Author: Andrei Ciobanu

Posted on

Mai mâncăm?

Văd că toate alimentele au câte-o problemă. Mai mâncăm sau mai bine așteptăm și murim de foame?

Văd că nu se mai termină nebunia asta cu alimentele cu probleme. Ba chiar se extinde în fiecare zi la ceva nou. Până nu mai avem ce să mâncăm.

Faza cu gripa porcină era deja folosită, la fel și gripa aviară și alte tipuri de gripă. Mulți s-au făcut vegetariei, doar ca să fie siguri că scapă de toate animalele astea bolnăvicioase. Dacă nu s-a gândit nimeni să-i facă un Fervex găinii când e frig afară…

Dar asta e o altă mâncare de pește. Sau nu e bine să fie de pește că s-au găsit limbrici în macrou. Mi se pare aproape hilar. Ok, e trist, e periculos. Dar nu poți generaliza că macroul are limbrici. E absurd. Sunt cazuri izolate și trebuie tratate fără a creea panică și astfel de scandaluri.

Săptămâna trecută, cât am fost offline, am mai aruncat câte-un ochi pe la televizor. De fapt mai mult am auzit lucruri, televizorul fiind pornit pe știri. Și m-am minunat (fără .eu) de ce se-ntâmplă. Un director de la o autoritate sanitar veterinară și-a dat demisia din cauza scandalului, un alt oficial avea un pahar cu lapte din care a băut la conferință de presă iar rezultatele au fost spectaculoase.

Ca un om să se îmbolnăvească de aflatoxină trebuie să bea 100 litri de lapte pe zi. Timp de 20 ani. (Sorin Minea – Președintele Romalimenta). Nu se știa acest lucru înainte să se creeze panica? S-au făcut experimentele apoi?

Prin februarie a fost descoperită aflatoxină în SUA (ei au de toate). La noi a apărut scandalul o lună mai târziu. Și nu se știau dozele de risc? Greu de crezut.

Azi am văzut că Danone are ceva stocuri suspecte.

Eu propun să nu mai mâncăm nimic. Că tot a-nceput postul.

Posted on

Sertarul cu amintiri de la mașina de cusut

Mașină de cusut Singer

Teoretic n-ar trebui să am amintiri legate de mașinile de cusut, băiat fiind. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Fiind născut și crescut în mediul rural, am bunici care au în casă mașini de cusut și războaie.

N-am stat niciodată să mă gândesc mai profund la acest obiect aparent banal. Însă, acum, dacă tot e probă la Spring Superblog 2013 o să depănez ceva amintiri împreună cu tine.

Prima amintire pe care-o am cu o mașină de cusut e de la aproximativ 4 ani (cel puțin atât cred că aveam). Atunci am descoperit eu pedala mașinii de cusut. Și mă fascina faptul că dacă apăsai pe acea pedală se învârtea roata care angrena mașina de cusut. Mi s-a părut genial. Ulterior am asociat-o cu pedală de accelerație de la un autoturism. Doar erau elemente comune, ambele se numeau mașini, aveau pedale, cel puțin o roată….

Apoi am mai crescut și am aflat lucruri mai interesante despre banala mașină de cusut. Îmi amintesc că mi-a spus tata că cele mai cunoscute și scumpe mașini de cusut erau în vremea lu’ nea Nicu mașinile Singer. Explicația pe care mi-a dat-o a fost aceea că erau folosite de evrei să scoată aurul din Germania înainte de Holocaust. Și unii s-ar fi îmbogățit, etc. Nu știu dacă chiar s-a făcut acest lucru, sau e doar o legendă urbană, însă era un aspect interesant.

Devine și mai interesant dacă te gândești unde s-a ajuns azi. De unde în urmă cu 50 ani mașina de cusut era ceva mare și greu, acum o găsești la aproape orice magazin de electrocasnice. Și e mult mai mică, mai rapidă și mai eficientă.

Să nu mai vorbesc de faptul că există tot felul de promoții, ca cele de . Sau că există , ca cele de la teleshopping, care încap în buzunar. Sunt aproape de mărimea unui capsator. Așa că dacă ți se pune pata, iei un petic, scoți mașina de cusut din buzunar și-o acoperi (pe ea, pe pată).

