Author: Andrei Ciobanu

Posted on

Prostie fără limite

Se spune ca mama proștilor e mereu gravidă. Dar chiar în halul ăsta? La câte exemple de prostie găsești pe imensitatea asta de internet, cred că de fiecare dată naște cel puțin tripleți (ea, mama proștilor).

Lăsăm la o parte exemplele de cocalari, pițipoance, prințese și alte specii autohtone și nu numai care împânzesc universul 2.0. O să mă refer doar la acele exemple de prostie cruntă. Genul de oameni care te fac să te gândești cum de n-au murit încă. Cum de multe ori mă întrebam când lucram la CGS și dădeam peste un american al cărui IQ puteai să juri că e negativ.

De la curierii care lăsau telefoane mobile întro baltă, în curtea clientului și până la oameni care din greșeală, în loc să returneze un telefon mobil au împachetat o plită (Emilia poate confirma) Statele Unite ale Americii chiar sunt țara tuturor posibilităților.

Dar, când vine vorba de prostie, nici România nu duce  lipsă de exemple. Că doar nu zicea tovarășu’ Einstein degeaba că prostia nu are limite. O fi cunoscut și el câțiva oameni la viața lui.

Problema e când se strâng mai multe specimene de genul într-un singur loc. Atunci, tu, care gândești măcar puțin, ai senzația că ceva nu e în regulă cu tine. E senzația aia pe care o ai când treci pe lângă un grup de cetățeni care stau pe marginea străzii și încep să râdă. Nu zice nimeni că râd sau nu râd de tine, dar tu tot te simți ciudat.

Un exemplu de adunătură de oameni pe care natura (nu Dumnezeu, că el e bun) nu i-a înzestrat și cu creier îl reprezintă site-ul TPU.  Nu am intrat pe site-ul respectiv pentru că după ce am văzut mai multe imagini de pe acest site pe Facebook, am considerat că nu e absolut necesar. Ar fi fost ca și cum ai intra într-o baie de acid să vezi dacă îți arde pielea.

Unele lucruri prefer să le iau de bune și să nu le verific. Să urmez și eu, măcar mai rar, îndemnele biblice (crede și nu cerceta). Așa că, pentru a vă demonstra că nu sunt eu nebun, o să vă pun aici două dintre pozele care circulă pe Facebook. Întâmplător pe astea două le-am descoperit la o perioadă relativ scurtă, după ce mă hotărâsem că așa nu se poate și trebuie să scriu despre ce se întâmplă în lumea asta.

Prima.

A doua.

Eu prefer să nu le comentez, voi puteți să vă expuneți părerea în secțiunea de mai jos.

7 Responses to “Prostie fără limite”

Posted on

Știri românești, inutile

Știri. Acele informații pe care le aflăm din diverse medii, doar pentru a fi la curent cu evenimentele din jurul nostru, fie că vorbim de știri locale, naționale sau de pe mapamond.

Se spune că informația înseamnă putere, de aceea mulți dintre noi încercăm să fim cât mai informați posibil. Plus că e interesant să știi și tu ce se mai întâmplă prin lume. Așa că au apărut televiziunile de știri. Acele televiziuni care ar trebui să te bombardeze (fără nicio aluzie) cu informații 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. 24/7 cum s-ar zice.

Când apar mai multe astfel de televiziuni de știri, apare și competiția între ele. Care are mai multe știri, care are mai mult rating, etc.. La noi, principalele televiziuni din această nișă au ca prim subiect știrile politice. Nu știu exact care e explicația, sau dacă are vreo logică, e doar o constatare. Unul din motivele pentru care, singurul post de știri la care mă mai uit, în momentele în care pornesc televizorul, a rămas Digi24. Ei încă au știri diversificate și nu spun doar despre ce-a făcut Băsescu în ultima ora, că așa sunt știrile,  din oră în oră.

