Author: Andrei Ciobanu

Posted on

Teatru – Căldură mare? – Teatrul Roșu

Tocmai când s-a terminat canicula s-au aliniat astrele ca pe scena de vară a Teatrului Roșu, adicătelea pe terasă, la BackYard Garden & Pub, să se joace o piesă intitulată “Căldură mare?”.

Neavând nicio legătură directă cu starea vremii, spectacolul se poate juca indiferent de temperatură sau locație, efectul generator de reprize succesive de hohote de râs fiind garantat. De ce spun asta? Pentru că actorii care vor urca pe scenă sunt atât de haioși încât trebuie doar să vezi distribuția și deja de apucă râsul. Dacă nu se întâmplă asta înseamnă că nu i-ați văzut jucând.

Cei trei muschetari ai râsului care vă vor încânta cu jocul lor scenic sunt Andrei Seușan (Carnage), Daniel Hara (Iubirea este un lucru foarte mare) și  Eduard Cirlan . Pe primii doi i-am mai văzut jucând împreună în Top Dog, însă Căldură mare? este un spectacol mult mai amuzant și dinamic.

Pornind de la scurta schiță a lui I.L. Caragiale, pe post de intro, cei trei introduc publicul în atmosfera de poveste a epocii trecute, dar nu apuse, prezentată de Caragiale în operele sale. Apoi, prin adaptare liberă, publicul trece prin mai multe scenete, păstrându-și mereu zâmbetul pe buze.

Operele alese sunt pline de umor și foarte bine interpretate, necesitând o atenție sporită din partea privitorului pentru a nu se pierde în detalii. Însă, fiind vorba de mai multe mini-piese combinate, este foarte ușor să prinzi, din nou, firul narațiunii.

Daniel Hara a reușit din nou să mă impresioneze prin stilul său aparte de a juca și prin accentul folosit pentru a intra în pielea personajelor.  Eduard Cirlan a fost la prima apariție în fața ochiului meu critic însă, cu o excelentă expresivitate a feței, a reușit să mă cucerească drept fan. Cu siguranță vreau să-i revăd și în alte spectacole.

Pentru că și ceilalți spectatori au fost încântați de cum au jucat băieții (ca s-o dăm în termeni fotbalistici), spectacolul fiind un veritabil succes, Teatrul Roșu a decis să-l programeze și în sesiunea de toamnă-iarnă, pe scena de la Music Club.

Ne vedem acolo!

Posted on

Cinefil – Vânătoarea de spioni

Vânătoarea de spioniÎn caz că n-ați aflat, Forum Film a dat startul la Vânătoarea de spioni, de astăzi în cinematografele din toată țara. Nu vă panicați, nu e nimic periculos, este vorba doar de o nouă producție cinematografică a lui Anton Corbijn. Un film polițist plin de răsturnări de situație și neașteptat, care vă va ține în suspans până în ultimul minut. Issa Karpov (Grigoriy Dobrygin) este un tânăr cecen care imigrează ilegal în Hamburg. Cum serviciile secrete sunt vigilente, organizația condusă de Günther Bachmann (Philip Seymour Hoffman) îl ia imediat în vizor. Când în povestea asta apar și un bancher (Willem Dafoe), o avocată (Rachel McAdams) dornică să-l ajute pe Issa și un fanatic religios ce finanțează teroriști (Homayoun Ershadi), lucrurile devin cu adevărat interesante. Titlul original este A most wanted man, povestea centrându-se pe acțiunile lui Issa, însă în română a fost tradus (nu știu de cine/ de ce): Vânătoarea de spioni. Probabil a fost o strategie de marketing, însă induce în eroare publicul care se așteaptă la super-gadget-uri gen 007, Mission Impossible sau chiar Johnny English . Filmul este mult mai serios, axându-se mai mult pe strategii și pe operativitatea în echipă, nu are are ca scop să promoveze un super-spion. Și nici nu sunt vânați spioni. :) Bazat pe romanul lui John le Carré, Vânătoarea de spioni este ultimul film pe care Philip Seymour Hoffman a reușit să-l finalizeze.  Un film bun, care-i va onora memoria și care ne oferă un mini-preview în lumea serviciilor secrete care luptă pentru securitatea statelor (yeah, right). Finalul neașteptat ar fi lăsat loc de o continuare a filmului în care să se mai explice câteva aspecte, însă cred că ideea de o prelungire a acestei vânători a murit odată cu P.S.H. . Însă până discutăm de ce va fi, mai bine mergeți la cinema să vedeți Vânătoarea de spioni. Vizionare plăcută!

