Vineri, acasă

Azi am stat acasă. Impropriu spus am stat…

Dat fiind că am cinci muncitori oameni harnici care-mi aplică stratul de tencuială decorativă pe casă, am avut de alergat să cumpăr diverse. Știți voi,  totdeauna se găsește acel singur lucru de care ai nevoie la un momentdat, știi că există, dar nu-l găsești. Și pleci de acasă să-l cumperi, iar la întoarcere te împiedici accidental de el.

La mine nu e cazul. Dar tot a trebuit să fac vreo trei drumuri  până-n Brico să cumpăr, ba trafaleți, ba pensule, ba bandă abrazivă. Și am fost și până în Leroy Merlin să iau o doză de trecere. O alergătură continuă și statul ăsta acasă…

După 4h jumate’ de somn (am stat cu gândul la Gatsby) m-am trezit să mă apuc de treabă. Mă rog, să fiu acolo omul ăla care impulsionează băieții să muncească. Să-mi exercit spiritul de lider. Și ochiul de critic. Doar că ochii mei de critic erau aproape închiși în timp ce faceau o autocritică pentru lipsa de odihnă. Până a venit cafeaua.

N-o fi fost ea cafea Starbucks, dar și cafeaua de acăsă are un stli aparte de a te trezi. Brusc, după o ceașcă de cafea, vreo două ore de aer mai răcoros și o atmosferă muncitorească, mi-a mai trecut din somn.

La început am ajutat băieții cu schela. Fiind o schelă din lemn, construită de ei, eu îmi făceam datoria să le spun să fie atenți la cablul de fibră optică.Vorba aia, fiecare cu ce-l doare. Nu mai stau acasă decât până luni, dar măcar atât să am net. Ori suntem internauți ori nu mai suntem.

Acum, după ce a trecut această zi în care mi-am pus din nou organismul în fața faptului împlinit de a se odihni doar la jumătate din norma corectă de somn, m-am gândit să vă spun că nu e ușor și relaxant nici să stai acasă.

Mă rog, acestea fiind spuse, vă urez un Weekend plăcut!

2 Responses to “Vineri, acasă”

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>



Cinefil – The Great Gatsby

The Great Gatsby - PosterThe Great Gatsby – Marele Gatsby. Înainte de film, chiar mă întrebam de ce i-au zis “marele”. Ce e așa măreț la el? Să fie petrecerile grandioase pe care le dădea? Să fie datorită luxului și opulenței?

Așa că am mers să văd filmul. Oamenii de la Media Pro Distribution s-au gândit să-l aducă și în cinematografele noastre, începând cu data de 18 mai. Și i-au făcut o lansare demnă de renumele lui Gatsby, chiar lângă mine, la mall Băneasa, la Grand Cinema Digiplex.

Dar să revenim la film. Era să uit… e 3D. Ca să simtă spectatorul că e și el invitat acolo la marile petreceri date de Jay Gatsby în anii ’20. Și chiar se simte. E destul de frustrant că ești la petrecerea aceea și nu poți să întinzi mâna să ciocnești un pahar de șampanie cu toate persoanele importante care veniseră la acea petrecere.  Să poți să mergi prin imena lui casă și să-i vizitezi grădina.

Dar nu. Gatsby nu e mare pentru petrecerile sale. Mult mai important decât fastuoasele petreceri este motivul pentru care le dădea. Uimitoarea poveste de dragoste care stătea în spatele luxului și în spatele măreției lui Gatsby. Pentru că el devenise cine era pentru o domnișoară.

E o poveste de dragoste pură, cum rareori mai întâlnești în zilele noastre. Și cum și la acea vreme, întrun oraș precum New York, era destul de rară. Dar ea a existat și a dat naștere romanului care a dus la această ecranizare. A doua ecranizare, prima fiind în 1973.

Nu o să compar cele două filme,  mai ales că pe primul nu l-am văzut în totalitate pentru că mi s-a părut prea siropos. Fiind mai vechi, efectele erau mai puține, povestea se simțea mai intens.

Noul The Great Gatsby mi se pare un film foarte bun, cu efecte 3D foarte reușite și cu o poveste senzațională. Care merită văzut în cinematografe.

Leonardo di Caprio are un rol complex, de personaj controversat, rol pentru care a filmat în paralel cu cel din Django Unchained. Pentu mine, cel mai bun rol al său rămâne în continuare cel din Catch me if you can.

