Tag: cinefil

Posted on

Cinefil – Viața nu-ți oferă a doua șansă

Viața nu-ți oferă a doua șansăTrecuse ceva vreme de când nu mai văzusem un film indian, ultimul văzut fiind Povestea tigrului. Așa că aseară am fost să vizionez o nouă producție Bollywood: Viața nu-ți oferă a doua șansă / Zindagi Na Milegi Dobara.

Am fost încântat să văd că era mult mai mult popor cinefil amator de alte producții decât cele americane.  E drept, cinematografia de la Hollywood este mult mai matură decât celelalte, însă această maturizare pare să creeze filme pline de clișee. Tocmai de aceea, din când în când, e bine să schimbi persepectiva și să vezi o producție europeană sau chiar asiatică.

Viața nu-ți oferă a doua șansă, YOLO – cum ar zice americanii, se anunță a fi filmul indian al verii. Și cu toate că are legătură cu vara, nu are legătură cu India, acțiunea petrecându-se pe meleagurile însorite ale Spaniei, unde cei 3 protagoniști pleacă să petreacă un fel de escapadă a burlacilor.

Arjun (Hrithik Roshan), Imraan (Farhan Akhtar) și Kabir (Abhay Deol) sunt trei prieteni vechi ce făcuseră un pact ca înainte de căsătoria oricăruia dintre ei să practice un sport (extrem) care să-i facă să se simtă în viață. Așa că aleg fiecare câte o destinație din Spania și pleacă să se distreze.

Fiind o producție indiană, pelicula îmbină elemente de tip musical cu restul scenariului, însă ritmurile indiene se îmbină cu cele latino și sunt reduse la două sau trei intervenții, păstrându-se firul epic al narațiunii. De asemenea, povestea se întinde pe parcursul a 155 de minute (2 ore jumătate), relativ mult pentru producțiile din zilele noastre, însă puțin pentru standardele indiene.

Umorul abundă și este lipsit de clișeele americane, dovedind că oamenii se pot distra și fără alcool în exces și abuz de substanțe halucinogene.  Din acest motiv, cu siguranță nu te vei plictisi pe durata filmului și chiar ți se va părea scurt.

Cu toate că se numește “Viața nu-ți oferă a doua șansă”, mie mi s-a părut că se întâmplă fix invers, fiecare dintre eroii noștri primind o ocazie la viață altfel, chiar mai fericită decât cea pe care credeau că o au.

Pelicula a primit nota 8.1 pe iMdb, semn că până și cei care știu cu ce se mănâncă filmele (fără aluzii la roșiile din producție) au apreciat-o. Voi o puteți vedea în cinematografele partenere BML Movie Entertainment, de vineri 29 august.

Vizionare plăcută!

One response to “Cinefil – Viața nu-ți oferă a doua șansă”

    • Interviul saptamanii – Paul Dutu: “Oricat de idealist ar suna, incerc prin ceea ce scriu pe blog sa contribui la o lume mai calitativa.” | Blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE! says:

      November 10, 2014 at 1:52 am

      […] sau pe Ileana Andrei- ileanaandrei.ro.  Ii mai urmaresc pe Andrei Ciobanu – andreiciobanu.eu –  si pe Raluca Uluiteanu – ralucauluiteanu.eu – dar cum ei imi sunt prieteni , […]

      Reply

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Continue reading “Cinefil – Viața nu-ți oferă a doua șansă”

Posted on

Cinefil – “The Grand Budapest Hotel”

The Grand Budapest Hotel - posterAcesta e un film pe care trebuie neapărat să îl vedeţi şi dacă aş fi în locul vostru m-aş grăbi atât de tare încât aş închide pagina asta şi aş fugi spre cel mai apropiat cinematograf. Încep cu sfârşitul pentru că aşa începe şi „The Grand Budapest Hotel”, un film despre care tot ce urmează să vă spun va fi doar „Genial, genial, genial!” şi pentru că n-am găsit un mod mai bun de a omagia un film care mi s-a părut… da, absolut genial.

Filmul prezintă povestea lui Gustave H. (jucat de Ralph Fiennes, unul dintre actorii mei preferaţi, pe care nu îl veţi mai recunoaşte din Schindler’s List, The English Patient, Skyfall sau, da…Harry Potter!), cel mai celebru recepţioner de la The Grand Budapest Hotel, un hotel faimos din Europa interbelică, şi a lui Zero Mustafa, un refugiat care îi devine ajutor la hotel, iar apoi, cel mai mai bun prieten. Domnul Gustave este un apropiat al tuturor celor care calcă pragul hotelului, dar mai ales al femeilor bătrâne, triste şi bogate. Când una dintre prietenele lui bogate este găsită moartă, Gustave moşteneşte un tablou scump, dar pentru a intra în posesia lui, trebuie să înfrunte o familie care nu vrea să lase să scape nimic din averea decedatei.

