Posts

Posted on

Teatru – Trăiește-ți fanteziile – Teatrul Roșu

Săptămâna trecută, duminică, mai exact, am fost din nou la Teatrul Roșu. Tot la o comedie, de această dată fiind vorba de “Trăiește-ți fanteziile”.

Spre surprinderea mea, sala a fost mai plină decât a fost la Artă, semn că urma a fi o piesă cu mai multă priză la public și cu un renume mai mare. Acum, că le-am văzut pe ambele, pot spune că și mie mi-a plăcut puțin mai mult “Trăiește-ți fanteziile”, fiind o piesă mai dinamică, cu mai mai multe personaje, care se bazează mai puțin pe poveste și mai mult pe jocul scenic al actorilor.

Îndemnul de a ne trăi fanteziile este ilustrat de către un cuplu (familia Cucu (Cătălin Stelian & Adriana Gulutanu)) care a ajuns la acea etapă în relație în care nevoia de diversificare își face simțită prezența. Astfel apelează la o carte motivațională numită “Trăiește-ți fanteziile –o carte utilă pentru sănătate și fericire”. Pentru a face lucrurile și mai interesante, cei doi decid să includă în fantezia lor și o terță persoană, pe dl. Instalator Ștefan (Cristi Martin), venit să repare căldura.

În timpul fanteziei, lucrurile capătă întorsături neașteptate, când din dulap și respectiv din senin, apar un hoț (Alin Brancu) și apoi Lili (Silvia Gagu), sora doamnei Cucu . Vă las să vă imaginați voi o continuare a poveștii, urmând ca apoi să vedeți piesa și să vedeți ce se întâmplă cu adevărat.

Eu vă garantez că vă veți distra copios. Și veți începe să vă gândiți la fanteziile voastre. Dacă nu mă credeți, puteți vedea că Raluca deja e pe gânduri. Eu aștept cu nerăbdare să povestească cum și-a trăit fantezia, iar pe voi vă invit să mergeți la teatru să vedeți piesa.

Distracție plăcută!

3 Responses to “Teatru – Trăiește-ți fanteziile – Teatrul Roșu”

Posted on

Carte vs eBook

ebook carteCă în ultima perioadă totul se tehnologizează, nu mai surprinde pe nimeni. Dar astăzi o să discut despre modernizarea unui obiect pe cât de banal pe atât de răspândit în lume. Cartea. Cum s-a ajuns ca banala carte să se transforme în ceea ce azi numim eBook?

Cărțile au apărut cu foarte mulți ani în urmă, din necesitatea oamenilor de a-și exprima/ nota opiniile. Nevoia de exprimare în formă scrisă, apărută inițial pe pereții peșterilor (vezi picturile rupestre) apoi pe alte materiale, de la piatră la lut, urmând o cale destul de lungă până la ceea ce azi încă numim carte. Spun încă, pentru că în câteva zeci de ani, eBook-ul s-ar putea să înlocuiască forma tipărită pe hârtie.

Deși primul eBook se pare că ar fi apărut încă de prin anii 1930-1940 (lumea nu s-a pus de acord în legătură cu istoria acestui device), de abia prin anii 2000 a început să devină cu adevărat răspândit, de când au apărut tot felul de tehnologii noi ce au permis evoluții uimitoare în domeniu. Plus că înainte de criza economică lumea cumpăra chiar orice, la fiecare colț de stradă fiind promoții și oferte.

Să vă spun de ce consider că e mai bun un eBook decât o carte.

În primul rând, portabilitatea.  Noile device-uri sunt micuțe, ușoare și chiar dacă nu egalează micile volume de buzunar, găsite mai nou și în automate de vândut cărți, la metrou, nici nu se compară cu romanele stufoase de mii de pagini. Sunt mai subțiri, mai ușor de pus în buzunar. Vreau să menționez că mă refer aici strict la eBook readere, nu la tablete de toate felurile cu capacități de eBook.

Diversitatea. Îți copiezi rapid 100 de cărți pe dispozitiv și în caz că nu-ți place una, deschizi alta. Sau dacă termini un volum. Cartea fizică te constrânge la numărul de pagini inclus între cele două coperte. Ai terminat… cumperi alta.

Ecologia. Chiar dacă aici pot avea loc dezbateri despre cum se poluează planeta prin fabricarea dispozitivelor, un lucru e sigur: nu sunt tăiați copacii. Sau cel puțin nu sunt tăiați în scop recreațional, pentru că acesta ar fi principalul scop al cărților, pe lângă cel educativ.

Ca să fiu obiectiv, ca de obicei, o să enumăr și câteva dezavantaje, capitole la care eBook-ul este “învins” de către cartea obișnuită. Pentru că întotdeauna există și aspecte “mai puțin pozitive”.

Rezistența ar fi principalul punct slab al oricărui dispozitiv plin de tehnologie. Cam așa stau lucrurile și în cazul acesta. eBook-ul este mai fragil, sensibil la apă, șocuri fizice (loviri, scăpări) și cu siguranță nu va dăinui să poată fi folosit și de “urmașii urmașilor voștri”.

