Cinefil – # Selfie

#SelfieTinerii din ziua de azi se gândesc numai la distracții. Cam asta ar fi ideea de bază și în # Selfie, noul film românesc care va face senzație anul acesta.

Vara, soare și un weekend până la BAC, acestea sunt ingredientele necesare pentru a determina trei tinere eleve să plece la mare pentru un sfârșit de săptămână ce va deveni de neuitat. Doar că inconștiența are și riscuri. Și astfel ia naștere această comedie.

Chiar dacă ideea cu tineri care sunt inconștienți nu este tocmai nouă pe marile ecrane, fiind un subiect des abordat în producțiile Hollywoodiene (probabil pentru priza la public),  în cinematografia românească reprezintă o noutate. Și un pas înainte în evoluția filmelor românești care prin #Selfie arată că se pot ridica la un alt nivel.

Filmul este bine realizat, cu o calitate superioară a imaginilor și cu actori tineri, dornici de afirmare. Personajele sunt frumos conturate și pelicula este plină de umor de situații, umor amplificat de lipsa de previzibilitate a scenelor. Există câteva chestii clișeice, cum ar fi tatăl comunist sau fata de bani gata căreia nu-i pasă de niciun fel de regulă. Însă chiar și așa, filmul este plin de situații neașteptate și de umor.

Publicul țintă al acestei pelicule este evident format din adolescenții zilelor noastre și tinerii în jurul vârstei de 20 de ani, public care cunoaște și acești actori tineri din diferite alte producții autohtone sau din muzica românească (Levent Sali cântă în formația La-La Band).  Eu, care nu prea mă uit la televizor, i-am cunoscut de acolo pe actorii mai cu experiență, singurul tânăr pe care-l știam fiind Alex Călin, actor pe care am avut plăcerea să-l urmăresc în două piese foarte bune pe scena teatrului Roșu. Verișoara mea de 18 ani a spus că ea a auzit de toată lumea din distribuție. Așa că poate sunt eu învechit. 

#Selfie debutează în acest weekend pe marile ecrane, fiind distribuit de MediaPro Distribution. Cu ocazia vizionării am avut ocazia să-mi fac și eu #selfie cu una din actrițele principale, Flavia Hojda, frumoasa blondă care în film îmbină actoria cu muzica.

În încheiere mai am o observație: în realitate, fără machiaj, actorii regizoarei Cristina Iacob par mult mai tineri. Dar probabil s-a preferat păstrarea machiajului pentru o apropiere cât mai mare de activitățile tinerelor din ziua de azi.

Vizionare plăcută!

5 Responses to “Cinefil – # Selfie”

Teatru – Oscar și Tanti Roz – Teatrul Bulandra

Oscar si tanti roz posterDuminică seara, pe ploaia apocaliptică ce a transformat Micul Paris în Mica Veneție, am fost la Oscar și Tanti Roz, la Teatrul Bulandra.

În urmă cu ceva timp, oița Ema mi-a dat să citesc opera lui Eric-Emmanuel Schmitt, carte pe baza căreia a fost realizat spectacolul care-i și poartă numele, Oscar și Tanti Roz. Drama micuțului Oscar, un băiețel de 10 ani bolnav de cancer în fază terminală este frumos descrisă într-o manieră optimistă de autorul danez, reușind să evidențieze relația specială pe care micuțul o dezvoltă cu asistenta sa, Tanti Roz.  Pentru că mi-a plăcut foarte mult cartea am decis să văd și punerea în scenă.

Oscar și Tanti Roz, în regia lui Chris Simion, se joacă pe scena teatrului Bulandra cu o distribuție restrânsă, formată din 4 actori, doar pentru rolurile principale din piesă: Oscar (Marius Manole), Tanti Roz (Oana Pellea), Bacon (Cristina Casian) și Peggy  Blue (Antoaneta Cojocaru). O idee bună pentru a nu încărca publicul cu personaje episodice și pentru a menține atenția asupra dramei băiatului.  De asemenea, povestea  este adaptată pentru a elimina din scenele foarte dramatice și a da un aer cât mai “roz” spectacolului.

Decorul este frumos creat, reușind să transforme personajele în mici copii într-un spital mare și înfricoșător în care “lumea nu merge să se facă bine, ci să moară. Muzica ambientală este aleasă pentru a menține publicul într-un suspans trist, asociat dramei poveștii. Pe scenă,  Tanti Roz reușește să-l binedispună pe micuțul Oscar și să-l facă să îndure cu curaj suferința și chiar frica de moarte. Umorul prezent în carte este mult amplificat pe scenă, reușind să facă din această dramă o semi-comedie bazată pe tragedia micuțului.

Spectacolul durează aproximativ două ore și jumătate, semn că s-a încercat urmărirea cât mai fidelă a cărții lui E.E. Schmitt. Probabil din acest motiv a ieșit atât de bine.  Am fost surprins că dintr-o cărticică atât de subțire se poate face un spectacol atât de mare. Felicitări regizoarei și echipei, au făcut o treabă extraordinară.

