Category: Uncategorized

Scriam pe blog că zilele trecute s-au împlinit 40 ani de la primul apel efectuat de pe un telefon mobil. Și mi-am amintit că am uitat să laud noul Samsung Galaxy S4.

N-ar fi corect, am scris de iPhone 5 și să nu scriu de rivalul său? Asta mai îmi lipsește, să fiu acuzat că sunt fan Apple. Eu care militez continuu împotriva lor.

Pe pagina de Facebook a Samsung România, producătorul a prezentat o poză cu specificațiile noului său telefon mobil.  Principalele caracteristici care ar trebui să convingă muritorul de rând, doritor de a-și arunca unul sau mai multe salarii pe apa tehnologiei mai mult sau mai puțin utile.

Ca și cum vechiul Samsung Galaxy S3 (SGS3) nu era suficient de mare, au avut grija ca pe acesta să-l facă și mai mare. Mai exact, i-au pus un display de 5 inch. De la 4,8 la 5 teoretic nu e chiar așa de mare diferența, însă ar putea fi picătura care umple buzunarul cumpărătorului, făcându-l pe acesta să nu se mai poată deplasa.  I-au pus și o rezoluție full HD (1920×1080) cu o densitate ceva mai mare decât senzaționalul display Retina, de la Apple. În traducere, asta înseamnă că se vede mai clar. Mult mai clar.

Dacă tot au pus un display așa modern, au pus și o cameră de 13 megapixeli.  Cu toate că nu cred că poartă ghinion. I-au mai pus și niște memorie RAM, ca să se miște mai repede și o baterie puțin mai mare, să țină măcar o zi, cât cel vechi.  Impresionant e faptul că au reușit să înghesuie toate aceste îmbunătățiri în 130 grame (bravo). Viteză 4G LTE, că nu se mai poate altfel în zilele noastre și Android 4.2.2 – Jelly Bean.

Cireașa de pe tort, bomboana de pe colivă, sau cum vrei să-i spui, o reprezintă procesorul. Noul Galaxy S4 va fi disponibil cu două modele de procesor, probabil în funcție de piața pe care se va vinde.  Și aici o să te rog să stai jos înainte să citești.

Dacă SGS3 avea un procesor Quad Core de 1,4 GHz (mai bun decât multe din calculatoarele din România), în S4 au pus un Quad Core de 1.9GHz. La ce ți-ar trebui un astfel de procesor pe un telefon mobil, nu știu. La un calculator mai înțeleg și eu că joci ceva, că faci programare grafică, etc. Dar pe telefon? Nu sunt absurd, înțeleg că telefonul nu mai e folosit ca acum 40 ani doar pentru a suna, dar chiar așa?

Al doilea model e și mai exagerat. Este un procesor de 1.6 Octa Core. Cu 8 nuclee. Așa, dacă vrei tu să ai mai mult. Mai mult decât au restul, mai mult decât ți-ar trebui vreodată.  Cred că modelul acesta va fi pentru piața americană, că ei au mania asta. Ei își cumpără mașini cu motoare de 5000 cmc, lor nu le pasă de natură ci doar să aibă mai mult, chiar dacă nu folosesc. Or să fie exact ca specimenele pe care le vezi la noi, în metrou, că au BlackBerry doar pentru că e cool. Și n-au credit pe el, dar e frumos.

În încheiere, că deja s-a supărat laptopul meu că are procesor mai slab decât un telefon iar eu îl folosesc la maxim, îți spun că poți găsi SG-S4 în două culori (sau non-culori): alb și negru. Oricum e mai bine așa decât în „50 de nuanțe de gri”.

 

L.E.: Se pare că SG- S4 se poate achiziționa începând de azi, 8 aprilie de la Orange, la prețul de 299EUR. Împreună cu un abonament Panteră 39.

Am observat că există o confuzie în 2.0 și sunt oameni care spun “blogăr” în loc de blogger. Adevărul e că niciunul din cuvinte nu există în DEX. Însă, în 2.0 există doar blogger.

Așa că m-am gândit să umplu acest vid blogosferic și să dau o definiție a bloggerului. Dacă omit ceva, poți completa, în secțiunea de comentarii.

Blogger = [lat. Homo sapiens sapiens internatutus ] specie evoluată din oameni, mai mult sau mai puțin dependentă de internet, care-și exprimă punctele de vedere pe siteuri proprii. În online pot fi hateri, fiind nenulțumiți de diverse aspecte ale vieții cotidiene în 2.0 sau pot fi semi absenți, scriind rar. Blogger-ul are și o parte offline, deseori foarte sociabilă, dornică să participe la evenimente și amatoare de bere.

Un blogger poate fi întâlnit singur sau în grupuri numite blog-meet-uri sau parohii. Își petrece timpul liber ori online, ori la diverse evenimente, ori offline la RSS Pub, jucând Catan, Fusbal sau pur și simplu văzând meciuri.

Din punct de vedere al hranei, un blogger nu poate fi diferențiat de un om obișnuit decât prin apetitul său de pișcoturi. Restul regimului alimentar este la fel de diversificat, variind de la o dietă raw-vegan la un regim bazat pe shaorma cu de toate.

Blogger-ul își măsoară capacitatea blogosferică după numărul de unici, după numărul de bloguri și după diverse clasamente inter-blogosferice, gen ZeList. O triere mai riguroasă a bloggerilor este făcută periodic de Google, care acordă fiecărui blogger câte un page rank. Acesta stă, de obicei la baza evoluției blogului respectiv.

