Author: Andrei Ciobanu

După două zile de proteste, e timpul să mă sesisez și eu asupra exploatării de la Roșia Montană. De mult mă scoteau din sărite reclamele de genul “oamenii de la Roșia Montană vor doar să muncească”, însă am zis să nu mă iau de hărnicia poporului. Dar când iese lumea-n stradă, pot să scriu și eu câteva cuvinte.

La ora scrierii articolului (ora 22), conform TVR2 sunt 1000 de oameni pe stradă. Dacă vreți să-i numărați, aveți o poză în partea dreaptă. E mai puțin relevant numărul de acum. Ce e important e că lumea a început să iasă în stradă și manifestarea ia amploare. Am înțeles că tot protestul a fost declanșat din cauză că Guvernul s-a hotărât să nu mai țină cont de promisiunile electorale legate de proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană. Deci tot protestul, ar fi îndreptat împotriva Guvernului, nu împotriva RMGC (Roșia Montană Gold Corporation). Tipic românesc, să nu încerci să rezolvi cauza problemei ci doar un prim efect.

Pentru început, vreau să mă declar împotriva exploatării. Mă interesează mai puțin faptul că “oamenii vor să muncească”. Peste tot există șomaj, peste tot vrea lumea să muncească. Asta nu e o scuză să distrugi natura. Nu neg faptul că cetățenii harnici care apar în spoturile RMGC au fost plătiți. Nici nu susțin chestia asta pentru că nu am dovezi nici pro, nici contra. Oamenii pot fi păcăliți, pur și simplu, cu promisiuni.

Din punct de vedere ecologic, e clar că acest proiect minier va polua natura. Mult, puțin, asta variază în funcție de tabăra în care se află persoana care este întrebată. Eu pot spune doar că, luând în calcul volumul de cianură ce va fi folosit, riscul de poluare e foarte mare. Poate că oamenii de acolo sunt suficient de egoiști încât să se gândească doar la ce vor face cu banii primiți din Canada, fără a ține cont cum vor arăta meleagurile lor după o perioadă de exploatare.

Din punct de vedere economic, e evident că RMGC e o corporație al cărei prim scop este să facă profit. Indiferent de costuri și de ce pagube implică acest proiect. Dacă e necesar, se pot cumpăra oameni care să plângă la televizor, sau chiar televiziuni care să spună ce rău e că nu exploatăm aurul. Poți investi 10 milioane de $ dacă știi că scoți câteva miliarde, nu?

Eu am decis să scriu aceste rânduri pentru a nu lăsa persoanele cumpărate de RMGC să umple internetul cu păreri pro-exploatare. Nu o să ies în stradă, însă voi mediatiza protestul și voi fi împotriva vânzării resurselor naturale, indiferent câte persoane vor fi convertite de banii canadieni.

Mai jos, găsiți un discurs al euro-deputatului Victor Bostinaru pe tema exploatării de la Roșia Montană, poze de la protestul din seara aceasta, dar și linkuri cu articole pe aceeași temă, dar pe site-uri de știri din afară.

Articole pe aceeași temă:

Reuters

The Globe and Mail

Sursa foto: Ioana

În ultimele două săptămâni am tot auzit pe la televizor despre acțiunile pe care le desfășoară Poliția Rutieră în trafic, cu mașini nemarcate și camere de luat vederi. O operațiune demnă de laudă care ar fi menită să reducă numărul nesimțiților din traficul bucureștean.

Recunosc, la început  am fost sceptic în ceea ce privește realitatea reportajelor dar și magnitudinea operațiunii, considerând-o o acțiune restrânsă cu un scop pur publicitar, prin care Poliția Rutieră speră să sperie lumea. Că vorba aia, frica păzește pepenii.