Azi, am văzut circulând pe internet o poză cu un televizor pe ecranul căruia se vedea o știre de la Antena 3. Faptul că știrea respectivă e oarecum ciudată putea fi trecut cu vederea. Însă am vrut să subliniez acest aspect tocmai pentru că Antena3 se cred cei mai buni. Și tot se umflă ei în pene și iau premii și sunt singura televiziune din România afiliată CNN și etc.. Și s-au autoproclamat specialiști în știri. Așa că m-am hotărât să le dau cu firma-n cap, cum s-ar spune. Doar așa, pentru că pot.

Avem știrea din imagine. “A murit Margaret Thatcher”. Sub acest titlu, pe banda neagră, scrie așa: “incidentul s-a produs la Spitalul județean Ilfov”. Ce-a făcut? A murit Margaret Thatcher în Ilfov? Săraca. Probabil a văzut condițiile din spitalul respectiv. Sau o fi mâncat carne de cal. Sau a văzut vreo știre la fel de ciudată la Antena 3 și a murit de inimă.

Evident, cele două fraze nu sunt legate și e doar o coincidență destul de nefericită. Dacă ești specialist în știri nu lași să se întâmple asta. Mă rog, n-ar trebui să se întâmple oricum. Pe vremuri, banda de jos era dinamică și scrisul se derula, acum au băgat fraze statice. Măcar așa fac rating, că intră lumea să citească aberațiile de acolo.

Un alt aspect, legat tot de știri, l-am observat la varianta online a ziarului Gândul. Am făcut mai demult greșeala să apăs Like și de atunci tot primesc notificări cu articolele lor. N-am dat unlike pentru că măcar îmi fac o idee despre ce se întâmplă. Problema e că în goana după vizualizări, ca să oblige lumea să intre la ei pe site, dau pe Facebook doar o mică parte din titlu, formulat cancanistic. “E incredibil ce s-a întâmplat azi!”. “N-o să-ți vină să crezi cine-a murit”, etc.. Doar ca să intri la ei pe site să afli că știrea respectivă nu e deloc senzațională.

Domnilor “jurnaliști premiați”, nici nu știți cât de puțin îmi pasă de acele texte pe care le considerați știri. Eu voi continua să-mi iau informațiile de pe siteurile internaționale, de unde chiar afli ceva util. Vă recoamand vouă, cititorilor mei să faceți la fel.

Sursa foto: Facebook

Posted on

Samsung Galaxy S4 – primele specificatii

Scriam pe blog că zilele trecute s-au împlinit 40 ani de la primul apel efectuat de pe un telefon mobil. Și mi-am amintit că am uitat să laud noul Samsung Galaxy S4.

N-ar fi corect, am scris de iPhone 5 și să nu scriu de rivalul său? Asta mai îmi lipsește, să fiu acuzat că sunt fan Apple. Eu care militez continuu împotriva lor.

Pe pagina de Facebook a Samsung România, producătorul a prezentat o poză cu specificațiile noului său telefon mobil.  Principalele caracteristici care ar trebui să convingă muritorul de rând, doritor de a-și arunca unul sau mai multe salarii pe apa tehnologiei mai mult sau mai puțin utile.

Ca și cum vechiul Samsung Galaxy S3 (SGS3) nu era suficient de mare, au avut grija ca pe acesta să-l facă și mai mare. Mai exact, i-au pus un display de 5 inch. De la 4,8 la 5 teoretic nu e chiar așa de mare diferența, însă ar putea fi picătura care umple buzunarul cumpărătorului, făcându-l pe acesta să nu se mai poată deplasa.  I-au pus și o rezoluție full HD (1920×1080) cu o densitate ceva mai mare decât senzaționalul display Retina, de la Apple. În traducere, asta înseamnă că se vede mai clar. Mult mai clar.

