Posts

Posted on

Cinefil – Nymphomaniac vol. 2

Nymphomaniac 2După lungi așteptări (pentru  cei din SUA, nu pentru noi), nimfomana lui von Trier revine pe marile ecrane în Nymphomaniac volumul 2.

Pentru cei ce au încă n-au văzut primul volum din Nymphomaniac, îl pot prinde în cinematografe dacă se grăbesc puțin, partea a2a având premiera pe data de 7 februarie (conform distribuitorului: Independența Film).

Și apropo de grabă (pot intra direct în subiect, având în vedere modul în care s-a terminat prima parte), volumul al doilea mi-a lăsat o mare senzație de criză de timp. Era ca și cum regizorul a vrut să termine repede filmările să nu-l prindă codurile astea de vreme de iarnă.

Dacă în primul volum acțiunea era povestită încet, cu lux de amănunte și cu multe paralele către alte domenii, pentru a explica mai bine situația (fapt care mi-a plăcut în mod deosebit), în volumul secund se schimbă complet abordarea și chiar modul de relatare. Chiar poate apărea senzația că acest volum este făcut de altcineva care a dorit să facă o continuare.

Acțiunea este mult mai dinamică, deja avem secvențe în care și alte personaje intră în lumina reflectoarelor, devenind mai cunoscute spectatorului, însă se neglijează impactul emoțional. Cu vreo două mici excepții în care suntem surprinși de scene mai explicite, în special pentru o variantă “light” a peliculei, fie că ne referim la scene vulgare, fie la scene de violență față de nimfomane sado-masochiste.

Joe își încheie povestea însă ritmul alert cu care face acest lucru lasă câteva goluri neumplute în firul narativ, dând ocazia spectatorului să facă speculații cu privire la momentele lipsă din poveste. Modul în care se termină toată acțiunea este unul șocant la care spectatorul, chiar dacă a asistat la scene ieșite din comun, nu se aștepta. Acest final imprevizibil al lui Nymphomaniac a fost asociat de unii cinefili cunoscători ale filmelor lui von Trier ca fiind foarte asemănător cu cel din Antichrist. Nu pot să mă pronunț, deoarece nu l-am văzut.

Una peste alta, Nymphomaniac este un film care merită văzut, chiar dacă partea a doua tinde să dezamăgească dacă este comparată cu prima. Sau poate e doar o impresie a mea…

Vizionare  plăcută!

One response to “Cinefil – Nymphomaniac vol. 2”

 

Posted on

Cinefil – Goana după alune / The Nut Job

Goana după alunePentru că a venit iarna peste noi, animăluțele din parcul central din orașul Stejărești s-au speriat șia u hotărât să înceapă “Goana după alune 3D”. Probabil că cele 2D nu țineau de foame.

“Goana după alune 3D” (The Nut Job) este cea mai recentă animație adusă în cinematografe de MediaPro Distribution, putând fi văzută de vineri, numai în varianta dublată. Fiind vorba de o animație pentru copii, nu e un lucru chiar așa de rău, mai ales că vocile personajelor sunt date de vedete precum Daniel Buzdugan, Andreea Marin și Nicoleta Luciu.

Chiar dacă nu sunt fan al dublării cinematografice, fie că vorbim de animații sau de filme normale, Goana după alune mi-a plăcut. A fost mai bine realizată suprapunerea sunetului peste imagini iar efectele 3D au distras atenția de la dublaj.

Personajele bine conturate și acțiunea foarte dinamică, plină de umor și animăluțe vesele fac această animație una care va reuși să pună zâmbetul pe buzele oricărui spectator, indiferent de vârstă. E drept, de abia aștept să văd varianta originală, cu voci în engleză, cum au vrut creatorii săi să fie.

Surly (Daniel Buzdugan), o veveriță rebelă, care nu ajuta restul animalelor din parc să facă provizii pentru iarnă, gândindu-se doar la stomacul său se trezește în situația de a ochi aceași hrană pe care o ochise și Andie (Andreea Marin). Lucrurile devin cu adevărat interesante când goana după alune se suprapune cu o goană după aur, a unor spărgători de bănci.