Posted on

Cinefil – Viața nu-ți oferă a doua șansă

Viața nu-ți oferă a doua șansăTrecuse ceva vreme de când nu mai văzusem un film indian, ultimul văzut fiind Povestea tigrului. Așa că aseară am fost să vizionez o nouă producție Bollywood: Viața nu-ți oferă a doua șansă / Zindagi Na Milegi Dobara.

Am fost încântat să văd că era mult mai mult popor cinefil amator de alte producții decât cele americane.  E drept, cinematografia de la Hollywood este mult mai matură decât celelalte, însă această maturizare pare să creeze filme pline de clișee. Tocmai de aceea, din când în când, e bine să schimbi persepectiva și să vezi o producție europeană sau chiar asiatică.

Viața nu-ți oferă a doua șansă, YOLO – cum ar zice americanii, se anunță a fi filmul indian al verii. Și cu toate că are legătură cu vara, nu are legătură cu India, acțiunea petrecându-se pe meleagurile însorite ale Spaniei, unde cei 3 protagoniști pleacă să petreacă un fel de escapadă a burlacilor.

Arjun (Hrithik Roshan), Imraan (Farhan Akhtar) și Kabir (Abhay Deol) sunt trei prieteni vechi ce făcuseră un pact ca înainte de căsătoria oricăruia dintre ei să practice un sport (extrem) care să-i facă să se simtă în viață. Așa că aleg fiecare câte o destinație din Spania și pleacă să se distreze.

Fiind o producție indiană, pelicula îmbină elemente de tip musical cu restul scenariului, însă ritmurile indiene se îmbină cu cele latino și sunt reduse la două sau trei intervenții, păstrându-se firul epic al narațiunii. De asemenea, povestea se întinde pe parcursul a 155 de minute (2 ore jumătate), relativ mult pentru producțiile din zilele noastre, însă puțin pentru standardele indiene.

Umorul abundă și este lipsit de clișeele americane, dovedind că oamenii se pot distra și fără alcool în exces și abuz de substanțe halucinogene.  Din acest motiv, cu siguranță nu te vei plictisi pe durata filmului și chiar ți se va părea scurt.

Cu toate că se numește “Viața nu-ți oferă a doua șansă”, mie mi s-a părut că se întâmplă fix invers, fiecare dintre eroii noștri primind o ocazie la viață altfel, chiar mai fericită decât cea pe care credeau că o au.

Pelicula a primit nota 8.1 pe iMdb, semn că până și cei care știu cu ce se mănâncă filmele (fără aluzii la roșiile din producție) au apreciat-o. Voi o puteți vedea în cinematografele partenere BML Movie Entertainment, de vineri 29 august.

Vizionare plăcută!

One response to “Cinefil – Viața nu-ți oferă a doua șansă”

    • Interviul saptamanii – Paul Dutu: “Oricat de idealist ar suna, incerc prin ceea ce scriu pe blog sa contribui la o lume mai calitativa.” | Blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE! says:

      November 10, 2014 at 1:52 am

      […] sau pe Ileana Andrei- ileanaandrei.ro.  Ii mai urmaresc pe Andrei Ciobanu – andreiciobanu.eu –  si pe Raluca Uluiteanu – ralucauluiteanu.eu – dar cum ei imi sunt prieteni , […]

      Reply

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Continue reading “Cinefil – Viața nu-ți oferă a doua șansă”

Posted on

Cum ar fi să înțelegem bebelușii?

V-ați întrebat vreodată dacă bebelușii pot comunica între ei, cum făceau în serialul Rugrats? Cât de interesant ar fi să avem un aparat precum cel inventat în The Simpsons, un aparat care să traducă gângurelile lor.

E drept, cel mai probabil nu vom auzi discuții filozofice sau experiențe de viață ample, dar măcar să înțelegem cum vorbesc ei despre părinți și despre cărucioare și jucării. Vă dați seama cât de amuzant ar fi să ne dăm seama că de fapt ei își bârfesc părinții că nu s-au sesizat la timp să le schimbe scutecele sau să le furnizeze un nou biberon.  Sau că, în urmă cu două nopți, au trezit toată casa cu plânsul lor pentru că se plictiseau și nu puteau dormi din cauză că se odihniseră prea mult în ziua respectivă.

