Noul sandviș McMici – by McDonald’s

În primul rând vizionați spotul publicitar de mai jos, pentru noii McMici.

Reclama McMici – MyVideo

Și am strâns câteva motive pentru care merita testat noul produs de la McDonald’s.

  1. E nou,.eu sunt curios și mai sunt și blogger, trebuie să mă gândesc la cititorii mei.
  2. E românesc, .eu sunt mândru că sunt român.
  3. E luna micului. De 1 mai se fac grătare, mai nou a apărut și scandalu’ lu pește.
  4. Reclama pare destul de îmbietoare, te face să vrei să mănânci niște McMici, ca la văr’su în curte.
  5. Eram în mall și îmi era foame.

Așa că am pus de un review ad-hoc, review care l-a inspirat pe tovarășu’ Emil să-mi fure ideea și profitând de întârzierea articolului meu, a scris primul pe această temă. Îl iert, că e mai micofil ca mine. Dar să recunoască public această ispravă.McMici McMici McMici

Să revenim la micii noștri, McMici proaspăt incluși în meniul fast-food-ului. Deocamdată pentru o perioadă determinată, de probă, de o lună. Dacă prinde la public, probabil va rămâne în meniu.

Am comandat un meniu McMici, mediu. Cu băutură bere, că nu poți să mănânci mici și să bei Cola, Fanta sau Sprite. E un fel de blasfemie. Oricum, lanțul de restaurante îți permite să alegi berea la oricare din meniurile sale. Un lucru corect, părerea mea, având în vedere că tot băutură e și că în multe cazuri, berea e mai ieftină decât băuturile carbogazoase. Și sigur e mai sănătoasă.

Sandvișul McMici este unul simplu, fiind compus dintr-o chiflă diferită de cele folosite la restul produselor, cu o formă destul de dubioasă, și mânjită cu muștar pentru a îmbrățișa mai bine bucata de carne (de mici).  Simplu. Fără alte ingrediente, fără ketchup, fără nimic. Ca să fie ca-n piață, la oamenii afumați de la grătarele încinse. (nu sunt rasist că n-am zis ce carne era pe grătar).

Și mușc din minunăție. Să simt și eu ce gust are McMici. Surpriză, un gust cunoscut. Însă nu din cauză că-l știu pe vărul tipului din reclamă. Mai iau o înghițitură și-mi mestec gândurile să-mi amintesc de mireasmă, iar memoria mea se oprește în… Bulgaria. Sandvișul avea același gust cu micii din țara vecină. Și chifteaua avea o textură asemănătoare, compactată, nu  elastică precum micii noștri. Șii un gust total diferit. Cu o aromă care eu am identificat-o ca fiind de chimion. Ingredient care se folosește în amestecurile de carne tocată din Bulgaria (probabil în lipsă de carne de cal), fie ele pentru mici, cârnațim chiftele, etc.. Dar probabil n-are bicarbonat în conținut. Deci primește o bilă albă  de la UE.

După McMici am luat un cheesburger ca să-mi schimb gustul de ne-mici din gură. E bun ca și produs, dar nu promovat ca fiind unul cu carne de mici. Pentru că n-are nicio legătură.

În schimb, mi-a plăcut extrem de mult inițiativa de a schimba obișnuitele uniforme ale angajaților cu unele mai românești. McLike pentru asta.

8 Responses to “Noul sandviș McMici – by McDonald’s”

    • Raluca says:

      Mie micii din Bulgaria mi s-au parut condimentati cu cimbru, nu cu chimion, iar gustul lor era pur si simplu de carnati. Singurul motiv pentru care as manca Mc’ Mici cred ca ar fi daca acestia ar fi singura optiune culinara in timp ce ma aflu pe o insula pustie si nu am avut noroc la pescuit.
      PS. Asteapta tu mult si bine sa recunoasca Emil ca ti-a furat ideea. Dupa ce iti va explica de ce nu poate face acest lucru in detaliu, te vei simti TU obligat sa-i ceri scuze, eventual sa -i platesti si niscai daune morale ca l-ai facut ” furacios ” de idei :) )

    • Roland S. says:

