Acesta e un film pe care trebuie neapărat să îl vedeţi şi dacă aş fi în locul vostru m-aş grăbi atât de tare încât aş închide pagina asta şi aş fugi spre cel mai apropiat cinematograf. Încep cu sfârşitul pentru că aşa începe şi „The Grand Budapest Hotel”, un film despre care tot ce urmează să vă spun va fi doar „Genial, genial, genial!” şi pentru că n-am găsit un mod mai bun de a omagia un film care mi s-a părut… da, absolut genial.

Filmul prezintă povestea lui Gustave H. (jucat de Ralph Fiennes, unul dintre actorii mei preferaţi, pe care nu îl veţi mai recunoaşte din Schindler’s List, The English Patient, Skyfall sau, da…Harry Potter!), cel mai celebru recepţioner de la The Grand Budapest Hotel, un hotel faimos din Europa interbelică, şi a lui Zero Mustafa, un refugiat care îi devine ajutor la hotel, iar apoi, cel mai mai bun prieten. Domnul Gustave este un apropiat al tuturor celor care calcă pragul hotelului, dar mai ales al femeilor bătrâne, triste şi bogate. Când una dintre prietenele lui bogate este găsită moartă, Gustave moşteneşte un tablou scump, dar pentru a intra în posesia lui, trebuie să înfrunte o familie care nu vrea să lase să scape nimic din averea decedatei.

De aici se naşte un film pe care mi-e greu să îl clasific ca fiind comedie, dramă, acţiune sau thriller. Cred că e toate la un loc, ceea ce îl face atât de bun. Fiecare scenă din film e atent şi perfect construită, cu replici inteligente şi amuzante, cu cadre minunat filmate, cu răsturnări de situaţie, cu momente tragice care te fac să pufneşti în râs şi momente amuzante care îţi smulg doar un zâmbet nostalgic. Decorul şi muzica completează perfect acţiunea alertă, reuşind să surprindă într-un mod în acelaşi timp amuzant şi nostalgic atmosfera luxoasă, dar decandentă, a unei Europe în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, un moment de schimbări profunde pe plan economic şi social.

Acesta e primul film regizat de Wes Anderson pe care l-am văzut. Pe IMDB recenziile sunt foarte, foarte bune, iar cei care par să cunoască filmele lui Anderson clasifică „The Grand Budapest Hotel” ca fiind capodopera lui. Eu nu pot să vă spun decât că vă aşteaptă 100 de minute de încântare vizuală şi auditivă.