Cinefil – Third Person

third personThird Person – Dragoste la persoana a treia: trei orașe (Roma, Paris, New York); 3 cupluri; o singură poveste.

Haideți să o luăm de la capăt … Liam Neeson joacă rolul unui scriitor celebru, Michael, care și-a lăsat soția (Kim Basinger) în urma morții fiului lor pentru o tânără scriitoare, Anna, interpretată de Olivia Wilde. Relația lor plină de zbucium, pasiune, trădare, se desfășoară în Paris, în timp ce Michael încearcă să finalizeze un roman ce pare să nu se mai termine și care pare să nu fie atât de bun pe cât spera el.

În Roma, Scott (Adrien Brody) este un om de afaceri care finalizează o afacere cu haine și urmează să plece din Italia, însă o cunoaște într-un bar pe Monika (Moran Atias), o tânără disperată să își recupereze fetița. Aceasta îl determină prin farmecul ei să își amâne plecarea și să încerce să o ajute în acțiunile sale, indiferent de câți bani necesită și câți traficanți înfruntă.

În New York, Julia, interpretată de Mila Kunis, încearcă să obțină de la fostul soț, pictorul Rick (James Franco) dreptul de a-și vizita fiul și în același timp să dovedească faptul că poate fi o mamă responsabilă, deși pare că universul este împotriva ei și totul îi apare ca piedică.

Aparent cele trei povești nu au nimic comun. În realitate însă, pe parcurs îți dai seama că locurile se confundă între ele, personajele au în comun mai multe lucruri decat am fi crezut, traumele unuia sunt traumele tuturor.

Uitându-mă la film, mi se păreau trei povești diferite. La un moment dat, prietena mea Loredana îmi spune că nu înțelege de ce personajele dintr-un oraș apar în alt oraș, apoi se întorc înapoi acolo. Bineînțeles, cu spiritul meu ”extraordinar” de observație, nu realizez nimic. Peste câteva minute, îmi spune iar același lucru, după care încep să fiu mai atentă.

Abia atunci încep să observ asemănările: tragedii identice unesc două personaje, disperarea mamei ce încearcă să își vadă copilul (unește alte două personaje), greșeala ce nu poate fi niciodată uitată (aseamănă alte două femei). Și atunci, care este realitatea? Ce este real, ce este imaginat?

Rămâne să aflii singur/ă. Trebuie doar să descoperi secretele unui scenariu bine pus la punct, complet diferit de majoritatea filmelor și să trăiești momentele alături de personajele care nu fac nimic altceva decât să încerce să atingă fericirea, așa cum o percep ele.

Third Person – Dragoste la persoana a treia este în cinematografe din 4 iulie 2014 și este distribuit de Ro Image.

One response to “Cinefil – Third Person”

Cinefil – Neighbors / Vecini de coșmar

neighbors- posterDupă multă reclamă și un marketing pozitiv, rulează Neighbors (“Vecini de coșmar”). Un film mult așteptat de adolescenți si amatorii de teenage movies. Cei care au adus publicului: „This is the end” doresc să surprindă din nou.

Sunt prezentați în prim plan doi tineri proaspăt căsătoriți care cresc fericiți un copil. Ei s-au mutat în casă nouă într-un cartier liniștit. Mac Radner are un job de birou stabil, pare mulțumit de viața de părinte. Acasă îl așteapta soția sa Kelly care are grijă de cea mică. Pare că duc dorul vieții pe care o aveau înainte, dar nu sunt complet plictisiți de viața de familie.

Totul decurge în acest ritm ușor boem până când în cartier se mută o frație. Cei de la Delta Psi par să adopte un alt stil de viață. Petrecerilestudențești ale acestora fac din viața lor liniștită un calvar. Și peste toate aroganța lui Teddy, liderul frăției, îi scoate din sărite pe zi ce trece.

Mitocănia noilor locatari din casa de lângă face ca familia Radner să porneasca un mic război cu ei pentru a redobândi liniștea și intimitatea din sânul familiei. Se pare că această luptă merită orice risc și necesită planuri elaborate.

Regia este semnată de Nicholas Stoller, iar scenariul de Andrew J. Cohen si Brendan O’Brien. Personajele principale sunt interpretate de Seth Rogen, Rose Byrne, Zac Efron, Christopher Mintz-Plasse si Dave Franco.

Cum obișnuiesc, am să arunc o privire și asupra „barometrelor” de măsurare: IMDb oferă un rating de 7.3, RottenTomatoes un tomatometru de 74% cu o audiență de 78% și metacritic.com un metascor de 68 cu un user score de 6.7.

Premiera în Statele Unite a avut loc pe 9 mai. Comedia de față a intrat direct pe primul loc în box office-ul de peste ocean cu încasări de 51 milioane de dolari.  Thewrap.com susține că acest film este excepțional pentru că „încearcă cu succes să reinventeze comedia de studio”. Cei de la Tampa Bay Times spun că: „are un scenariu înțelept ce acoperă glumele excesive și slabele lecții de morală”.  După părerea mea, acest scenariu ține atent spectatorul de la început până la sfârșit,fără să se plictisească.

Cum am spus și la început, filmul este recomandat celor care adoră filmele americane cu adolescenți,  cei care revăd anual cu plăcere comediile din seria American Pie sau alte producții din această categorie. “Neighbors” parcă aduce un plus de maturitate, dar pe aceeași linie de umor. Este distribuit în Romania de Ro Image și are premiera pe 16 mai. Vă doresc vizionare placută.