      Incep cu inceputul: am 42 de ani si am fost de 3 (trei) ori in viata mea la McD… Si, de fiecare data, din pura curiozitate profesionala. Ca sa vad cum fac ei anumite “chestii” (organizare, flux, circuitul alimentelor si alte marunţisuri plictisitoare pentru unul pentru care ” la inceput Dumnezeu a facut cerurire si pamantul, Apoi, facandu-i-se foame a facut McD…” Bref, NU sunt fan McD. Dar nici inamic, pentru ca prăşim în sectoare diferite.
      Ce am apreciat pana acum la ei, au fost reclamele: unele bune, altele de-a dreptul geniale ca impact.
      Cu aceasta ultima reclama s-a spulberat şi acest mit.
      McDonalds a devenit o firma romanească 100%. Care a inceput sa-si promoveze produsele facand apologia mitocaniei. Urmariti scenariul si textul reclamei si veti intelege ce vreau sa spun.
      Bravo McDonalds, astept cu nerabdare sa va intalnesc la Putna sau Voronet, cu inegalabilii vostri mcmici si un text pe masură, in care Stefan sa aiba un loc de cinste. Nu va mai dau idei, copywritter-ii voştri, cu mintea plecata de timpuriu in vacanţă ştiu, oricum,ce să facă.

        • Andrei says:

          În majoritatea statelor în care sunt prezenți, cei de la McDonald’s au produse reprezentative pt țara respectiva. Era oarecum firesc să fie și un produs românesc.

            • Roland S. says:

              @Andrei, nu m-ai inteles. Nu am NIMIC cu produsul, nici cu fanii McD, ci cu reclama care face apologia mitocaniei. Din partea mea McD poate de maine sa faca hamburgheri cu sarmale, cu parjoale, cu praz sau carnati de Plescoi, mi-e ABSOLUT egal, Ceea ce m-a deranjat este modul in care este promovat produsul. Dar, in definitiv, “de gustibus (…) non disputandum”.
              Oricum, nu sunt singurii care sar calul. Adu-ti aminte de reclama pentru pasta de dinti Parodontax, care debuteaza cu un scuipat cat o basca de strungar pe ecran…
              Astept cu groaza reclama pentru Imodium (un remediu alopat pentru diaree acuta nespecifica sau diaree cronica). Care daca va fi facut pe calapodul celei pentru Parodontax, va fi, sa ma ierti, o reclama de tot rahatu’.
              BTW, am o curiozitate: lucrezi la McD sau esti copywritter?

                • Andrei says:

                  Nu lucrez și nu am nicio legătură cu ei. Spuneam doar că ei se adaptează. Au inclus în meniu un produs iar apoi au făcut o reclama pentru el. Majoritatea “mancatorilor” de mici vor aprecia acest gen de reclama. Asta e publicul majoritar: consumator de mici, Unirea, manele, filme cu țigani și cancanuri despre vedete de carton.

 

Cinefil – Trance

Trance - posterTrance – Capcana minții – Do you want to remember or do you want to forget?

Filmul, care îi are în rolurile principale pe James McAvoy (Simon), Rosario Dawson (Elisabeth) și Vincent Cassel (Franck), este o peliculă psihologică, de manipulare a minții. Mie mi-a adus aminte de Inception (în câteva faze) și de Shutter Island.

Simon, un conducător de licitații, este lovit în cap în timpul furtului unui tablou foarte scump, de Francisco Goya (pentru cunoscători) și nu-și mai amintește unde a ascuns capodopera. După câteva sesiuni de tortură, Franck hotărăște să apeleze la un hipnoterapeut (Elisabeth) pentru a afla unde este opera de artă dispărută. Hipnoza reușește să scoată la suprafață anumite amintiri care fuseseră bine ascunse, dând o notă de neașteptat acțiunii.

Personajele sunt bine conturate, Simon fiind pacientul perfect, foarte obedient și dornic să colaboreze pentru aflarea misterului, colaborare care se termină în momentul în care află anumite lucruri din trecutul său care mai bine rămâneau ascunse. Elisabeth are un rol complex reușind să fie în același timp și hipnoterapeut dar și patener pentru hoții de artă. Franck este exact șeful de bandă suficient de credul încât să piardă controlul găștii.

