Tag: Superblog Spring

Posted on

Aveți probleme cu căderea părului?

Tratament pentru căderea păruluiExistă două categorii de oameni. Cei care pierd fire de păr la fiecare periere și cei care nu recunosc.

Deoarece căderea firelor ajută oarecum la regenerarea părului, acesta este un lucru oarecum normal, bazat pe principiul: “lupu-și schimbă părul”. Bine, dacă chelești de fiecare dată când te piepteni, asta nu e normal și ar trebui să vezi un medic.

Sau poți elimina intermediarul și poți merge direct la farmacie să-ți cumperi singur un kit de tratament pentru regenerarea părului. Pentru că asta îți va recomanda și medicul respectiv. Poate nu-ți recomandă tocmai Gerovital Plant tratament, pentru că are o colaborare cu nu știu ce firmă de medicamente scumpe din afară, dar tot ceva din gama asta va fi. Așa, singurel, îți poți alege tu exact ce produs vrei, că poate ești mai atașat de un brand, cum ar fi Farmec.

Cred totuși că principalul aspect ce trebuie avut în vedere la cumpărarea unui astfel de produs, pe lângă preț, (care bineînțeles că este extrem de important, că altfel și-ar face toată lumea implanturi) ar fi compoziția. Nu cred că cineva e atât de dornic să fie păros încât renunță la sănătate, punându-și viața în pericol. Sigur, majoritatea produselor sunt aprobate de comisii de supraveghere a medicamentelor, însă producători precum Farmec s-au axat pe ingrediente naturale, având astfel în vedere sănătatea consumatorului.

Sigur, majoritatea își promovează produsele ca fiind naturale, pentru că acum a devenit un trend. Toată lumea e bio, eco și stinge lumina de Earth Hour. Cel mai simplu mod de a afla ce conține un produs, e să citiți ingredientele. Și e cel mai sigur.

Bine, mai sigur decât produsele 100% naturale, mai există un tratament împotriva căderii părului. E aproape la îndemâna oricum, însă este mai eficient la femei. Costurile se apropie de 0.

Aceasta a fost o reclamă mai veche la un astfel de tratament pentru păr. Respectivul produs este de 2 ori mai scump decât echivalentul românesc, produs de Farmec și de aproximativ 60 de ori mai scump decât un prezervativ. Alegerea variantei care vi se potrivește cel mai bine, vă aparține.

 

Acest articol participă la Superblog Spring. În comparația de mai sus au fost folosite prețuri disponibile pe net la căutări sumare, nu detaliate, făcând acea comparație una orientativă.

Posted on

Povești cu copii care citesc

Copii citind poveștiV-ați întrebat vreodată de ce nu există meseria de cititor? Nu? Nici eu, până nu am citit proba propusă de Editura ALL pentru Spring SuperBlog. Nu o să mă întind la povești și o să intru direct în problemă, fiind vorba de ceva serios.

Mai mult ca sigur nu la asta se gândeau cei care au propus respectiva probă, doar că ar atinge tangențial subiectul propus de ei. Și o să vă explic cum de la un simplu cuvânt se poate porni o campanie care ar încuraja lumea să citească, atât pe cei mici, cât și pe cei mari.

De-a lungul timpului, odată cu apariția tehnologiei, în special a internetului, numărul persoanelor care citesc povești a scăzut. Copii din zilele noastre nu mai citesc cărți de aventuri, ei se uită la desene animate, cum personaje create pe calculator (nu desenate, ca pe vremuri) trăiesc respectivele aventuri pe care ei ar fi trebuit să le proiecteze în imaginația proprie. Astfel creativitatea celor mici scade și acest lucru se va vedea când vor ajunge la maturitate.

În zilele noastre, o carte pentru copii este un lucru rar întâlnit în casele oamenilor, chiar dacă în gospodăria respectivă se află un copil. Setea acestuia de cunoaștere ar putea fi stinsă cu povești sau chiar cu alte jocuri educative, cu referire la lumea povestirilor sau personajelor de poveste, mod care ar înlesni procedura de educare a celor mici.  Acest lucru se poate remedia. Trebuie doar să se vrea.

Sintagma de la începutul articolului, cu meseria de cititor nu trebuie tratată mot-a-mot. Face referire doar la modul în care cei mici privesc viața, fiind întrebați ce vor să fie când se fac mari. De ce să nu fie cititori? Pentru că nu există această meserie, fiind un lucru care poate fi făcut de oricine. Însă cum ar fi dacă ar exista o persoană care să citească poveștile frumos, cu intonație, eventual costumați într-un anumit fel, astfel încât cei mici să fie atrași de lectură și să-și dorească și ei să fie cititori?

Și ca să facem lucrurile și mai atractive, am putea să-i stimulăm să lectureze, oferindu-le recompense în loc de teme obligatorii de vacanță. Din experiență vă spun și nu cred că e cineva care mă poate contrazice când spun că un lucru impus este făcut cu mult mai puțină plăcere decât o activitate care ar putea să-ți aducă un câștig.