Cum animația e deja în cinematografe, vă sfătuiesc să mergeți s-o vedeți înainte să apară Lego (în viitorul foarte apropiat), pentru că acum este cam cea mai bună animație de pe marile ecrane. Eu mi-am dus frățiorul mai mic și a fost încântat de veverițe. Și sincer acum, cui nu-i plac veverițele. Cred că intră în categoria aceea de animale drăgălașe în care se află și pinguinii, animale care plac oricui.

Vizionare plăcută!

2 Responses to “Cinefil – Goana după alune / The Nut Job”

 

Posted on

Accident aviatic – mult fum, fara foc

Luni a avut loc un accident aviatic. Dacă nu ați trait într-o peșteră  în ultima săptămână, nu aveați cum să nu auziți de el.

Cum știrile fac din țânțar armăsar, accidentul a devenit ditamai catastrofa aviatică. Nu am înțeles exact pe ce criteriu se schimbă această clasare doar că din punctul meu de vedere totul e mediatizat mai mult decât trebuie. Și devine obositor, aiurea.

Ok, e o tragedie. Au murit 2 persoane (identitățile lor contează mai puțin), dar au supraviețuit 5. Știu accidente rutiere cu mai multe victime care nu au beneficiat de atâta atenție. Mi se pare foarte aiurea faptul că dacă este implicată o persoană care e cât de cât cunoscută, parcă se schimbă complet datele problemei. O săptămână numai despre asta se vorbește la televizor, ziarele au și ele tiraj mai mare pe tema asta și  brusc pare că tot poporul e afectat.

Și apar tot felul de ipoteze și se caută vinovați, demisionează miniștri, secretari de stat, șefi de structuri. Chiar era nevoie să moară două persoane ca cineva să observe că sistemul e prost făcut și funcționează precum un ceas elvețian făcut în anii 1700 și uitat pe fundul oceanului în ultima sută de ani? De ce când moare lumea pe străzi sau prin munți în timpul alpinismului nu vedem demisii și mii de știri pe tema asta?

O chestie care mi se pare ciudată și de care n-am auzit discutându-se e procedura de urgență în astfel de cazuri de situații. Aici mă refer la echipajul avionului. Nu aveau rachete de semnalizare, ceva? Bun, era ceață, dar autoritățile salvatoare dispun de elicopter și se pot ridica deasupra ei. Asta în cazul în care din toate cele 7 telefoane care erau la bord nu a putut fi localizat niciunul, cu sau fără mandat. Dacă  pasagerul respectiv nu suna la 112, autoritățile nu se auto-sesizau că un aparat de zbor a dispărut de pe radar? Nu se monitorizează în permanență spațiul aerian?

Partea cu defectele avionului  este o altă încercare de a face valuri unde marea ar fi trebuit să fie deja agitată. Presa a aflat că avionul respectiv nu era bun de zbor însă autoritățile competente nu știau? Sau nu există cineva căruia să-i pese dacă eu mâine iau un motor de MIG și-l pun la o sanie? Mă cam îndoiesc că e așa, în special cu legea cea nouă, cu iz comic, care interzice folosirea de drone (aparate de zbor fără ocupant uman) fără autorizație. Adică mie îmi trebuie pentru o jucărică d-asta autorizații, RCA și ce mai vor ei, dar Adrian Iovan a putut pilota un avion cu o stare tehnică precară? De ce?

În ce țară civilizată își dă demisia un ministru înainte să elibereze posturile în care nu s-a făcut treabă? Sau toată treaba asta cu salvatul oamenilor din munți se coordonează personal de ocupantul acelui scaun? E un fel de ministru jucător care se ocupă personal de treabă, restul de angajați din subordinea sa făcând doar treburi birocratice? Nu zic că îmi plăcea mie de Radu Stroe, dar nu văd nimic rezolvat prin faptul că el a demisionat. E ca și cum ar spune că nu se poate face nimic și că nu suportă să mai vadă așa ceva.