Tobey Maguire, pe de altă parte, care joacă rolul lui Nick, vecinul lui Gatsby, mi s-a părut destul șters, departe de performațele sale actoricești din SpiderMan. Poate nu-mi aduc eu bine aminte însă în filmul vechi, rolul lui Nick era mai bine evidențiat ca aici. În schimb, narațiunea o face bine.  A nu se compara cu Morgan Freeman. Acesta e un film care are acțiune, dacă era narat de Freeman,  nimănui nu-i mai păsa de ce se întâmplă, asculta doar povestea.

Mă lungesc prea mult, vă las pe voi să vă faceți o idee din trailer, să mergeți să-l vedeți și să reveniți cu impresii.

Vizionare plăcută!

5 Responses to “Cinefil – The Great Gatsby”

    • Raluca says:

      Abia astept sa-l vad si mai ales sa compar prestatia lui Di Caprio cu cea a lui Robert Redford pentru care rolul din Marele Gatsby a devenit emblematic. Relativ la ce ai scris tu, ma gandesc ca poate nu ai gustat suficient ecranizarea mai veche pentru ca nu era in 3D si pentru ca erai mult mai tanar decat acum (cand esti tot tanar :) . Poate nu ar fi lipsit de interes sa revezi acea ecranizare din ’73 cu ochii de acum.

 

Povești reale – 1

Mi s-a reproșat că nu povestesc ce mi se întâmplă și tot abordez subiecte generice în loc de fapte reale.

Asta pentru că, de multe ori, până și mie îmi e greu să cred multe din lucrurile care mi se întâmplă. Chiar dacă le văd și știu că sunt reale. Darămite dacă m-aș apuca să le povestesc. Am considerat că ar părea prea SF și lumea n-ar fi interesată. Dar, mă rog, asta e părerea mea și nu am dreptul s-o extind asupra cititorilor care au libertatea de a forma o impresie proprie, bazată pe poveștile mele.

Așa că, o să vă povesesc sumar câteva chestii reale care mi s-au întâmplat.

1. Experimentul Burger

M-a apucat pe mine pofta să-mi fac niște hamburgeri în acasă. În Selgros fiind am cumpărat niște burgeri congelați pe care i-am gătit acasă. Inutil să spun că au ieșit destul de uscați, în ciuda eforturilor mele de a-i face suculenți. Apoi i-am dat una bucată burger câinelui meu. A mirosit-o, s-a uitat la mine de parcă m-ar fi înjurat și a plecat. NU a mâncat burgerul respectiv. I l-am rupt bucățele mai mici și tot nimic. După 3 zile, tot nu s-a atins de el. Și nici măcar nu scria pe ambalaj că ar conține carne de cal…

2. Ciudățenii în mijloacele de transport în comun.

Și prin ciudățenii mă refer în principal la oameni ciudați. Trecând peste toți vânzătorii și cerșetorii, am întâlnit două chestii maai speciale în ultima săptămână. Prima ar fi bărbatul cu unghii lungi și mov (date cu ojă, el fiind boschetar). Poate fi întâlnit în tramvaiul 1.

A doua ciudățenie o reprezintă “teroristul de la metrou”. Așteptam eu pe cineva la Unirii, în față la Mc, și văd pe cineva care statea cu o canistră la picioare. M-am gândit că asta e greu de crezut, așa că am poză. Cum stăteam eu acolo, așteptând, vine un bodyguard de la metrou. Și se duce la omul de lângă ăsta cu canistra și-i spune să nu mai stea rezemat de bordură. Pe bune? Asta era anormal în peisaj?

3. Taximetristul curios.

Vineri seara, după ce am ratat RATBul de noapte pentru că nu oprea unde mă așteptam eu , mă urc într-un taxi.Era aproape 1 AM.  Îi spun destinația, la care el mă întreabă: “La ora asta?” . Wtf? Nu frate, mergem dimineață, m-am urcat la tine în mașină să nu stau afară…

Cam atât cu poveștile reale deocamdată.  Puteți povesti și voi ciudățenii într-un comment.