Dar acum au început să apară și pe net imagini cu respectiva operațiune, fapt ce îi crește credibilitatea. Fapt ce mă încântă. Gândul că există  șansă, oricât de mică, de a se face ordine în circulația din București, mă bucură enorm.  Deja s-a ajuns la un nivel de nesimțire extrem în care sunt parcate mașini perpendicular pe străzi, iar tramvailele trebuie să aștepte ca șmecherii șoselelor să facă manevre pe linia de tramvai. Acest lucru trebuie să înceteze.

Și o să vă dau un exemplu de nesimțit pe care-l văd eu aproape în fiecare dimineață. Nu e un caz izolat și nici nu a încălcat legea o singură dată, că-l presa o nevoie acută. Nu. Acest specimen, cu un C4 alb, cu plăcuțe de înmatriculare cu CAP (pentru că de asta duce lipsă), depășește în fiecare dimineață coloana de mașini de la intersecții, ori pe linia de tramvai, ori pe contrasens, dacă respectiva linie nu există. Apoi trece pe roșu, fără nicio jenă.

Astfel de cazuri nu fac decât să decredibilizeze acțiunile desfășurate de poliție, indiferent de cât de bine mediatizate sunt ele la televizor sau chiar pe internet. Cum filmările făcute de oamenii de rând nu se consideră dovezi, motiv pentru care cetățenii nu pot face reclamații, chiar cu dovezi, pentru ca aceste specimene să înceteze e nevoie de o măsură luată direct de Poliția Rutieră. Și soluția e foarte simplă.

Sunt convins că există zeci sau chiar sute de oameni care zilnic văd acești bizoni în trafic. Motiv pentru care poliția ar putea primi sesizări de la cetățeni, de forma: pe artera X, în intervalul orar Y, există un specimen Z care nu respectă niciun fel de regulă, fie ea de circulație sau de bun simț. Poliția trimite o echipă acolo, ia măsuri, iar apoi se mută pe alt segment de drum. Eu sugerez ca acțiunea să se desfășoare 2 zile la rând, cel puțin în cazul nesimțitului din zona mea. De ce? Pentru că sunt aproape sigur că o persoană cu un astfel de nivel de nesimțire nu va ține cont de faptul că nu are permis de conducere. Și va merge și a 2a zi la serviciu cu mașina. Iar atunci poate fi arestat și pus la păstare, departe de trafic. O mașină în minus pe străzile din București, mai puțină poluare, un loc de parcare în plus, un stres în minus pentru șoferi. Frumos, nu?

Eu sunt o persoană calmă, care se enervează greu. Dar când văd că vine câte-un ungur care se plictisește în p***a mă-sii (a se citi “în patria mamă”) și vine în România să se joace de-a creatorul de ținuturi autonome.

Acum, nu știu exact ce traume a suferit în copilărie Vona Gabor ăsta de fuge de la el din Ungaria să explice unei etnii minoritare cum să se bată cu pumnii în piept. După nume, nici nu cred că respectivul e 100% ungur (considerând că maghiarii ar fi rasă pură). Numele fiind țigănesc îi înțeleg puțin intenția de migrare, însă vreau să-l informez că a greșit direcția. În România ungurii au fost, sunt și vor rămâne o minoritate. În principiu n-am nimic cu ei. Sunt cetățeni români, au drepturi, le recunosc. Dacă nu le place ce le oferă acest stat sunt liberi să plece în Ungaria. Poate-i ia Vona Gabor la el acasă. Îi face membri de partid în Jobbik.

Ce mă enervează și mai mult e că nea caisă ăsta mă face să îi dau dreptate lu’ Băse, care le-a dat peste bot. Cum să fiu eu de acord cu piratu’? Cred că ieșirea publică de azi i-a spălat câteva păcate bunului nostru președinte.  Pe bună dreptate, acum. Unde mai pui că asta sigur nu-i campanie electorală că nu va mai candida… îi revine omului simțul realității. Dar nu despre el e vorba în articol, așa că revenim la al nostru ungur.