De ce nu avem concursuri de lectură? Cărui copil nu i-ar plăcea să fie renumit? Să primească titlul de cititor? La asta v-ați gândit? Dacă Editura ALL consideră interesantă ideea mea, mi-ar plăcea foarte mult să ajut la implementarea ei. Voi avea șansa să fac pentru cei mici ceva ce mi-ar fi plăcut să facă cineva pentru mine când eram pe băncile școlii primare: să le insuflu pasiunea pentru citit.

Posted on

Mergeți la teatru!

teatruÎn ultima vreme am început să scriu mai des despre teatru. Însă nu v-am spus de ce consider că această artă este una dintre cele mai importante, din cele șapte. Sau dacă am mai zis, mă voi repeta, am voie :P.

Cu toate că unii consideră teatrul ca fiind învechit, preferind metode de divertisment mai moderne, eu nu sunt de acord cu acest mod de gândire. Este adevărat că dramaturgia există încă din Grecia Antică. Această trecere a timpului a făcut să perfecționeze arta și să dovedească imortalitatea sa  în fața trecerii erelor.

Unul din aceste teatre care au rezistat cu stoicism în fața trecerii anilor este Teatrul Evreiesc de stat, teatru care are aproape 130 de ani de tradiție în România. Un teatru a cărei trupă momentan joacă pe alte scene, de când clădirea învechită a rămas fără acoperiș. Îmi amintesc că imediat după nefericitul eveniment, doamna Maia Morgenstern, directorul acestui teatru a declarat că actorii vor susține un spectacol pentru a sensibiliza opinia publică în legătură cu salvarea clădirii. Sunt sigur că totul se va rezolva cu bine pentru că la asta se pricep cel mai bine actorii: la a transmite emoții.

Încă nu am ajuns la spectacolele Teatrului Evreiesc de Stat, nefiind chiar atât de bine promovate, problemă cu care se confruntă teatrul românesc în general. Dacă noile apariții cinematografice sunt anunțate cu surle și trâmbițe, spectacole care s-au jucat de multe ori cu casa închisă nu au deloc publicitate. Sau nu este eficientă, eu nevăzând nicio reclamă la o piesă de teatru, până acum. Excepție făcând afișele de pe stâlpii din preajma teatrelor și teatrele nou apărute, care sunt mai prezente în mediul online.

Eu sunt de părere că dacă ar exista mai multă expunere mediatică, lumea ar merge în număr mai mare la teatru. Pentru că trăirile pe care transmit actorii nu le poți simți nici în cel mai 6-7-8D film produs de Hollywood. Garantez.

Tocmai de aceea consider că această promovare în cadrul SuperBlog Spring 2014 este demnă de laudă și merită aplaudată. Felicitări!

Posted on

Carte vs eBook

ebook carteCă în ultima perioadă totul se tehnologizează, nu mai surprinde pe nimeni. Dar astăzi o să discut despre modernizarea unui obiect pe cât de banal pe atât de răspândit în lume. Cartea. Cum s-a ajuns ca banala carte să se transforme în ceea ce azi numim eBook?

Cărțile au apărut cu foarte mulți ani în urmă, din necesitatea oamenilor de a-și exprima/ nota opiniile. Nevoia de exprimare în formă scrisă, apărută inițial pe pereții peșterilor (vezi picturile rupestre) apoi pe alte materiale, de la piatră la lut, urmând o cale destul de lungă până la ceea ce azi încă numim carte. Spun încă, pentru că în câteva zeci de ani, eBook-ul s-ar putea să înlocuiască forma tipărită pe hârtie.

Deși primul eBook se pare că ar fi apărut încă de prin anii 1930-1940 (lumea nu s-a pus de acord în legătură cu istoria acestui device), de abia prin anii 2000 a început să devină cu adevărat răspândit, de când au apărut tot felul de tehnologii noi ce au permis evoluții uimitoare în domeniu. Plus că înainte de criza economică lumea cumpăra chiar orice, la fiecare colț de stradă fiind promoții și oferte.

Să vă spun de ce consider că e mai bun un eBook decât o carte.

În primul rând, portabilitatea.  Noile device-uri sunt micuțe, ușoare și chiar dacă nu egalează micile volume de buzunar, găsite mai nou și în automate de vândut cărți, la metrou, nici nu se compară cu romanele stufoase de mii de pagini. Sunt mai subțiri, mai ușor de pus în buzunar. Vreau să menționez că mă refer aici strict la eBook readere, nu la tablete de toate felurile cu capacități de eBook.

Diversitatea. Îți copiezi rapid 100 de cărți pe dispozitiv și în caz că nu-ți place una, deschizi alta. Sau dacă termini un volum. Cartea fizică te constrânge la numărul de pagini inclus între cele două coperte. Ai terminat… cumperi alta.

Ecologia. Chiar dacă aici pot avea loc dezbateri despre cum se poluează planeta prin fabricarea dispozitivelor, un lucru e sigur: nu sunt tăiați copacii. Sau cel puțin nu sunt tăiați în scop recreațional, pentru că acesta ar fi principalul scop al cărților, pe lângă cel educativ.