3 Responses to “Povești reale – 1”

  • Raluca says:

    Poate stai in Rahova sau Ferentari si e de inteles de ce a avut soferul retineri sa mearga acolo la 1 noaptea. Nici in Harlem nu prea se aventureaza albii la ore mici :) . Chiar si la ore normale e riscant. Sa povestesc o ciudatenie care cred ca isi are radacinile in perioada comunismului cand era coada la orice. Chiar daca nu stiai ce se da, dar era coada, te asezai….. Luni la GDF Suez m-am dus sa fac un contract. Cladire moderna, aviziere peste tot, multe ghisee, in fine, aspect occidental. Pentru contracte era o codita cam de 5-6 persoane, dura cam 10 minute la o persoana in medie,ca ii facea contractul pe loc. Toata lumea statea in picioare la coada, desi alaturi erau 10 scaune confortabile frumos tapisate cu catifea mov. Am anuntat persoana din fata ca sunt si eu acolo si m-am asezat pe scaun, faza la care toata coada s-a uitat reprobator la mine, de parca as fi facut ceva imoral. Cred ca erau speriati ca nu mai “apuca” contractul , ca se termina in fata lor si raman fara :) )))

  • […] Andrei are 3 povesti reale numai bune de pus pe blog. Si mai are si altele de care inca n-a […]

Cinefil – The Big Wedding

The Big Wedding - Poster

Săptămâna aceasta e timpul să râdem la comedia  The Big Wedding – Nuntă cu peripeții.

Nici nu se putea să fie fără peripeții dacă îi are în roluri principale pe Robert de Niro (Don) și pe Robin Williams (părintele Moinighan). Pe de Niro l-am mai văzut în roluri de familie și în filmele din seria Fockers,  unde ne-a amuzat teribil.

Dar să revenim la nunta noastră, sau, mă rog, a lui Alejandro (Ben Barnes – Chronicles of Narnia) cu Missy (Amanda Seyfried – Mamma Mia!), că despre asta este vorba în The Big Wedding.  Când cei doi se hotărăsc să se căsătorească,  familia se reunește și părinții lui Alejandro, Don și Ellie (Diane Keaton), divorțați fiind, trebuie să joace rolul unei familii fericite. Tot din marea familie mai fac parte și Lyla (Katherine Heigl – One for the money), Jared (Topher Grace – That 70’s show) și Bebe (Susan Sarandon – Cloud Atlas Thelma & Louise)

Predomină umorul de situație, fiind foarte greu să pui la cale o nuntă în care toată lumea ascunde ceva. Apoi se completează cu personaje haioase care fac tot felul de prostii, puține diferențe culturale și gata, avem rețeta unei comedii de succes. Una care vă va schimba dispoziția indiferent de ce s-a întâmplat înainte să veniți la film.

The Big Wedding e un film care merită văzut cu prietenii, pentru că nu e frumos să râzi singur și cu siguranța e mult mai spectaculos să auzi toată sala de cinema râzând. #numazic

Așa că, nu mai stați pe gânduri, adunați-vă prietenii și faceți rapid o rezervare la The Big Wedding, pentru că merită. (nu zic pentru că meritați că nu e reclamă la Loreal). Filmul rulează deja în cinematografe de vineri, 10 mai, fiind distribuit de MediaPro Distribution, însă n-am avut eu timp să vă spun de el, fiind ocupat cu nunta. :)

Vizionare plăcută!

6 Responses to “Cinefil – The Big Wedding”

    • Raluca says:

      O comedie romantica deosebit de proasta. Pacat de distributia prestigioasa ca a trebuit sa compenseze un scenariu lamentabil. Abunda in trivialitati si replici deocheate, pentru a soca, probabil, dar nu reuseste decat sa fie penibil in acest efort. Situatiile sunt previzibile: stim de la bun inceput ca virginul Jared o sa faca amor Nuria( usuratica fiica hispanica), ca Lyla este insarcinata si ca mama lui Alejandro din Columbia va afla adevarul in cele din urma. Mie , personal ,filmul mi s-a parut misogin, rasist si homofob facut ca sa placa doar celor care fac parte dintr-o anumita clasa sociala. Dezamagitor.

        • Andrei says:

          Ok, poate e putin previzibil insa nu trebuie sa-l povestesti, sa-si piarda farmecul de tot :). Cum ti s-a parut homofob? Muffin & Ellie?