Programul Teatrului Bulandra poate fi găsit aici, iar dacă vreți cartea mă puteți contacta și v-o împrumut. Alte păreri despre piesă puteți găsi la Raluca, Emil și Ileana.

Vizionare plăcută!

oscar și tanti roz

One response to “Teatru – Oscar și Tanti Roz – Teatrul Bulandra”

Cinefil – The Amazing Spider-man 2

Spider-man 2 posterÎn caz că vă era dor de Peter Parker, pentru că nu a fost convocat la Avengers, îl puteți vedea de vineri 2 mai pe marile ecrane, în The Amazing Spider-Man 2. Da, un fel de continuare a poveștii începute în 2012 când Tobey Maguire a fost tras pe dreapta și în locul lui a început să apară Andrew Garfield.

Peter Parker încearcă să-și îmbine viața de supererou cu o relație cu fata pe care o iubește, Gwen (Emma Stone), chiar dacă acest lucru se dovedește a fi foarte dificil datorită unor promisiuni din trecut. Însă cum în New York  întotdeauna se întâmplă câteceva rău, care să pună în pericol umanitatea, Spiderman are mult de lucru.

În Spider-Man 2 regizorii s-au gândit să-i dea mai mult de lucru omului păianjen, chiar dacă în prima jumătate a filmului am avut senzația că a ieșit la pensie și acum, în loc să se lupte cu răufăcători cu puteri speciale, se luptă cu probleme domestice, de dragoste. În final am numărat 3 bucăți personaje negative,  lupte pe viață și pe moarte, momente amuzante și scene pline de efecte și greu de crezut.

Scenele cu bătăi par destul de grăbite și se termină destul de ciudat, din punctul meu de vedere. E frumos să vezi efecte și scene în slow-motion și de asta merge lumea la un film 3D cu un supererou. Nu ca să vezi scene 2D care transformă filmul într-o dramă.  Iar regizorii ar trebui să știe că un răufăcător nu stă la glume cu un copil când vrea să împrăștie teroare. Spider-Man este același personaj simpatic din filmul precedent și reușește să afle informații noi despre tatăl său însă acest lucru nu-l ajută deloc în viața sentimentală.

Spider-Man 2, cu toate că e un film Marvel, nu se ridică la nivelul celorlalte pelicule ale producătorului. Nu știu dacă acest lucru a fost făcut intenționat pentru a păstra Avengers în lumina reflectoarelor însă se observă și poate fi puțin deranjant. Pe de altă parte, la finalul filmului există o scenă-traieler, după generic, scenă care leagă filmul de serie. Poate pe viitor, lucrurile se vor schimba.

Vizionare plăcută!

3 Responses to “Cinefil – The Amazing Spider-man 2”

    • The Amazing Spider-Man 2 – Uimitorul Om-Paianjen 2 | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE says:

      […] The Amazing Spider-Man 2 – Uimitorul Om-Paianjen 2 au mai scris amicii mei Ioana, Angela, Andrei si […]

 

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Primăvară, oferte, meștereală la mașină

Omu’ când se plictisește, își face de lucru. Și cum a venit primăvara, își găsește activități în natură. O astfel de activitate poate fi meșteritul la mașină.
Cum până acum vremea nu ne-a permis să stăm afară să umblăm la fiare, reparând sau îmbunătățind diverse, acum ar fi timpul să recuperăm timpul pierdut.
Fie că vrei să vezi dacă-ți mai funcționează aerul condiționat, ca să nu ai surprize când vin temperaturile de peste 30*C, fie că vrei să faci o modificare la motor sau să-ți schimbi husele, acum e vremea potrivită pentru asta. Și e potrivită nu doar din punct de vedere climatic ci și din punct de vedere financiar. De ce?
Păi am văzut pe site-ul radiatoareoradea.ro tot felul de promoții care s-ar putea să te ajute să economisești bani frumoși, bani pe care să-i dai pe alte lucruri sau chiar pe benzină, mai ales că de la 1 Aprilie se aplică celebra acciza cu care guvernul ne va scoate din buzunar vreo 45 de bani pentru fiecare litru de carburant.
Dar să revenim la reparațiile noastre. Am văzut la . Și mă întrebam la ce ar folosi acel lucru. După ceva cercetări am aflat că e folosit la instalația de climatizare, așa că dacă aveți probleme cu aerul condiționat, există șanse să trebuiască să achiziționați așa ceva. Noroc cu promoția. J
 
E chiar frumos să cauți ceva la întâmplare, cum ar fi „” și să constați că alte produse de care ai avea nevoie dar de care ai uitat, sunt la promoție și chiar sunt în stoc. Și astfel ajungi să cumperi mai multe chestii decât îți propuseseși inițial, dar toate se încadrează în prețul pe care erai dispus să-l dai. Cum rareori se întâmplă asta, vă sugerez să profitați de oferte cât le aveți în față, pentru că de multe ori nu le mai prindeți din nou.