Trance reușește să aducă pe același platou actori cu un oarecare CV în lumea cinematografică însă este un film destul de greu. Pe mine, la un momentdat m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva este unul din acele filme în care brusc totul se termină și a fost doar un vis. Ceva gen ultimul Twilight. Ceva gen și când s-a trezit era dimineață. Ca-n Total Recall. Dar cu mai puțin S.F. că strică.

Eu nu am fost foarte încântat de film, așteptându-mă la complet altceva după ce am văzut de mai multe ori trailerul. Având în vedere prezența lui Vincesnt Cassel și storyline-ul am crezut că Trance va fi un fel de Ocean’s Eleven (sau ce număr ar urma). Lucru care mi-ar fi plăcut mai mult, datorită creativității prezente în seria cu pricina..

În schimb, Angela a apreciat filmul, reușind chiar performanța de a scrie înaintea mea. Motiv pentru care merită un link.

Dacă vreți să vedeți filmul îl găsiți în cinematografe începând de vineri,  10 mai, mulțumită Odeon.

Viizonare plăcută!

Cinefil – Dans la maison

Dans la maison - posterDans la maison – În casă este cea mai recentă producție în regia lui Francois Ozon. Un film franțuzesc ce va fi distribuit în cinematografele românești de către Intependența Film.

La început am ezitat să merg, gândindu-mă că va fi încă un film franțuz, plictisitor. Apoi mi-am amintit că ultimele filme franțuzești pe care le-am vizionat au fost bune. Și am decis să merg. Din cauză că am fost o săptămână plecat din București am ieșit din ritmul agitat al capitalei și am reușit să ratez primele 3 minute din film.

Dans la maison / În casă / In the house ne duce într-un liceu din Franța, unde un profesor de limba franceză încearcă să le imprime elevilor săi dragostea pentru literatură, dar totodată să le dezvolte imaginația și creativitatea literară. Așa îl descoperă pe Claude, un tânăr care se deosebește de restul colegilor săi prin compunerile sale.

Filmul ne prezintă acțiunea când din punctul de vedere al scriitorului compunerilor, arătând trăirile sale, când din punctul de vedere al profesorului cititor, subliniind eventuale aspecte mai puțin literare.

Coloana sonoră reușește să facă din Dans la maison un film foarte dinamic, care te ține cu sufletul la gură, pentru a afla următorul fragment din povestea despre femeaia de clasă mijlocie. Este foarte bine aleasă și reușește să  se asorteze extraordinar cu povestea din film.

Este interesant modul de abordare indedit care evidențiază într-un fel punctele forte pe care le are literatura scrisă în fața filmelor. La un momentdat chiar este expusă o ipoteză foarte interesantă asupra unei picturi auditive. O pictură pe care privitorul și-o formează în mintea sa prin intermediul unei descrieri.

Chiar dacă micul scriitor Claude nu este blogger, primește de la mine o bilă albă în plus, din solidaritate, de la un autor la altul. Bilă care face din acest film unul extraordinar, ce nu trebuie ratat.

Dans la maison rulează deja în cinematografe de vineri, 3 mai, așa că nu mai pierdeți timpul, mai ales că azi e orange film!

Vizionare plăcută!

One Response to “Cinefil – Dans la maison”

 

SEO – cum si cand?

SEOProbabil știți reclamele cu “ne pasă de sport, poate prea mult”. Mie îmi pasă de SEO. Mă rog, cel puțin până-mi dă Google Page Rank.

Din această cauză, nu public articolele până nu se face bulinuța aia de SEO verde. Ca să fie conținutul relevant. Să primesc și eu o evaluare bună de la nea’ Gogu. Că tot face verificări acu’ în mai. De abia aștept.

O să aștept această actualizare de PR la munte, la aer curat, să pot sărbători intens alături de celelalte zile de Paști care mai sunt în perioada asta de după 1 mai. Că vorba aia, ori suntem petrecăreți, ori nu mai suntem. Așa-i și cu bloggingul, ori facem SEO, ori nu mai facem.