Dacă tot au pus un display așa modern, au pus și o cameră de 13 megapixeli.  Cu toate că nu cred că poartă ghinion. I-au mai pus și niște memorie RAM, ca să se miște mai repede și o baterie puțin mai mare, să țină măcar o zi, cât cel vechi.  Impresionant e faptul că au reușit să înghesuie toate aceste îmbunătățiri în 130 grame (bravo). Viteză 4G LTE, că nu se mai poate altfel în zilele noastre și Android 4.2.2 – Jelly Bean.

Cireașa de pe tort, bomboana de pe colivă, sau cum vrei să-i spui, o reprezintă procesorul. Noul Galaxy S4 va fi disponibil cu două modele de procesor, probabil în funcție de piața pe care se va vinde.  Și aici o să te rog să stai jos înainte să citești.

Dacă SGS3 avea un procesor Quad Core de 1,4 GHz (mai bun decât multe din calculatoarele din România), în S4 au pus un Quad Core de 1.9GHz. La ce ți-ar trebui un astfel de procesor pe un telefon mobil, nu știu. La un calculator mai înțeleg și eu că joci ceva, că faci programare grafică, etc. Dar pe telefon? Nu sunt absurd, înțeleg că telefonul nu mai e folosit ca acum 40 ani doar pentru a suna, dar chiar așa?

Al doilea model e și mai exagerat. Este un procesor de 1.6 Octa Core. Cu 8 nuclee. Așa, dacă vrei tu să ai mai mult. Mai mult decât au restul, mai mult decât ți-ar trebui vreodată.  Cred că modelul acesta va fi pentru piața americană, că ei au mania asta. Ei își cumpără mașini cu motoare de 5000 cmc, lor nu le pasă de natură ci doar să aibă mai mult, chiar dacă nu folosesc. Or să fie exact ca specimenele pe care le vezi la noi, în metrou, că au BlackBerry doar pentru că e cool. Și n-au credit pe el, dar e frumos.

În încheiere, că deja s-a supărat laptopul meu că are procesor mai slab decât un telefon iar eu îl folosesc la maxim, îți spun că poți găsi SG-S4 în două culori (sau non-culori): alb și negru. Oricum e mai bine așa decât în „50 de nuanțe de gri”.

 

L.E.: Se pare că SG- S4 se poate achiziționa începând de azi, 8 aprilie de la Orange, la prețul de 299EUR. Împreună cu un abonament Panteră 39.

Posted on

Cinepolitica – Festival international de film

Cu toate că a început de marți, abia ieri am reușit să ajung și eu la festivalul internațional de film Cinepolitica.

Cinepolica este un festival în care cinematografia se îmbină cu politica, în special pentru a prezenta într-un mod mai artistic un fapt istoric. Este un festival la care participă filme din mai multe țări, undele filme nefiind prezente în cinematografe pentru publicul larg, până acum.

Festivalul Cinepolitica se desfășoară în perioada 2 – 7 aprilie în cinematografele Studio și Elvira Popescu (la institutul francez), unele pelicule fiind difuzate și în reluare, pentru a se putea viziona chiar dacă se suprapun cu altele.

Eu am avut ocazia să văd filmul „80 de milioane”. O peliculă poloneză, din 2011, bazată pe evenimente reale petrecute în Wroclaw în 1981. Înainte de proclamarea legii marțiale, un grup de activiști, membri ai Solidarității reușesc să pună pe jar autoritățile reușind să retragă suma de 80 milioane de zloți de la Banca Națională. O sumă imensă, care la acea vreme echivala cu valoarea a 160 de automobile Fiat 126p.

Filmul debutează cu defilarea maselor în momentul înființării sindicatului Solidaritatea, moment în care și Securitatea își începe planul de contracarare a activiștilor. Ce evenimente greu de imaginat au urmat vă las pe voi să aflați.

Filmele sunt foarte bine realizate, unele bazate pe informații care n-au fost disponibile publicului larg până de curând, cum ar fi documentarul “Cerberii” ce are la bază povestirile foștilor șefi ai serviciului israelian de securitate internă Shin Bet.