Sau, mă rog, al cui o fi el, că al meu nu e. Nu înțeleg cum poți să ai tupeul să comentezi la comunicatul MAE care critică acțiunea lui Gabor. E trist că în fiecare an avem parte de astfel de evenimente și că parcă deveniseră din ce în ce mai dese. Acum sper să se oprească. Sau măcar să se ia ceva măsuri, măcar în privința mediatizării. Dacă nu se face publicitate unui astfel de acțiuni, știrea finală va fi ceva de genul: Un ungur a venit și a bătut câmpii pe străzile dintr-o comună din România. Ulterior a fost bătut de jandarmi pentru comportamentul său antisocial ce instigă la violență.  Ce frumos ar fi.
Îmi aduc aminte ce scandal a fost în orientul mijlociu în urmă cu câțiva ani doar  pentru că un simbol al lor (chipul lui Mohamed) a fost pângărit pe undeva prin Europa. Păi dacă s-ar duce un ungur d-ăsta să încerce el să le spună oamenilor că de fapt aia nu e țara lor, cred că în ziua următoare n-ar mai rămâne nici amintirea lui. Nu cred în poveștile cu arabii sunt teroriști, dar nu spun că nu torturează și omoară la ei în țări. Pe bună dreptate, părerea mea.

 

Lăsând la o parte patriotismul, istoria, religia, morala, și ce mai vreți voi, discutând pur utopic, asemenea specimene ar merita bătute cu steagul României până recită corect din memorie, fără o învățare prealabilă, tot imnul României. Hai c-am fost blând….

 

Puteți intra pe pagina de Facebook a ungurului să-l trimiteți la originile sale maghiare, poate e rătăcit. Linkul este aici.

Steagul din imaginea cu mine este al Stegarului Dac, nu al Sabinei Elena.

Bonus: una bucată documentar istoric. Interesant, zic eu.

Nu-i așa că țara asta e un loc amuzant?

Mă rog, pentru cine are ochi să vadă. Că dacă stai încruntat și te gândești că tu ești cel mai ghinionist om din tot Universul, singurul responsabil să se lupte cu toate păcatele strămoșești, karma și alte chestii, singurul lucru amuzant ar fi să privești în oglindă cum ți se întâmplă toate prostiile la care te gândești.

Dar nu despre karma și lucruri vreau să discut. Eu am deschis ochii mai larg, am început să privesc în jur (da, și de multe ori înjur când privesc) și să observ că buna dispoziție ți se schimbă de la detalii aparent nesemnificative din decor.

Și când zic decor, mă refer în principal la oamenii pe lângă care treci când mergi din punctul A în punctul B. În special în RATB. Trebuie să fie mult prea aglomerat, sau pustiu, respectivul mijloc de transport, pentru a nu vedea ceva ce ar putea fi, oricât de puțin amuzant.

Ieri am întâlnit un cocalar la metrou. Avea părul dat cu gel, l-a verificat în oglinda aceea mare de pe peron, apoi a luat telefonul pe care-l ținea în mână, înfășurat într-un șervețel, poluând fonic pe speaker, și a schimbat maneaua. Încă nu mi-am dat seama care e faza cu șervețelul. Poate era un telefon cu carcasă metalică și cocalarii nu pot rezista să atingă ceva de metal fără a-l duce la fier vechi. Sau poate era doar prost. Oricum, avea un comportament amuzant. Lipsit de bun simț și tot tacâmul, dar amuzant.

Azi, în 41, am văzut o tanti, pe la 60 ani, care citea o carte intitulată “Cum să scapi de complexe”. Dacă nu vă vine nicio idee haioasă când vă gândiți ce complex ear putea ea să aibă la vârsta asta, mai gândiți-vă. Eu mă gândesc ce-a complexat-o atât de tare încât s-o determine să citească acest volum, aici și acum.

Să vă mai zic de tipul care era coleg de apartament cu câinele său vagabond și vorbea cu câinele, spunându-I să ia respectivul autobuz, chiar dacă sunt destul de mulți nebuni în el?

Orice v-aș zice, sunt convins că și voi vă distrați pe străzile din România.