă o investigație pentru a-și salva prietenul. În timpul investigației, ajutat de Chloe (Rose Leslie – Game of Thrones), o vrăjitoare bună și de noul lui sfătuitor Dolan 37th  (Elijah Wood – The Hobbit), descoperă lucruri pe care le-a îngropat adânc în memoria sa și, cel mai important, că Regina Vrajitoare este readusă la viață.

În film avem ocazia să-l vedem pe Vin Diesel într-un rol de acțiune diferit de cum ne-am obișnuit cu el în seria Fast and Furious. Cu toate că filmul are multe scene de acțiune și efecte speciale, scenariul este punctul slab. Deși au pornit bine, cu idei precum consiliul vrajitoarelor, scenariștii s-au pierdut pe drum și filmul a ajuns să conțină clișee. Personajele sunt slab conturate, au doar un singur nume, și nu știm mare lucru despre trecutul lor.

Cu toate acestea, The Last Witch Hunter este un film frumos, cu rasturnări de situație ce merită văzut. El poate fi văzut în cinematografele din toată țara, începând de vineri 23 octombrie, fiind distribuit în România de Ro Image. Vizionare plăcută!