Ca să fiu obiectiv, ca de obicei, o să enumăr și câteva dezavantaje, capitole la care eBook-ul este “învins” de către cartea obișnuită. Pentru că întotdeauna există și aspecte “mai puțin pozitive”.

Rezistența ar fi principalul punct slab al oricărui dispozitiv plin de tehnologie. Cam așa stau lucrurile și în cazul acesta. eBook-ul este mai fragil, sensibil la apă, șocuri fizice (loviri, scăpări) și cu siguranță nu va dăinui să poată fi folosit și de “urmașii urmașilor voștri”.

Folosirea îndelungată este limitată de durata bateriei. Chiar dacă ecranele cu cerneală electronică au un consum foarte redus de energie, permițând o autonomie uriașă, de săptămâni întregi (în funcție de utilizarea zilnică), tot există o limită. Spre deosebire de carte, ale cărei pagini pot fi răsfoite până la terminarea volumului (de nenumărate ori).

Aspectul fizic al unei biblioteci. Un dispozitiv electronic nu va egala niciodată frumusețea unei colecții de volume, frumos aliniate,  așteptând cititorii să le răsfoiască. Și că tot veni vorba de citit, vă las să lecturați o carte, nu mai lungesc articolul.

Lectură plăcută, fie de pe hârtie, fie de pe eBook.

Articol participant la SuperBlog Sprint 2014.

 


Posted on

Pregătiri pentru nunta mea

mireasa - nuntaCând am decis să particip din nou la Superblog, am făcut-o pentru că prima proba mi s-a părut foarte interesantă. Se pare că n-a fost singura, cea de-a treia fiind foarte provocatoare atât prin tema aleasă cât și prin libertatea de exprimare lăsată participanților. Este vorba despre cum mi-ar plăcea eu să am nunta.

După cum majoritatea voastră știu, sunt necăsătorit. De ce? Pentru că sunt încă prea tânăr pentru asta și nu  am găsit nici mireasă. (Nu, nu săriți toate acum, lăsați un comentariu și facem preselecții). Din aceste motive, nu am stat să mă gândesc cum aș vrea să am nunta. Dar acum, Salon du Mariage Toujours l’Amour mă pune să mă gândesc deja la asta.

Fiindcă am avut plăcerea să vizitez saloanele lor de nuntă, o să fie ușor să mă raportez la elementele care mi-au plăcut și pe care musai le-aș dori la sărbătorirea căsătoriei mele. Am zis saloanele de nuntă pentru că există două în cadrul aceluiași complex, însă sunt complet separate unul de celălalt pentru a nu încurca miresele pe acolo. Dacă deja ai ajuns la petrecere, se presupune că ai zis DA deja la starea civilă și la biserică așa că nu mai ai voie să te răzgândești și să pleci cu alta. De asta stau eu mai mult să mă gândesc înainte de căsătorie, te gândești bine, că nu mai e cale de întoarcere.

Un aspect foarte important din punctul meu de vedere este lipsa stâlpilor în sală. Vreau ca la nunta mea să pot să nu-mi scap din vedere mireasa, că știu că pe meleagurile românești se fură. Și după ce zici DA și o iei pe semnătură, e bine să ai grijă de ea. De aceea, spațiile de cazare pentru miri, care există în incinta complexului, sunt foarte utile. Și frumoase și romantice, cu pat baldachin și oglinzi. Lucruri care-ți scapă din vedere dar la care alții s-au gândit.

Și ca să nu fiu considerat egoist, cu toate că în acea seară eu și cu ea (observați că încă nu există un link pe acest cuvânt, așa că preselecțiile încă sunt deschise) vom fi centrul atenției, avem în vedere și transportul invitaților care nu doresc să rămână pe acolo. Poate au copii acasă, animăluțe, serviciu a doua zi, etc. Și e păcat să nu poată ciocni un pahar de șampanie cu mine, nu? La fel de păcat ar fi să consume băuturi alcoolice și să pună în pericol siguranța rutieră.

Mi-a mai plăcut faptul că salonul acesta oferă servicii ultra all-inclusive, ca să nu mai stai să-ți bați capul cu o mulțime de furnizori. Ei îți asigură de la locație până la preot lângă piscină, artificii și ce mai vrei tu, sau mă rog, voi. Am zis voi, pentru că nunta trebuie să fie pe gustul ambilor soți. De aceea, restul aspectelor legate de eveniment le voi discuta cu viitoarea soție.

Am enumerat doar câteva din lucrurile care mi-au plăcut foarte mult la Salon du Mariage Toujours l’Amour din Săftica pentru că acolo am fost și mi-a plăcut, fiind la acest moment prima opțiune dacă mi se pune pata pe vreo mireasă. Dacă ți se pune pata, trebuie s-o iei de nevastă, că să scoți pata după o rochie complet albă, care nu merge spălată cu clor… e cam greu.

2 Responses to “Pregătiri pentru nunta mea”