A fost Vlad Trif, în premieră pe Blogul Mioritic, însă un delegat constant al lui Emil.

3 Responses to “Cinefil – Neighbors / Vecini de coșmar”

    • Cinefil – The night before – Andrei Ciobanu says:

      […] povestea a trei prieteni: Ethan (Joseph Gordon-Levitt – The Walk), Isaac (Seth Rogen – Vecini de coșmar) și Chris Roberts (Anthony Mackie – Love the Coopers) care și-au format un obicei: să […]

Cinefil – Brick Mansions

 

Brick mansionsBrick Mansions – Paul Walker promovează Parkour în ultimul său film

Brick Mansions este un film de acțiune cu de toate: focuri de armă, curse de mașini, umor involuntar, un gangster fan Bob Marley care vrea să distrugă lumea (rapper-ul RZA) și polițistul cel bun care se opune (Paul Walker), ajutat de-un fost pușcăriaș dat naibii (David Belle), două tipe care se luptă bine de tot (una bună și-una rea, dar amândouă bune rău!) un uriaș caricatural ce-aduce a Shrek și-o bombă ce ticăie, amenințând să distrugă o parte din orașul Detroit.

Da, par cam multe în povestea asta, dar nu te îngrijora: acrobațiile Parkour te vor captiva din primele minute și iți vor crește adrenalina atât de mult, încât până la final nici nu va mai conta ca scenariul scârțâie binișor, că RZA joacă neconvingător un personaj ce suferă la final de o dedublare aiuritoare de personalitate și că filmul e plin de stereotipuri (polițai bun care vrea să salveze lumea, răufăcatori negri, politicieni corupți, populație săracă sacrificată pentru dezvoltarea comercială a orașului etc.).

Brick Mansions este remake-ul filmului francez “District B13”(2004) și are la bază scenariul lui Luc Besson (regizor și scenarist al “The fifth element”(2007)). Acțiunea a fost mutată din suburbiile Parisului într-un ghetou din Detroit și are loc în anul 2018. La fel ca și originalul, filmul beneficiază din plin de talentul lui David Belle și de acrobațiile Parkour, un sport inventat chiar de Belle în anii ‘80, derivat din tehnicile militare de antrenament pentru depășirea oricăror obstacole. Filozofia Parkour e foarte simplă: trebuie să ajungi din punctul A în punctul B în cel mai eficient mod posibil, folosindu-ți doar corpul și elementele din jur pentru a te propulsa. Așadar, alergare, sărituri, salturi de la înălțimi și obstacole depășite.

Asta au de făcut și eroii noștri, Damien (Paul Walker) și Lino (David Belle), pentru a se infiltra în Brick Mansions și a-și duce la capăt misiunea. Fiecare, propria lui misiune.

2018, Detroit, legea marțială. Brick Mansions, ghetoul părăsit pe care a pus stăpânire Tremaine (RZA), șeful unei bande violente de traficanți de droguri și de arme, este închis, baricadat și păzit de forțe armate, din dorința autorităților de a proteja siguranța publică. Primarul și acoliții săi au pus deja la cale un plan de reconstrucție a zonei, dar Tremaine și răufăcătorii lui le încurcă socotelile, mai ales că acesta a reușit să pună mâna pe o bombă și amenință cu distrugeri masive dacă nu îi sunt respectate cerințele.

Din condei scenaristic, politistul Damien Collier (Paul Walker) și fostul deținut Lino se cunosc, își dau seama că au un dușman comun, pe Tremaine cel pasionat de gătit și-un scop comun: să pătrundă în Brick Mansions. Damien are misiunea oficială de a dezamorsa bomba și este motivat de dorința de razbunare personală, iar Lino luptă să își salveze fosta iubită, Lola, ținută ostatică de Tremaine tocmai pentru a-l ademeni pe Lino în ghetou.

Așa cum spuneam mai devreme, nu-ți bate capul cu scenariul. Încercând să înțelegi logica lui, riști să pierzi esențialul: frumusețea coregrafiei scenelor de luptă și autenticitatea lor, indiferent de tehnica folosită sau de protagoniști. Pentru că în Brick Mansions nu doar Damien și Lino sunt grozavi, ci și Lola (Catalina Denis) păzită strâns de mâna dreaptă a lui Tremaine, Rayzah (Ayisha Issa). Scena de luptă dintre cele două, de pe acoperiș, are un final de milioane; este una dintre preferatele mele din tot filmul.

Mi-a plăcut Paul Walker, cu șarmul lui reținut și bine dozat, c-un umor subtil și-un corp atletic perfect lucrat. Dar capul rautăților și eroul-eroilor nu este el, ci David Belle: plin de nerv, cu gesturi rapide și agile ca de panteră, cu acrobații geniale care sfidează legile fizicii și o privire pătrunzătoare, parcă mereu pusă pe șotii,  care mi-a adus aminte Robert de Niro in “Goodfellas” și de Colin Farrell în “The Recruit”.

Numeroasele momente în care Walker și Belle aleargă, sar, escaladează ziduri și clădiri, se rostogolesc, plutesc în gol, aterizează la punct fix și se bat, între ei sau cu inamicul, sunt savuroase și recomandă filmul pentru o vizionare între prieteni.

A fost părerea Anei Munteanu despre Brick Mansions. Dacă v-a făcut curioși, îl puteți vedea în cinematografele partenere Ro Image 2000.

Vizionare plăcută!