Folosirea îndelungată este limitată de durata bateriei. Chiar dacă ecranele cu cerneală electronică au un consum foarte redus de energie, permițând o autonomie uriașă, de săptămâni întregi (în funcție de utilizarea zilnică), tot există o limită. Spre deosebire de carte, ale cărei pagini pot fi răsfoite până la terminarea volumului (de nenumărate ori).

Aspectul fizic al unei biblioteci. Un dispozitiv electronic nu va egala niciodată frumusețea unei colecții de volume, frumos aliniate,  așteptând cititorii să le răsfoiască. Și că tot veni vorba de citit, vă las să lecturați o carte, nu mai lungesc articolul.

Lectură plăcută, fie de pe hârtie, fie de pe eBook.

Articol participant la SuperBlog Sprint 2014.

 


Posted on

Vizita la Doctor Deco

doctor decoBună ziua, aici este cabinetul virtual al domnului Doctor Deco?

–          Da, bună ziua! V-aș spune să intrați, dar deja ați făcut asta. Bine ați venit!

–          Mulțumesc. Căutam informații despre decorațiuni și Google m-a adus aici.

–          Foarte bine. V-a adus unde trebuie. Aici veți găsi toate informațiile de care aveți nevoie despre decorațiuni. Plus o gama foarte variată de produse decorative de la obiecte shabby chic la accesorii pentru petrecere și gadgeturi. Cu ce anume vă putem fi de folos?

–          Tocmai mi-am cumpărat o nouă locuință prin programul Prima casă, iar acum trebui s-o decorez. Toate camerele sunt goale așa că nu știu de unde să încep. De aceea aș avea nevoie de sfatul medicului. Doctor Deco este prin jur? Sau nu vorbește direct cu clienții?

–          Doctor Deco este momentan la magazinul nostru offline, situat în Str. Blanari nr. 12, București. Petrece mult timp acolo, oferind consultații clienților care sunt foarte indecisi și preferă să vadă produsele în realitate, să le atingă, să le simtă energia. Dar vă pot ajuta eu cu sfaturi sau informații. Sunt unul dintre asistenții doctorului și am experiența necesară pentru a vă ajuta.

–          Nu știu de unde să încep, asta ar fi problema principală.

–          Haideți să începem cu intrarea în casă, ca să luăm lucrurile pe rând, vreți?

–          Da, sună bine. La ce anume vă gândiți?

–          Vreau să aruncați un ochi pe pagina cu cuiere, colecția nouă. Vă trebuie un cuier, nu?

–          Da, mi-ar trebui, dar nu știu pe care să-l aleg.

–          Asta depinde de cum vreți să amenajați restul camerei. Trebuie să existe o armonie, nu?

–          Da, mă gândeam la cel cu cerbul, că ar merge amenajat holul mai rustic, așa, cu mult lemn.

–          O alegere foarte bună, cuierul este confecționat din lemn și metal și are Înălțimea de 22 de cenimetri, iar lățimea este de numai 15 centimetri, pentru a putea fi dublat de un alt produs asemănător, în caz că doriți să agățați mai multe haine.

–          Hmm, interesant. Un aspect la care nu m-am gândit. Trebuie să măsor spațiul pe care-l am disponibil. Revin în 5 minute. Vă mulțumesc pentru ajutor.

–          Cu plăcere, vă mai așteptăm pe la noi. O zi frumoasă!

Cam așa ar decurge o ședință de asistență în domeniul decorațiunilor, în caz că sunteți  indeciși. Doctor Deco s-a gândit la participanții la Spring SuperBlog 2014 că își folosesc creativitatea pentru a redacta articole în cadrul concursului și s-ar putea necesite idei în domeniul decorului.

Superblog Spring, Andrei Ciobanu


 

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Posted on

Cinefil – “Nebraska”

Nebraska„Nebraska” e un film alb-negru realizat în 2013. Acesta e primul lucru pe care îl observi şi e primul lucru care îl face inedit în peisajul filmelor pe care puteţi să le vedeţi anul acesta în cinematografe. A fost şi primul lucru care m-a făcut să ridic sprâncenele şi să spun: „Of, sper că nu e un film din acela care se vrea profund, dar care o să mă plictisească de moarte.” Nu a fost. Din contră.

Filmul prezintă câteva zile din viaţa lui Woody Grant, un bătrân care pleacă împreună cu fiul său din Billings, Montana, spre Lincoln, Nebraska, pentru a-şi ridica premiul de 1,000,000 de dolari pe care insistă că l-a câştigat. Pe drum, fac o oprire de două zile la familia lui din Nebraska, prilej de întâlnire cu fraţii, vechii prieteni, vecinii şi o iubire uitată. Dar filmul nu e despre un premiu de 1,000,000 de dolari, iar acesta este un lucru de care îţi dai seama din primele minute.

Pe fondul unui fir narativ simplu, „Nebraska” e o analiză lucidă, inteligentă, emoţionantă şi amuzantă a societăţii americane, a relaţiilor de cuplu şi de familie, a bătrâneţii, a încercării de a găsi un sens în aventura asta pe care o numim viaţă. Un film cu cadre simple şi realiste din oraşele americane mici, mult diferite de imaginile cu podurile şi clădirile din New York şi San Francisco, atât de folosite în filmele americane, şi cu replici inteligente, amuzante şi acide, care poate să te facă să râzi în hohote, să zâmbeşti amar şi să te întristezi, în acelaşi timp.