Orice om poate deveni blogger în momentul în care dobândește curajul de a se exprima public, în scris, prin cuvinte sau prin fotografii.

Mai jos avem o reprezentare grafică (poză) a creierului unui blogger. Aceasta însă variază în funcție de gradul de transformare a omului respectiv în blogger, în general de la zonele colorate mai închis, către zonele verzi.

Acestea fiind spuse, las bloggerii să completeze cu detalii omise de mine.

 

În sfârșit a venit vremea să discutăm despre cazul Sabina Elena – Mândru că sunt român. Pe scurt, pentru cei care au fost offline în ultimele nouă zile, povestea e cam așa: o fată a purtat o bentiță cu tricolorul și a fost „apostrofată” (ca s-o citez pe Ecaterina Andronescu) de cadrele didactice și directoarea instituției de învățâmânt.

Acum, să dezvoltăm. Sabina Elena, elevă în clasa a IX-a la liceul Korosi Csoma Sandor a mers la ore în data de 15 martie purtând pe cap (că doar nu era s-o poarte pe mână) o bentiță tricoloră. Cu steagul României, că tricolor e și steagul Franței (puteam să zic Ungaria, dar am zis să dau un exemplu care chiar contează). Nu știu dacă s-a nimerit, sau ea știa acest lucru, dar în ziua respectivă se sărbătorea ziua Ungariei. Atunci, cadrele didactice s-au gândit să ia măsuri. Că doar nu e normal să fii român în România, nu?

Atunci, Sabina Elena, mândră că e româncă și-a făcut public cazul. Și în aceste nouă zile, cazul a luat o amploare neașteptat de mare, ajungându-se la ieșiri de solidaritate cu fetița în mai multe orașe din România și la mesaje de amenințare cu moartea primite de Sabina.

Spunea Emil zilele trecute că nu știe de ce blogosfera nu abordează acest subiect. Eu am așteptat să se întâmple ceva mai mult. Cazuri de români discriminați în propria țară sunt multe. Greșeala este în principal a autorităților centrale că au lăsat lucrurile să ajungă până la acest nivel. Doar de dragul de a avea majoritate parlamentară. Că să nu renunțe ei la ciolan le-au dat drepturi tot mai mari maghiarilor, discriminând astfel proprii etnici. Și s-a ajuns la etapa în care li s-a suit la cap ungurilor. Și cred că acum pot face ce vor ei în/din această țară.

Există un caz oarecum asemănător, până la un punct, în Rusia. Atunci Putin a bătut cu pumnul în masă și a spus că în Rusia trăiește poporul rus și că o minoritate trebuie să respecte limba rusă, pe ruși și legile, fără să ceară favoruri speciale sub pretextul că sunt discriminați (vezi foto, scuze pentru calitatea hârtiei, așa am găsit pe interent). Doar că la noi, nimeni nu ia măsuri. De parcă ne-ar fi frică de unguri. Frate, ești în țara mea, respecți regulile mele. Nu-ți convine, mergi în altă țară în care poți să faci ce vrei. Nu încerca Rusia.

Nu aș prea vrea să mă leg de istorie și să reamintesc cum armatele maghiare au venit în România și au ucis români pentru a ocupa teritoriul acestei țări. Trecutul e trecut, ce-a fost a fost. Dar nu poți să vrei tu acum să-mi divizezi statul. Sau să mă judeci pe mine că sunt român. Sunt român în țara mea.

Aseară, având o întâlnire prin oraș, am zis să trec și eu pe la Universitate să fac vreo două poze. Văzusem mai devreme că era un miting de solidaritate cu Sabina și am zis să mediatizez cazul. Până am ajuns eu, mai plecaseră oamenii din cauza frigului. Am reușit, totuși să surprind două cadre cu români.

În prima poza am cenzurat chipurile oamenilor, important fiind mesajul și nu cine sunt ei. Pentru că în acest caz simbolismul este important, nu judecăm un caz izolat.

În a doua poză, o doamnă a lăsat mesajul său în această roată și a ținut să-mi menționeze: “E bine că ai prins și roata, pentru că ei (n.red. ungurii) așa au venit în România.” Ulterior am avut o discuție foarte interesantă pe teme istorice cu doamna respectivă. Mesaj poză: “Hunii nu pot învăța democrație. Ce caută în Europa?!”

Cum spuneam, cazul acesta nu este unicul caz de discriminare a majorității de către minoritatea maghiară, însă este cel mai mediatizat. Poate, dacă suntem împreună, își vor da și ei seama că noi suntem români, suntem mulți, și chiar dacă nu le convine, aici e România, țara noastră.

Alte articole pe această temă: Șerban, Dan Tănasa, pagina oficială a Sabinei , documentarul istoric “A fost odată Transilvania”.

În încheiere, o să te las să vizionezi emisiunea “Ora de vârf” de la RTV, în care se discută despre acest subiect. Nu te speria, nu e în toată emisiunea, doar prima parte.
Vizionare plăcută!

P.S.: Scuze pentru dimensiunile epopeice ale acestui articol însă tema este una foarte amplă.
P.S.2: Nu am nimic cu ungurii sau cu oricare alți etnici , dacă își văd de treaba lor.