De aici se naşte un film pe care mi-e greu să îl clasific ca fiind comedie, dramă, acţiune sau thriller. Cred că e toate la un loc, ceea ce îl face atât de bun. Fiecare scenă din film e atent şi perfect construită, cu replici inteligente şi amuzante, cu cadre minunat filmate, cu răsturnări de situaţie, cu momente tragice care te fac să pufneşti în râs şi momente amuzante care îţi smulg doar un zâmbet nostalgic. Decorul şi muzica completează perfect acţiunea alertă, reuşind să surprindă într-un mod în acelaşi timp amuzant şi nostalgic atmosfera luxoasă, dar decandentă, a unei Europe în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, un moment de schimbări profunde pe plan economic şi social.

Acesta e primul film regizat de Wes Anderson pe care l-am văzut. Pe IMDB recenziile sunt foarte, foarte bune, iar cei care par să cunoască filmele lui Anderson clasifică „The Grand Budapest Hotel” ca fiind capodopera lui. Eu nu pot să vă spun decât că vă aşteaptă 100 de minute de încântare vizuală şi auditivă.

Posted on

Cinefil – “Need for Speed”

need for speed Need for Speed e versiunea film a celebrului joc cu maşini de curse pe care l-am jucat cu toţii măcar o dată, un fel de versiune a seriei “Fast and Furios”, de data aceasta a studiourilor DreamWorks, în colaborare cu Reliance Entertainment, Electronic Arts şi Bandito Brothers. Când am primit invitaţia de a vedea filmul, am avut senzaţia că de fapt mă duc să văd Fast and Furios, ajuns acum la filmul cu numărul 6. Din perspectiva unui profan într-ale seriei şi într-ale filmelor cu maşini de viteză în general, similitudinile dintre cele două au tot continuat pe parcursul celor două ore.

Personajul principal al filmului, Tobey Marshall, are un atelier auto unde modifică maşini şi e un împătimit al curselor de stradă. După moartea tatălui său, rămâne cu o mare datorie către bancă, pe care nu o poate plăti. Pentru că e în pericol de a-şi pierde atelierul, acceptă oferta lui Dino Brewster, un vechi rival de-al său, acum implicat în afaceri cu maşini de mulţi cai putere, de a lucra la o maşină care promite să se vândă cu peste 2 milioane de dolari, lui urmând să-i revină 25%. Cum perspectiva unui astfel de câştig sună prea bine, Tobey ignoră sfaturile prietenilor şi colegilor lui, sperând că îşi va vedea partea, dar rivalitatea dintre el şi Dino face ca până la urmă promisiunea să nu fie respectată. Pentru a-şi primi partea, Tobey şi Dino se întrec într-o cursă care se termină prost, iar Tobey îşi petrece doi ani în închisoare. După eliberare, acesta urmăreşte să se răzbune pe vechiul său partener şi rival, participând la o cursă exclusivistă şi secretă pe care plănuieşte să o câştige.

Filmul are de toate: maşini de mulţi cai putere, efecte speciale, acţiune, răzbunare şi puţin romantism, exact aşa cum îi stă bine unui film uşor, menit să facă multe încasări. Are şi multe clişee, iar dacă eşti cârcotaş te poţi întreba cum de personajului principal i se pare normal să facă aşa ravagii pe şosele şi să rănească oameni nevinovaţi care merg spre serviciu liniştiţi, mai ales după ce i s-a întâmplat lui, cum de a zburat maşina aşa peste o şosea şi un refugiu, cum te poţi gândi să alimentezi din mers când nu poţi să deschizi rezervorul, cum poate cineva să găsească atât de multe vehicule zburătoare disponibile. Dar acesta nu e un film cu o poveste sofisticată şi profundă şi nici un documentar despre legile fizicii, ci strict un film care ar trebui să te distreze.

Aşadar, per total, Need for Speed e un film de văzut dacă vreţi să vă uitaţi la ceva entertaining, care să vă ia mintea de la altele pentru mai mult de două ore.

Posted on

Cinefil – “Nebraska”

Nebraska„Nebraska” e un film alb-negru realizat în 2013. Acesta e primul lucru pe care îl observi şi e primul lucru care îl face inedit în peisajul filmelor pe care puteţi să le vedeţi anul acesta în cinematografe. A fost şi primul lucru care m-a făcut să ridic sprâncenele şi să spun: „Of, sper că nu e un film din acela care se vrea profund, dar care o să mă plictisească de moarte.” Nu a fost. Din contră.

Filmul prezintă câteva zile din viaţa lui Woody Grant, un bătrân care pleacă împreună cu fiul său din Billings, Montana, spre Lincoln, Nebraska, pentru a-şi ridica premiul de 1,000,000 de dolari pe care insistă că l-a câştigat. Pe drum, fac o oprire de două zile la familia lui din Nebraska, prilej de întâlnire cu fraţii, vechii prieteni, vecinii şi o iubire uitată. Dar filmul nu e despre un premiu de 1,000,000 de dolari, iar acesta este un lucru de care îţi dai seama din primele minute.