Cinefil – Brick Mansions

 

Brick mansionsBrick Mansions – Paul Walker promovează Parkour în ultimul său film

Brick Mansions este un film de acțiune cu de toate: focuri de armă, curse de mașini, umor involuntar, un gangster fan Bob Marley care vrea să distrugă lumea (rapper-ul RZA) și polițistul cel bun care se opune (Paul Walker), ajutat de-un fost pușcăriaș dat naibii (David Belle), două tipe care se luptă bine de tot (una bună și-una rea, dar amândouă bune rău!) un uriaș caricatural ce-aduce a Shrek și-o bombă ce ticăie, amenințând să distrugă o parte din orașul Detroit.

Da, par cam multe în povestea asta, dar nu te îngrijora: acrobațiile Parkour te vor captiva din primele minute și iți vor crește adrenalina atât de mult, încât până la final nici nu va mai conta ca scenariul scârțâie binișor, că RZA joacă neconvingător un personaj ce suferă la final de o dedublare aiuritoare de personalitate și că filmul e plin de stereotipuri (polițai bun care vrea să salveze lumea, răufăcatori negri, politicieni corupți, populație săracă sacrificată pentru dezvoltarea comercială a orașului etc.).

Brick Mansions este remake-ul filmului francez “District B13”(2004) și are la bază scenariul lui Luc Besson (regizor și scenarist al “The fifth element”(2007)). Acțiunea a fost mutată din suburbiile Parisului într-un ghetou din Detroit și are loc în anul 2018. La fel ca și originalul, filmul beneficiază din plin de talentul lui David Belle și de acrobațiile Parkour, un sport inventat chiar de Belle în anii ‘80, derivat din tehnicile militare de antrenament pentru depășirea oricăror obstacole. Filozofia Parkour e foarte simplă: trebuie să ajungi din punctul A în punctul B în cel mai eficient mod posibil, folosindu-ți doar corpul și elementele din jur pentru a te propulsa. Așadar, alergare, sărituri, salturi de la înălțimi și obstacole depășite.

Asta au de făcut și eroii noștri, Damien (Paul Walker) și Lino (David Belle), pentru a se infiltra în Brick Mansions și a-și duce la capăt misiunea. Fiecare, propria lui misiune.

2018, Detroit, legea marțială. Brick Mansions, ghetoul părăsit pe care a pus stăpânire Tremaine (RZA), șeful unei bande violente de traficanți de droguri și de arme, este închis, baricadat și păzit de forțe armate, din dorința autorităților de a proteja siguranța publică. Primarul și acoliții săi au pus deja la cale un plan de reconstrucție a zonei, dar Tremaine și răufăcătorii lui le încurcă socotelile, mai ales că acesta a reușit să pună mâna pe o bombă și amenință cu distrugeri masive dacă nu îi sunt respectate cerințele.

Din condei scenaristic, politistul Damien Collier (Paul Walker) și fostul deținut Lino se cunosc, își dau seama că au un dușman comun, pe Tremaine cel pasionat de gătit și-un scop comun: să pătrundă în Brick Mansions. Damien are misiunea oficială de a dezamorsa bomba și este motivat de dorința de razbunare personală, iar Lino luptă să își salveze fosta iubită, Lola, ținută ostatică de Tremaine tocmai pentru a-l ademeni pe Lino în ghetou.

Așa cum spuneam mai devreme, nu-ți bate capul cu scenariul. Încercând să înțelegi logica lui, riști să pierzi esențialul: frumusețea coregrafiei scenelor de luptă și autenticitatea lor, indiferent de tehnica folosită sau de protagoniști. Pentru că în Brick Mansions nu doar Damien și Lino sunt grozavi, ci și Lola (Catalina Denis) păzită strâns de mâna dreaptă a lui Tremaine, Rayzah (Ayisha Issa). Scena de luptă dintre cele două, de pe acoperiș, are un final de milioane; este una dintre preferatele mele din tot filmul.

Mi-a plăcut Paul Walker, cu șarmul lui reținut și bine dozat, c-un umor subtil și-un corp atletic perfect lucrat. Dar capul rautăților și eroul-eroilor nu este el, ci David Belle: plin de nerv, cu gesturi rapide și agile ca de panteră, cu acrobații geniale care sfidează legile fizicii și o privire pătrunzătoare, parcă mereu pusă pe șotii,  care mi-a adus aminte Robert de Niro in “Goodfellas” și de Colin Farrell în “The Recruit”.

Numeroasele momente în care Walker și Belle aleargă, sar, escaladează ziduri și clădiri, se rostogolesc, plutesc în gol, aterizează la punct fix și se bat, între ei sau cu inamicul, sunt savuroase și recomandă filmul pentru o vizionare între prieteni.

A fost părerea Anei Munteanu despre Brick Mansions. Dacă v-a făcut curioși, îl puteți vedea în cinematografele partenere Ro Image 2000.

Vizionare plăcută!