Apropo de odihnă, v-ați întrebat vreodată cum reușesc cei mici să consume atât de multă energie când sunt bebeluși, dormind toată ziua, urmând ca apoi să alerge peste tot ca și cum ar avea baterii Duracell? E ca și cum ar acumula energie în primii ani, urmând ca apoi s-o folosească pentru a teroriza părinții. Un fel de mici acumulatori care acumulează, pe rând, energie, cunoștințe, sentimente, urmând ca apoi să devină adulți și să creeze la rândul lor o nouă generație de mici acumulatori.

Probabil vă întrebați ce mi-a venit cu acest subiect. Am început să observ prin parc din ce în ce mai multe persoane care au bebeluși. Probabil e doar din cauză că e mai cald și oamenii ies la plimbare, sau poate doar acum i-am observat eu, însă mintea mea zboară într-o mie de direcții, iar la auzul micuților a ajuns să se gândească cum ar fi să-i putem înțelege.

Vă dați seama de câtă bătaie de cap ar fi scutiți părinții? Să nu trebuiască să ghicească ce nevoie are micuțul ci să știe exact?  Sau să-ți poată spună  că nu-i plac hăinuțele cu care l-ai îmbrăcat, sau chiar la naștere, să-și poată alege propriul nume. Cum ar fi, să-i taie doctorul cordunul ombilical și el să zică: “De acum înainte, îmi veți spune Spartacus. O să sparg mai târziu chestii ca să vedeți de la ce vine”.

N-ar fi amuzant?

Posted on

De ce nu mai au bărbații blană?

Dau eu drumul la televizor să văd știrile (ca tot omu’) și mare mi-e uimirea să văd o știre mai cu moț blană.

În general mă atrag chestiile legate de oițe, probabil din cauza numelui, dar chestia asta m-a șocat în primul rând din punctul de vedere al animalului rătăcit. Unde se poate ascunde o oaie să n-o găsească cineva timp de 6 ani?

În al doilea rând, mă gândesc la estetica bietei oițe. După tot ce a îndurat, merita un tratament special. Ca o analogie, putem să ne amintim cum arăta Sadam Hussein când a fost găsit de trupele americane. Cu toate că nu trecuseră 6 ani, tot avea nevoie de puțin ajutor cosmetic pentru a rearăta ca-n zilele lui bune.

Produse cosmetice pentru oi nu știu dacă se găsesc, dar sunt convins că cele pentru oameni pot fi folosite în deplină siguranță și pe animale. De exemplu, există o largă gamă de produse pentru păr care sunt disponibile pentru bărbați. Toată lumea știe că, în trecut, un aspect cât mai neîngrijit era un simbol de masculinitate. Acum lucrurile s-au schimbat, oamenii s-au civilizat și aspectul fizic a devenit important.

Producătorii de cosmetice și-au dat seama că bărbații au nevoie de o îngrijire specială față de cea pe care o primesc femeile. Astfel, pe lângă produsele pentru ras și deodorante, s-a dezvoltat o întreagă industrie care are reprezentantul sexului tare în centrul atenției.

Gel, fixativ, șampon special pentru fiecare tip de scalp sau chiar gel de duș care poate fi folosit pe post de spumă de ras sau orice îți trece prin minte, acum toate sunt disponibile astfel încât orice mascul să-și poată răsfăța corpul. Bine, nu trebuie neapărat să dăm în extrema cealaltă, a bărbaților care petrec mai mult timp la saloanele de înfrumusețare decât femeile, dar de puțină îngrijire ne putem bucura și noi. Din când în când.

Eu folosesc foarte mult produsele Nivea, fiind foarte mulțumit de ele, dar cred că în final totul se rezumă la gustul fiecăruia, brandul fiind mai puțin important. E drept, n-am testat produse extraordinar de scumpe, făcute de cine știe ce companie de nișă care se ocupă doar cu asta de pe vremea când Iisus își aranja barba, dar nici nu am de gând să schimb ceva care-mi satisface nevoile și mă ajută să nu ajung să am 20 de kilograme de blană, precum oaia mai sus menționată.