    • Cinefil – Urma scapă turma | Andrei CiobanuAndrei Ciobanu says:

      […] află la locul nepotrivit la momentul potrivit (nu e o greșeală, veți vedea); Amanda Seyfied  (The Big Wedding) – tradiționala domniță care nu știe să aprecieze dragostea ce-o primește;  Liam […]

Indoctrinarea facuta de partidul comunist

Steag comunistCa să mai fac o pauză între filme, și ca să cresc suspansul până la viitorul articol cinefil, azi o să discutăm despre comunism, mai exact despre indoctrinarea facuta de partidul comunist.

Sau, mă rog, .eu o să-mi expun părerea despre această ideologie care a fost prezentă în mod oficial și în țara noastră. Am ținut să menționez în mod oficial, pentru că nu se pot schimba mentalități peste noapte. Chiar dacă această noapte este un termen generic pentru ultimii 23 ani.

Spun asta pentru că observ zilnic cum sistemul comunist de educație și îndoctrinare a creat oameni care nu vor să accepte idei noi. Fără a furniza un răspuns elaborat sau o explicație. Răspunsurile cele mai des întâlnite sunt: că așa e bine, că așa vreau eu.
În vremurile comuniste nimeni nu comenta, și astfel nu exista necesitatea unor explicații. Se dădea cel mult vina pe un superior. Trebuie să faci asta că așa a zis cineva de la partid, de sus. Și toți făceau. Că așa erau educați. Și s-au învățat așa, fără să se gândească dacă există o variantă alternativă la acțiunea respectivă, variantă care poate fi mai bună. Nu, ce zicea partidul comunist aia făceai. Scurt.
E destul de trist să vezi că încă există astfel de oameni care, deși au pretenții că au evoluat, ba chiar blamează dictatura de altă dată, se comportă exact ca atunci. Nu pot accepta părerea altora. Dacă ei știu ceva, o țin pe a lor chiar dacă vii cu dovezi. Încep cu chestii gen pixelu’ albastru.

Cum convingi o astfel de persoană că sunt alte vremuri în zilele noastre? Să se bucure de viața contemporană, de toate lucrurile pe care partidul comunist nu te lăsa să le faci. În primul rând că nu e ok să trăiești în trecut. În al doilea rând, nu are rost să faci asta.
Totuși, trebuie să recunosc că partidul a făcut o treabă excelentă cu îndoctrinarea, dacă și după 20 ani au rămas oameni cu aceleași ideologii, fie ele bune sau rele. Că au existat și lucruri bune pe vremea aia.

Însă îndoctrinarea mă fascinează. Citeam azi un articol despre unele blocuri din capitală, din centru, pe lângă Sala Palatului, care au fost construite pentru a masca alte blocuri, din perioada pre-comunistă. Și atunci mi-am amintit cum după ’90 multe din construcțiile comuniste au fost distruse. Pentru că așa îi învățase partidul. Că ce a fost înainte e rău, ce e în prezent e bun. Nu se pot combina. Păi uite că tocmai această gândire combină perioada comunistă cu perioada actuală.

Oamenii sunt reticenți la schimbări pentru că așa e bine. De aceea s-a păstrat birocrația din perioada pre-decembristă, de aceea s-a păstrat mentalitatea de corupție. Trist e că, în prezența unei majorități de pe acea vreme, nu se pot face îmbunătățiri pentru că e bine așa.

Ceva sugestii pentru a schimba această mentalitate?

3 Responses to “Indoctrinarea facuta de partidul comunist”

  • Raluca says:

    Da. Educatia. Educatia si cultura care in prezent sunt la pamant in Romania. Nu argumentez mai mult pentru ca sunt sigura ca ai inteles ce vreau sa spun.

    • Andrei says:

      Educatia e la pamant din cauza sistemului de valori invechit. Sunt constient ca nu poti reinventa roata, insa metodele prin care predai materia se pot schimba. Ca sa nu vorbim de faptul ca acum scolile au devenit un fel de puscarii, doar pentru ca invatamantul e obligatoriu. Imi povestea verisoaramea ca de la ea la scoala, nu poti sa intri/iesi in afara orelor de program, decat cu bilet de voie. Daca intarzii, stai afara. Dar daca ai ajuns la timp, nu mai pleci de acolo. Logic? nu…

  • Brașov și training | Andrei CiobanuAndrei Ciobanu says:

    […] diferite. Mă rog, în caz că ești deschis la nou și nu ești unul care funcționează după regulile partidului, caz în care nu te ajută să descoperi alte […]