Cele 6 nominalizări la premiul Oscar (printre care, pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun actor într-un rol principal, cea mai bună actriţă într-un rol secundar) sunt meritate pe deplin. Ar fi meritat măcar un Oscar, iar Woody Grant e jucat impecabil de Bruce Dern, rol pentru care a şi câştigat premiul pentru cel mai bun actor la festivalul de la Cannes. M-a impresionat mult June Squibb, în rolul soţiei lui Woody, care la cei 84 de ani ai săi face un rol minunat. Iar regizorul, Alexander Payne, e născut în Nebraska, ceea ce ar putea să explice de ce fiecare cadru pare autentic şi realist.

Şi muzica, of, muzica. Melodia pe care o auziţi în trailer şi într-o mare parte din film, la fel ca toată coloana sonoră a filmului, e compusă de Mark Orton şi mi s-a părut absolut superbă.

Nu garantez că o să vă placă. Nu ştiu dacă cele cinci persoane care au ieşit din sală înainte de final mi-ar da dreptate când vă spun că e un film magnific, dar mie aşa mi s-a părut şi nu mai am multe cuvinte pentru a vă spune cât de mult mi-a plăcut. Mai bine mergeţi şi îl vedeţi, de vinerea viitoare, în cinematografe, fiind adus de Intercom Film.

Posted on

Pregătiri pentru nunta mea

mireasa - nuntaCând am decis să particip din nou la Superblog, am făcut-o pentru că prima proba mi s-a părut foarte interesantă. Se pare că n-a fost singura, cea de-a treia fiind foarte provocatoare atât prin tema aleasă cât și prin libertatea de exprimare lăsată participanților. Este vorba despre cum mi-ar plăcea eu să am nunta.

După cum majoritatea voastră știu, sunt necăsătorit. De ce? Pentru că sunt încă prea tânăr pentru asta și nu  am găsit nici mireasă. (Nu, nu săriți toate acum, lăsați un comentariu și facem preselecții). Din aceste motive, nu am stat să mă gândesc cum aș vrea să am nunta. Dar acum, Salon du Mariage Toujours l’Amour mă pune să mă gândesc deja la asta.

Fiindcă am avut plăcerea să vizitez saloanele lor de nuntă, o să fie ușor să mă raportez la elementele care mi-au plăcut și pe care musai le-aș dori la sărbătorirea căsătoriei mele. Am zis saloanele de nuntă pentru că există două în cadrul aceluiași complex, însă sunt complet separate unul de celălalt pentru a nu încurca miresele pe acolo. Dacă deja ai ajuns la petrecere, se presupune că ai zis DA deja la starea civilă și la biserică așa că nu mai ai voie să te răzgândești și să pleci cu alta. De asta stau eu mai mult să mă gândesc înainte de căsătorie, te gândești bine, că nu mai e cale de întoarcere.

Un aspect foarte important din punctul meu de vedere este lipsa stâlpilor în sală. Vreau ca la nunta mea să pot să nu-mi scap din vedere mireasa, că știu că pe meleagurile românești se fură. Și după ce zici DA și o iei pe semnătură, e bine să ai grijă de ea. De aceea, spațiile de cazare pentru miri, care există în incinta complexului, sunt foarte utile. Și frumoase și romantice, cu pat baldachin și oglinzi. Lucruri care-ți scapă din vedere dar la care alții s-au gândit.

Și ca să nu fiu considerat egoist, cu toate că în acea seară eu și cu ea (observați că încă nu există un link pe acest cuvânt, așa că preselecțiile încă sunt deschise) vom fi centrul atenției, avem în vedere și transportul invitaților care nu doresc să rămână pe acolo. Poate au copii acasă, animăluțe, serviciu a doua zi, etc. Și e păcat să nu poată ciocni un pahar de șampanie cu mine, nu? La fel de păcat ar fi să consume băuturi alcoolice și să pună în pericol siguranța rutieră.

Mi-a mai plăcut faptul că salonul acesta oferă servicii ultra all-inclusive, ca să nu mai stai să-ți bați capul cu o mulțime de furnizori. Ei îți asigură de la locație până la preot lângă piscină, artificii și ce mai vrei tu, sau mă rog, voi. Am zis voi, pentru că nunta trebuie să fie pe gustul ambilor soți. De aceea, restul aspectelor legate de eveniment le voi discuta cu viitoarea soție.

Am enumerat doar câteva din lucrurile care mi-au plăcut foarte mult la Salon du Mariage Toujours l’Amour din Săftica pentru că acolo am fost și mi-a plăcut, fiind la acest moment prima opțiune dacă mi se pune pata pe vreo mireasă. Dacă ți se pune pata, trebuie s-o iei de nevastă, că să scoți pata după o rochie complet albă, care nu merge spălată cu clor… e cam greu.

2 Responses to “Pregătiri pentru nunta mea”