Am scris acest articol pentru că am observat că deja vorbește lumea prin tramvai despre acest accident aviatic. S-a ajuns la acel nivel în care toată lumea e interesată și preocupată de aviație și de localizări prin GPS și triangulare GSM. Am cunoștințe care au început să testeze aplicații care trimit coordonatele de pe smartphone, “în caz că se întâmplă asta”. De parcă avioanele cad în fiecare zi…

2 Responses to “Accident aviatic – mult fum, fara foc”

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Posted on

Teatru – Pinalti – Teatrul Apropo

Cu toate că poate crea această impresie, următorul articol nu este despre omul de fotbal supra-numit “Pinalti”. E despre fotbal și despre Piatra Neamț. Dar pe scena unui teatru.

Teatrul independent “Apropo” prezintă piesa intitulată “Pinalti”. O piesă adaptată la realitățile cultural sportive din țara noastră, însă bazată pe fapte reale din altă parte (conform regizorului Radu Popescu).  Aproximativ 60 de minute de comedie pe teme sportive.

Arbitrul Robertson, interpretat de Ovidiu Ușvat, se trezește mahmur după o noapte de beție, singur în cameră, alături de frumoasa domnișoară Elena (Daniela Tocari). Fiind chiar ziua meciului important pentru care a venit în România, acesta constată că se află într-o situație dificilă din care încearcă să scape basma-curată.

La finalul piesei, fostul arbitru Ion Crăciunescu a declarat că spectacolul ar trebui să fie material didactic pentru arbitrii din zilele noastre, pentru că oricând pot apărea situații ca cea ilustrată pe scenă.

Mie mi-a plăcut foarte mult jocul scenic al Danielei Tocari, care a reușit să reproducă un accent perfect moldovenesc, chiar dacă în afara scenei nu-l are. Regizorul Radu Popescu a spus că acest accent a fost una din caracteristicile determinante în alegerea Danielei Tocari pentru acest rol. Iar pe Ovidiu Ușvat l-a selectat datorită fizionomiei sale asemănătoare occidentalilor.

E foarte interesant să mergi la astfel de piese mai mici, unde ai ocazia să discuți cu oamenii din spatele scenei și să afli detalii pe care, din scaunul de simplu spectator, nu le-ai fi știut. Povestea din spatele poveștii poate fi o plus-valoare adăugată piesei, elucidând detalii neînțelese în timpul spectacolului și făcând șirul narațiunii mult mai logic și mai frumos.

“Pinalti” se va juca în următoarea perioadă alternativ cu alte spectacole, așa că pentru informații exacte despre program și tarife, dar și pentru adresa teatrului Apropo, puteți vizita pagina de Facebook oficială printr-un simplu click aici.

One Response to “Teatru – Pinalti – Teatrul Apropo”

Posted on

Cinefil – Nymphomaniac

nymphomaniac - posterÎnainte să incep, vreau să menționez că Nymphomaniac nu este un film cu sex. Este despre sex. Celor care vor să vadă conținut sexual le recomand să nu piardă timpul cu această peliculă. Internetul este plin de conținut pentru gusturile și nevoile lor.

Lars von Trier (Melancholia) a reușit să facă o adevărată operă de artă, din punctul meu de vedere, din acest film. Nu știu dacă numele mari de pe afișul publicitar au reușit să atragă public în plus față de cel care oricum venea să vadă o nouă operă a marelui regizor și scenarist care este von Trier. Însă jocul scenic al unor nume cu rezonanță în cinematografia mondială, precum Uma Thurman (Kill Bill), Christian Slater (Interview with a Vampire) și Shia LaBeouf (Transformers, Lawless) poate face diferența între un film bun și unul excelent.