Astăzi, în cadrul festivalului Cinepolitica aveți ocazia să vedeți patru filme din cadrul competiției, începând cu orele 14, la cinematograful Studio, dar și o conferință susținută de Cristian Tudor Popescu cu titlul: “Propagandă și manipulare la începuturile cinematografului românesc”, ce va avea loc în cadrul cinematografului Elvira Popescu.

După această conferință, ca un exemplu, puteți urmări filmul “Răsună valea”,  o producție a cinematografului românesc din anul 1950. Acesta va rula începând cu orele 21.

Pentru programul complet, dar și pentru detalii suplimentare puteți accesa site-ul cinepolitica.ro sau pagina de facebook.

3 Responses to “Cinepolitica – Festival international de film”

 

Posted on

Primul apel cu un telefon mobil – acum 40 ani

Primul telefon mobil - Motorola DynaTACAm alat întâmplător chestia asta cu primul apel de pe un telefon mobil și mi s-a părut interesantă.

Având în vedere că au trecut 40 de ani de atunci aș spune că intră chiar la cultură generală, la istorie recentă. Plus că e drăguț să vezi cât s-a schimbat telefonul mobil. Să te-apuce nostalgia, așa.

Acu’ fix 40 ani, pe 3 aprilie ’73, un nene, pe numele lui Martin Cooper, care era manager la Motorola, efectua primul apel de pe un telefon mobil, inventat chiar de echipa pe care o conducea (că d-aia era manager, să conducă echipe și să dea telefoane).

Nu mulți știu că primul telefon mobil (cu adevărat portabil, că mai erau aparate de le cărai cu geamantanu’) a fost un Motorola DynaTAC (prescurtare de la Dynamic Adaptive Total Area Coverage) și a fost lansat pe piață, pentru publicul larg, 10 ani mai târziu, în 1983. Avea o autonomie a bateriei ( nu a ținutului secuiesc)  de 30 de minute în convorbire și 8 ore în așteptare (aproape cât un iPhone). Oricum la vremea aia dacă vorbeai 30 de minute la telefonul mobil îți vindeai un rinichi. Că nu erau minute gârlă, ca acu’. Pe vremea aceea era timpul mai scump.

Ca să îți faci o idee de exclusivitatea pe care-o oferea un astfel  de aparat, îți spun că prețul unui astfel de telefon mobil era de 3.995$ (echivalentul actual a 9.209$) . Și nu-l găseai mai ieftin la băieți. Și nici nu-l vindeau operatorii la promoție, cu abonament pe 2 ani.

Culmea e că nici n-avea procesor cu opt nuclee ca Samsung Galaxy S 4. Era un amărât de telefon, cu un mic display LED (și când zic mic, vreau să spun foarte mic, că nu risipeau ei orzul pe gâște, ca acum), o memorie de 30 de numere  și multe butoane. Și când zic multe butoane, nu mă refer la tastatură qwerty. Avea tradiționalele taste numerice (12 bucăți) + încă 9 taste pentru diverse funcții, neavând un meniu.

Modelul avea 790 de grame,  și o lungime de 25 cm fără antena. Era pe vremea în care conta mai mult aspectul practic decât cel estetic.  Cu toate că nu era foarte practic să dai o căruță de bani pe produse de abia apărute (nici acum nu e).

Și totuși s-au vândut. Chiar multe. Chiar la nivel global. Și de asta a căpătat telefonul mobil amploarea pe care o are și a ajuns să fie dezvoltat în toate modelele care există azi.

Așa că, data viitoare când vrei să-ți cumperi cel mai scump telefon, gândește-te că tot e mai ieftin ca un amărât de Motorola DynaTAC (asta ar trebui să-ți taie elanul.

One Response to “Primul apel cu un telefon mobil – acum 40 ani”