Author: Andrei Ciobanu

Săptămâna aceasta avem o nouă animație. Poate nu la fel de amuzantă precum Despicable me 2, dar foarte educativvă. Este vorba de Turbo, un film de la Dreamworks despre visul unui melc.

Și chiar dacă sună a întrebare retorică, sau cel puțin întrebare de de clasa a 2a, care credeți că poate fi dorința unui melc? Dacă ați spus: să fie rapid, ați răspuns corect. Dacă nu, înseamnă că ceva nu e în regulă (cu melcul, bineînțeles).

Când un melc beneficiază de șansa unică de a fi rapid, orice vis devine posibil, chiar și acela de a participa la cursele de mașini de la Indianapolis (Indi 500). Un vis mare, pentru o creatură mică.

Citeam acum câteva săptămâni o replică motivațională care spunea așa:

You got a dream… You gotta protect it. People can’t do somethin’ themselves, they wanna tell you you can’t do it. If you want somethin’, go get it. Period.

Traducere aici (Traducere agramată oferită de Google).

De ce am pus citatul? Pentru că exact așa văd eu filmul, ca pe ceva motivațional. O animație optimistă, adresată publicului tânăr, însă plină de substraturi și de actori pentru oameni mari, Turbo îi are în prim plan, în premieră în roluri de moluște pe Michelle Rodriguez și Samuel L. Jackson. A, da… și Ryan Reynolds (care e la cea de-a doua animație pe anul acesta, după The Croods).

Turbo nu este animația obișnuită în care râzi de fiecare scenă care se întâmplă în film. E amuzant, are un umor discret, însă este în principal educațional și motivațional, având două exemple de personaje care-și urmăresc visurile, indiferent de părerile apropiaților. Fapt demn de admirație. E un fel de parabolă pusă într-o animație 3D, dacă vreți. Ce-i drept, accentul se pune pe poveste, nu pe efecte.

Așa că, dacă vă plac poveștile, parabolele, chestiile educative, sau doar veți un film, vă invit să vedeți Turbo, de astăzi în cinematografe.

Vizionare plăcută!

P.S.: Nu cred că melcul era făcut din gumă Turbo.

Ca să nu mă dea lumea dispărut sau răpit de extratereștri, revin cu acest articol, printre picăturile codului galben care ar trebui să se manifeste la ora redactării acestui articol. Și dacă tot am adus vorba de răpiri, o să vă scriu câteva cuvinte despre filmul Deturnarea – Kapringen.

Deturnarea, o peliculă nordică de anul trecut, povestește clipele de coșmar prin care trec, în timpul unei întâlniri cu pirații, atât echipajul navei MV Rozen, cât și înalții companiei care deține respectiva navă.

Deși trăirile intense la care sunt supuse personajele în Kapringen – Deturnarea sunt destul de greu de relatat, regizorul reușește să transmită o parte din tensiunea și suspansul din film. Pentru o doză mai mare de realism, convorbirile telefonice efectuate între Danemarca și MV Rozen au fost efectuate în realitate, pe aceași distanță (Europa – Somalia).

Chiar dacă trăirile sunt intense, regizorul Tobias Lindholm nu a insistat foarte mult pe detaliile cu efect de îngrozire, punând în prim plan scenele cu efect psihologic, evidențiind dificultățile cu care se confruntă managerul companiei, nefiind  pe vaporul deturnat. Aceest mare negociator are acum dificila sarcină de a negocia vieți omenești.

Filmul beneficiază de o coloană sonoră în limba engleză, în cea mai mare parte a sa, lucru care face spectatorii să fie mai atenți la acțiune și mai puțin concentrați pe citit subtitrări. Lucru oarecum normal, părerea mea.

Kapringen – Deturnarea e un film curajos, care se poate compara oricând cu unul din blockbusterele americane, surclasându-le fără prrea mare efort. Motiv pentru care, Independența film îl pune la vizionare în toată țară, începând de vineri 26 iulie.  Este mai mult un film psihologic, care pune mai puțin accent pe acțiunea propriu-zisă și se concentrează mai mult pe trăirile personajelor.

Eu am avut plăcerea de a-l vedea în aer liber (o premieră personală, în ceea ce privește vizionările de filme), însă nu știu dacă aveți această opțiune. Oricum, Kapringen – Deturnarea, e un film ce nu trebuie ratat.

Vizionare plăcută!

Orice poate fi falsificat. Mă rog, cam asta e ideea cu care am rămas eu după ce am văzut filmul The best offer – Oferta irezistibilă (titlu original: La migliore offerta).

Inițial n-am vrut să merg să-l văd, dar am primit o invitație pe care n-am putut s-o refuz și i-am dat curs. Și bine am făcut, altfel aș fi pierdut un film care chiar mi-a plăcut.  Un film fără crime și fără risipă de muniție. Un film în care acțiunea se petrece pe tărâmul artei și al dragostei.

The best offer  e un film care îmbină arta și stilul cu o poveste de dragoste destul de inedită. Un film care te pune pe gânduri de mai multe ori, atât în legătură cu sistemul de valori cât și în legătură cu dragostea.

Se spune că fiecare fals are ceva autentic în el. Acest lucru se aplică în general, având în vedere că mai toate lucrurile care apar azi sunt inspirate din ceva ce a fost creat deja. Invențiile sunt puține.  Chiar și operele de artă adevărate au fost inspirate de undeva.

Coloana sonoră foarte bună și bunul gust sunt două dintre caracteristicile care diferențiază acest film de restul peliculelor cu care concurează pe ecrane, în prezent. Diferența destul de semnificativă care compensează pentru lipsa de efecte 3D, lipsa de acțiune, împușcături, etc.. Totul este înlocuit cu atenție la detalii, pregătire minuțioasă și o poveste de dragoste.

Cu un buget de 13,5 milioane de $ și cu Geoffrey Rush (Pirații din Caraibe) în rolul principal, secondat de Jim Sturgess (Cloud Atlas) și de Donald Sutherland (The Hunger Games), producția italienească The best offer are potențialul de a câștiga câteva premii la festivalurile internaționale dacă este promovat cum trebuie. Însă deocamdată a debutat cu stângul, fiind lansat în luna ianuarie în Italia și ajungând la noi în cinematografe de abia în iulie. Timp suficient să apară pe site-urile de torrente într-o variantă bună.

Așa că, voi decideți care este The best offer  în ceea ce privește locul de vizionare.

Vizionare plăcută!