Fără prea mare preludiu, Nymphomaniac intră direct în povestirile nimfomanei Joe (nu știu dacă asta o fi nume de nimfomană sau pe ce criteriu l-a ales) care e interpretată de Charlotte Gainsbourg, care a mai colaborat cu von Trier și în Melancholia și în Antichrist. Dacă vă grăbiți să presupuneți că povestirea va fi una plictisitoare, vă înșelați la fel de mult ca cei care au considerat că acesta va fi un film cu sex. Nu lipsesc respectivele scene, însă nu despre asta e vorba.

Nympomaniac îmbină povestirile despre sex și despre viața lui Joe (sună bărbătesc, dar nu e vina mea) cu referiri foarte interesante la noțiuni din domenii variate precum pescuitul , botanica și chiar muzica, făcând deseori paralele între sex și acestea. E ca și cum te-ai uita la TeleEnciclopedia, doar că ai avea și puțină acțiune, ceva mai multe informații decât înveți la anatomie, iar domeniile se schimbă precum în Cloud Atlas. Doar că aici tranziția este una logică și plăcută, făcută să sedimenteze informațiile din film și să transforme filmul dintr-unul doar despre sex în ceva interesant.

Orice descriere aș face nu ar fi suficient de expresivă, așa că mă voi opri aici. Nu înainte să vă spun că cei de la Rammstein au realizat coloana sonoră (cel puțin intro și outro) pentru acest film.

Așa că, vă invit să-l vedeți și voi, începând de vineri, în cinematografe. Meritul pentru ocazia de a vedea Nymphomaniac în România aparține Independența Film.

Vizionare plăcută!

8 Responses to “Cinefil – Nymphomaniac”

    • Monica Berceanu says:

      January 18, 2014 at 2:57 pm

      bravo, buna critica! si sunt sigura ca ai mai avea multe de spus! intr-adevar, este o opera de arta!

      Reply
        • Andrei says:

          January 18, 2014 at 10:40 pm

          Ar mai fi multe de spus, dar e mai bine sa-l vezi decat sa citesti la mine pe blog de el, nu crezi? Mai ales ca stii despre ce vorbesc, vazandu-l la randul tau.

          Reply

    • Raluca Anka says:

      January 19, 2014 at 4:25 pm

      L-am vazut ieri. Desi este despre sex, nu are nimic sexy sau excitant. Nu cred ca e nevoie sa stearga nimeni scaunele dupa proiectie (gluma Emil ). Atmosfera, ca in mai toate filmele marca von Trier este sumbra, apasatoare, tensionata gradual. Am inteles ca in partea doua vin scenele hard core, sado -maso, pleasure and pain si alte chestii profund deviante. Eroina nu afiseaza bucurie si nu pare fericita in timp ce face sex, mai degraba pare a indeplini un ritual in care ea este obiectul de sacrificiu. Joe imi apare ca o Sheherezada perversa, povestind unui sultan plin de empatie si curiozitate aventurile sale incepand cu dezvirginarea la cerere , la 15 ani ,de catre un tip brutal, care o trateaza exact ca pe motocicleta din dotare , pana la aventura sexuala peste multi ani cu acelasi tip, devenit intre timp amantul perfect, dar pentru care nu reuseste sa simta nimic, desi in tot acest rastimp a folosit imaginea lui sau a obiectelor lui personale,drept fetis.
      Sunt de acord ca filmul este extraordinar din multe motive, este un film care imbina perfect scene explicite cu artisticul de valoare, iar senzatia finala este ca ai vizitat un muzeu cu picturi infatisand scene din viata de zi cu zi ale unei femei dependente de sex. Sunt superbe comparatiile metaforice intre amanti si polifonia lui Bach, intre sex si numerele lui Fibonacci, intre strategia de atragere a barbatului si pescuit. Geniale chiar.
      Sunt foarte nerabdatoare sa vad partea a doua, inca un punct pozitiv al filmului si sincer, mi-as dori sa o vizionez acasa, sau in anturaj de oameni inteligenti , pentru ca e de-a dreptul exasperant sa auzi rasete, ragete, chicoteli si glume de giboni decerebrati in timp ce pe ecran ruleaza cu totul altceva decat un film porno.

      Reply