Teatru – Romeo și Julieta – Teatrul Masca
Mă gândeam că n-am mai fost la teatrul Masca de anul trecut. Mă refer la o piesă propriu-zisă, că trupa de teatru am văzut-o astă vară topindu-se sub soarele torid în Parcul Herăstrău, la Living Statues. Și cum sâmbăta asta nu am nimic important în agendă, mă gândesc să merg la Romeo și Julieta.
O poveste clasică, celebră, regizată de însuși directorul teatrului Masca, domnul Mihai Mălaimare. O piesă cu o distribuție amplă, de peste 20 de actori, cum numai un teatru mare își poate permite să facă. Sună frumos? Așa mă gândeam și eu. Apoi am citit ceva pe site-ul oficial și am devenit și mai interesat. Scrie așa:
Romeo şi Julieta la Masca înseamnă un spectacol fără cuvinte. Există şi aici un semnal. Noi suntem un teatru care acordă un rol primordial gestului, dar trăim vremuri în care, iată, prin lege, ni se interzice sau se doreşte interzicerea dreptului de a comenta, de a vorbi, de a avea o părere. Doar idioţii şi tiranii pot făuri o astfel de lege, pot gândi că aşa ceva poate dăinui, dar drept este ca o fac şi cum lumea din jur tace, tace, tace, îmi iau, ca regizor, dreptul de a nu vorbi ci de a striga prin intermediul gestului. Romeo şi Julieta nu este un spectacol sau, mai exact, nu este doar un spectacol, este un răcnet, un strigăt de luptă.
Cred că până și Shakespeare ar fi fost curios să vadă o asemenea “declarație de independență”.
Cu Robert Poiană și Cristina Panait în rolurile lui Romeo și Julieta, acest spectacol se anunță unul de zile mari, așa că nu trebuie ratat. Dacă nu puteți ajunge acum, se va juca din nou peste 3 săptămâni, pe data de 26 aprilie. Biletele le puteți achiziționa atât online, cât și de la casele de bilete din Bd. Uverturii.
Acum liniște că-ncepe piesa.
May 26, 2014 at 1:03 pm
[…] Pe hârtie, piesa “Peer Gynt” ar vorbi despre căutarea permanentă a Eului superior. Pe scenă,însă, lucrurile nu stau atât de simplu. Povestea este una grea și destul de dificil de urmărit datorită dinamicii extraordinare a actorilor și a multitudinii de costume. Marian Simion m-a uimit prin mobilitatea, energia și puterea de contorsionism prin care a dat dovada. A fost de-a dreptul impresionant, ceva ce nu am văzut până acum pe alte scene, singurul teatru care se apropie puțin de acest tip de spectacol, fiind Masca. […]