Cum faza asta cu SEO ar putea fi sintetizată într-o care mai groasă decât DEXul, deocamdată urmez sfaturile pluginului, așa că până la PR o să am numai articole verzi. Apoi om vedea noi. Cine știe, poate se schimbă regulie de relevanță și SEO va fi diferit, poate nu va mai fi necesar ca fiecare articol să aibă minim 300 cuvinte și o poză… nu se știe niciodată.

Până atunci, că mai sunt câteva zile, o să fiu băiat cuminte și o să joc după reguli. Cel puțin pe blogul ăsta, că celălalt oricum ajunge-n iad. Sau, judecând după flăcări, e deja dat dracu’. Ceea ce nu e chiar rău. Mai rău e că se simte căldura de la flăcările iadului în atmosfera de zi cu zi. Și când vezi că sunt 36*C în termometru, ți se cam rupe de SEO (conexiunea la net).

În încheiere, o să vă dau câteva sfaturi despre SEO, măcar așa, pe ultima sută de metri să mai faceți ceva modificări. Scrieți mult. Cu cât mai multe articole unice, cu atât mai bine. Are Google ce să indexeze. Încercați să stabiliți un punct central al articolului, nu să bateți câmpii pe șapte subiecte, așa cum voi face .eu după PR. Și ultima, dar cea mai importantă, regulă ar fi aceea să puneți link către blogul meu. Dacă linkați către un blog relevant, pe lângă ping-backul pe care-l primiți, mai vă dă și Google un bonus.

O să vedeți rezultatele de SEO peste câteva zile. Spor!

Special de Florii

Azi, de Florii, toți cei cu nume de flori își sărbătoresc ziua. Așa că, le urez și .eu :

La mulți ani!

La multi ani de Florii

 

Conform tradițiilor românești, cu o săptămână înaintea Paștelui ortodox se sărbătoresc Floriile, sau intrarea Domnului în Ierusalim. Biserica a stabilit că va fi dezlegare la pește și, tot în seara de Florii, vor începe și de deniile din săptămâna Sfintelor Patimi.

În această zi, peste 1,4 milioane de oameni își serbează onomastica, cel mai des întâlnit nume din această categorie fiind Florin (334.634), urmat de Viorel (146.328) și Viorica (146.268) și Florentina (128.844), Floarea,Florina și Florica .Chiar dacă nu sunt atât de des întâlnite, vor sărbători și persoanele cu următoarele nume de flori: Garofița, Anemona, Iris, Camelia, Brândușa, Sânziana, Micșunica, Narcisa, Panseluța, Crizantema, Trandafir, Bujor, Mărgărit, Floricel și chiar Crin.
Conform statisticilor, moajoritatea florilor de azi sunt femei (>800mii).

Tot tradiția spune că vremea în ziua de Paști va fi la fel ca în Ziua de Florii, așa că va fi soare. Un lucru bun, având în vedere că meteorologii anunță ploi pentru luna mai.
În unele zone ale țării se pare că fetele nemăritate scot zestrea afară și o împodobesc cu flori. Asta pentru a le ajuta să-și găsească ursitul mai repede. Însă ce facem cu cele de la oraș? Iar rămân nemăritate?

Alta chestie care se mai întâmplă azi, ar fi terminarea perioadei în care urzicile sunt comestibile. Se spune că azi înfloresc (că doar sunt Floriile) și nu mai pot fi mâncate. Eu nu înțeleg cum urzicile pot înflori în fiecare an, în altă perioadă, în funcție de religie.

Pentru sănătate, se spune că de Florii toate preparatele din pește au putere vindecătoare asupra celor care le consumă și asupra celor care le prepară. Îmi imaginez că de azi nu vom mai avea bucătari bolnavi. Tot sănătate se pare că aduce și salcia sfințită și te mai păzește și de necazuri. Acum, fie vorba între noi, nici nu cred că te atacă cineva dacă ai un braț de salcii în mână.

Dacă mai vreți să aflați chestii de florii, tradiții, statistici, rânduieli bisericești, găsiți aici.
La mulți ani florilor și petrecere frumoasă !

2 Responses to “Special de Florii”