Pe fondul unui fir narativ simplu, „Nebraska” e o analiză lucidă, inteligentă, emoţionantă şi amuzantă a societăţii americane, a relaţiilor de cuplu şi de familie, a bătrâneţii, a încercării de a găsi un sens în aventura asta pe care o numim viaţă. Un film cu cadre simple şi realiste din oraşele americane mici, mult diferite de imaginile cu podurile şi clădirile din New York şi San Francisco, atât de folosite în filmele americane, şi cu replici inteligente, amuzante şi acide, care poate să te facă să râzi în hohote, să zâmbeşti amar şi să te întristezi, în acelaşi timp.

Cele 6 nominalizări la premiul Oscar (printre care, pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun actor într-un rol principal, cea mai bună actriţă într-un rol secundar) sunt meritate pe deplin. Ar fi meritat măcar un Oscar, iar Woody Grant e jucat impecabil de Bruce Dern, rol pentru care a şi câştigat premiul pentru cel mai bun actor la festivalul de la Cannes. M-a impresionat mult June Squibb, în rolul soţiei lui Woody, care la cei 84 de ani ai săi face un rol minunat. Iar regizorul, Alexander Payne, e născut în Nebraska, ceea ce ar putea să explice de ce fiecare cadru pare autentic şi realist.

Şi muzica, of, muzica. Melodia pe care o auziţi în trailer şi într-o mare parte din film, la fel ca toată coloana sonoră a filmului, e compusă de Mark Orton şi mi s-a părut absolut superbă.

Nu garantez că o să vă placă. Nu ştiu dacă cele cinci persoane care au ieşit din sală înainte de final mi-ar da dreptate când vă spun că e un film magnific, dar mie aşa mi s-a părut şi nu mai am multe cuvinte pentru a vă spune cât de mult mi-a plăcut. Mai bine mergeţi şi îl vedeţi, de vinerea viitoare, în cinematografe, fiind adus de Intercom Film.

Posted on

Cinefil – “300: Ascensiunea unui Imperiu”

Emanuela Bercaru a reprezentat blogul mioritic la filmul “300: Ascensiunea unui imperiu”, film pe care MediaPro Distribution îl prezintă de azi în cinematografe. Iată impresiile ei:

300 ascensiunea unui imperiu300: Ascensiunea unui imperiu reprezinta alaturi de 300: Eroii de la Termopile o ecranizare impresionanta a istoriei Greciei, in care actiunea se desfasoara intr-un alt cadru comparativ cu prima parte, si anume pe mare.

Actiunea filmului se petrece in paralel cu lupta lui Leonidas si a celor 300 de spartani din prima parte a filmului, 300: Eroii de la Termopile, si prezinta confruntarea dintre grecii condusi de Themistocles (interpretat de Sullivan Stapleton) si armata Persiei, condusa de Artemisia (interpretata de Eva Green) in numele muritorului devenit zeu rege al Persiei, Xerxes (Rodrigo Santoro).

In 300: Ascensiunea unuiimperiu, Themistocles este comandantul si strategul grecilor, politician si soldat care isi iubeste patria si care isi pune abilitatile in slujba unul tel suprem, pastrarea libertatii grecilor si unificarea Greciei in lupta. Artemisia, adversara in lupta a lui Themistocles, este o femeie puternica si ambitioasa, a carei forta vine din dorinta de razbunare (este la origine greaca, insa a fost abandonata de greci si crescuta si formata de persi). Desi complet diferiti si dusmani de moarte, cei doi ajung sa se admire reciproc, insa, in lupta finala, inevitabil unul dintre ei trebuie sa moara.

Firul epic al filmului porneste de la ideea ca, dupa confruntarea de la Termopile, regele Xerxes continua expansiunea puterii imperiului persan, urmarind dezvoltarea unei armate invincibile. Cu o flota impresionanta, acesta concentreaza actiunile pentru a-l infrange pe Themistocles, care ii omorase tatal, pe regele Darius, si pentru a impiedica unificarea teritoriilor grecesti.

300: Ascensiunea unui imperiu este un film impresionant, in care efectele 3D sunt net superioare celorlaltor filme aparute in ultimul timp. Armele, bucatile de corp omenesc sau sangele fac sa para ca luptele se desfasoara la cativa centrimetri de tine. In plus, efectele vizuale prin care se reda imaginea marii Egee imbogatesc fiecare cadru.

Un alt aspect care mi-a placut il reprezinta memorabilele discursuri de imbarbatare ale lui Themistocles, printre care: „Azi luptati in forta. Luptati pentru fratii vostri. Luptati pentru familiile voastre. Mai presus de toate, luptati pentru Grecia”. Acest discurs este sustinut de faptul ca toate bataliile, desi sunt diferite, au un punct comun: faptul ca grecii isi cunosc teritoriile perfect. Themistocles este un strateg excelent, care foloseste fiecare atu, desi grecii sunt depasiti numeric.

Ar fi fost interesanta o scena in care sa apara Leonidas si cei 300 de spartani, nu doar cu regina Gorgo, sotia acestuia. Tododata, cantitatea de sange varsata in acest film este cu mult superioara celorlaltor filme de acest gen. :)

Filmul 300: Ascensiunea unui Imperiu este un film cu o actiune epica, efecte vizuale exceptionale şi o batalie impresionanta pe mare. Poate fi vizionat in cinematografe de azi, 7 martie 2014.

Vizionare plăcută!