Frumoasa mea,
A mai trecut încă o zi în care soarta crudă, departe de tine m-a ținut. Mi-e dor de zâmbetul tău ce-n noapte strălucește, de parfumul tău ce zilnic mă înnebunește. Așa că, aceste rânduri de dragoste îți scriu.
Azi, văzând un trandafir, la tine m-am gândit, și cum aș vrea din nou să te revăd, să te sărut la infinit. Să te strâng la pieptul meu cu drag, și să privim vapoarele în larg. Să-ți spun poeme de iubire, să radiezi de fericire.
Mi-e dor de chipul tău frumos, și de sărutul drăgostos. Și vreau din nou ca să te am în brațe, vorbe dulci să îți șoptesc, Sentimentele de dragoste ne vor aduce din nou împreună, în mai puțin de-o săptămână. Voi putea să te sărut cu foc și cu iubire la fel ca prima dată când ne-am cunoscut. Încă îmi amintesc noaptea aceea, când sub clar de lună, sub acel tei bătrân, destinele ni s-au unit.
Câte nopți albe apoi au urmat, numai noi doi știm, câte clipe de iubire, de tandrețe, fericire…
În curând iubita mea, din nou ne vom revedea, și vom putea pleca departe, cum scria-n acea carte.
Căci acea carte, draga mea, parcă de mine este scrisă, cu atâta relevanță, ce simt eu, și ea enunță. Și îmi este greu, că tu mă cicăli mereu, că eu nu îți scriu povești, sau poeme de amor, că eu precum Luceafărul, de la bloc nu mă cobor. Dar știi că trebuie să mai și lucrez, căci dragostea trece prin stomac. Și cum scrisorile de amor nu țin de foame, trebuie să vin la multinațională.
Dacă vrei să-ți trimit rime,
vreau să te gândești bine,
Căci știi că țin la tine,
Dar inspirația nu-mi vine.
Nu știu ce să-ți fac,
Așa cum sunt să-ți fiu pe plac,
Poate o plimbare pe lac,
Sau poate dacă-mi pun un frac,
Poate voi scăpa de trac.
Versuri să-ți scriu nu pot,
M-am emoționat de tot,
Mai bine îți aduc un tort,
Decât să par că sunt netot.
Eu te iubesc și-mi vine greu,
Să știu că tu mă vrei mereu,
Că te gândești că sunt evreu,
Și că e mare contul meu.
Dar să știi că nu-i așa,
Și că împărăția mea,
În curând se va-ncheia,
Dacă nu voi mai lucra.
Căci vezi tu, iubita mea,
E importantă meseria,
Și în toată viața mea,
Nu mă voi despărți de ea.
Poți să te superi pe mine,
Dar știu că nu pot să țin în mine,
Sentimentul ce-mi parvine,
Atunci când mă gândesc la tine.
Eu pe tine te iubesc,
Și la tine mă gândesc,
Așa că merg ca să muncesc,
Chiria să o plătesc.
Din blog se câștigă puțin,
De abia poți să iei un vin,
Sau dacă vrei tu, un gin,
Și-o pereche de denim.
Vorbele nu țin de cald,
Că nu-s cherestea de brad.
Mii de vorbe dacă scriu,
Eu tot singur o să fiu.
Că mă voi gândi la blog,
Și de tine-o să mă rog,
Să ai răbdare cu mine,
Poate-o să ne fie bine.
Proba pentru Spring Super Blog 2013 dacă nu era,
Pe o hârtie rima se-așeza,
Însă cum soarta ne-a despărțit,
Acum nu pot decât să zic… Sfârșit.