În zilele noastre, problema e alta. Lumea nu mai coase. Și în general, nu mai repară nimic. S-a ajuns la o comoditate ciudată. Pe vremuri, oamenii erau buni la toate. Acum fiecare își vede de fâșia lui de material și când are nevoie de ceva care nu intră în sfera lui de pricepere apelează la altcineva.

O fi bine, o fi rău… e altă discuție.

Posted on

Scrisoare de dragoste

Frumoasa mea,

A mai trecut încă o zi în care soarta crudă, departe de tine m-a ținut. Mi-e dor de zâmbetul tău ce-n noapte strălucește, de parfumul tău ce zilnic mă înnebunește. Așa că, aceste rânduri de dragoste îți scriu.
Azi, văzând un trandafir, la tine m-am gândit, și cum aș vrea din nou să te revăd, să te sărut la infinit. Să te strâng la pieptul meu cu drag, și să privim vapoarele în larg. Să-ți spun poeme de iubire, să radiezi de fericire.

Mi-e dor de chipul tău frumos, și de sărutul drăgostos. Și vreau din nou ca să te am în brațe, vorbe dulci să îți șoptesc, Sentimentele de dragoste ne vor aduce din nou împreună, în mai puțin de-o săptămână. Voi putea să te sărut cu foc și cu iubire la fel ca prima dată când ne-am cunoscut. Încă îmi amintesc noaptea aceea, când sub clar de lună, sub acel tei bătrân, destinele ni s-au unit.

Câte nopți albe apoi au urmat, numai noi doi știm, câte clipe de iubire, de tandrețe, fericire…

În curând iubita mea, din nou ne vom revedea, și vom putea pleca departe, cum scria-n acea carte.

Căci acea carte, draga mea, parcă de mine este scrisă, cu atâta relevanță, ce simt eu, și ea enunță. Și îmi este greu, că tu mă cicăli mereu, că eu nu îți scriu povești, sau poeme de amor, că eu precum Luceafărul, de la bloc nu mă cobor. Dar știi că trebuie să mai și lucrez, căci dragostea trece prin stomac. Și cum scrisorile de amor nu țin de foame, trebuie să vin la multinațională.
Dacă vrei să-ți trimit rime,
vreau să te gândești bine,
Căci știi că țin la tine,
Dar inspirația nu-mi vine.

Nu știu ce să-ți fac,
Așa cum sunt să-ți fiu pe plac,
Poate o plimbare pe lac,
Sau poate dacă-mi pun un frac,
Poate voi scăpa de trac.

Versuri să-ți scriu nu pot,
M-am emoționat de tot,
Mai bine îți aduc un tort,
Decât să par că sunt netot.

Eu te iubesc și-mi vine greu,
Să știu că tu mă vrei mereu,
Că te gândești că sunt evreu,
Și că e mare contul meu.

Dar să știi că nu-i așa,
Și că împărăția mea,
În curând se va-ncheia,
Dacă nu voi mai lucra.

Căci vezi tu, iubita mea,
E importantă meseria,
Și în toată viața mea,
Nu mă voi despărți de ea.

Poți să te superi pe mine,
Dar știu că nu pot să țin în mine,
Sentimentul ce-mi parvine,
Atunci când mă gândesc la tine.

Eu pe tine te iubesc,
Și la tine mă gândesc,
Așa că merg ca să muncesc,
Chiria să o plătesc.

Din blog se câștigă puțin,
De abia poți să iei un vin,
Sau dacă vrei tu, un gin,
Și-o pereche de denim.

Vorbele nu țin de cald,
Că nu-s cherestea de brad.
Mii de vorbe dacă scriu,
Eu tot singur o să fiu.

Că mă voi gândi la blog,
Și de tine-o să mă rog,
Să ai răbdare cu mine,
Poate-o să ne fie bine.

Proba pentru Spring Super Blog 2013 dacă nu era,
Pe o hârtie rima se-așeza,
Însă cum soarta ne-a despărțit,
Acum nu pot decât să zic… Sfârșit.

Posted on

Articol cu păr

Era un cântec care spunea “idealul meu în viață e femeia cu mustață” (Cassa Loco – Vând fân). Eu nu sunt de acord.Gusturile nu se discută, dar mie nu-mi plac femeile care încă nu s-au tras complet din maimuțe și încă sunt păroase. Dacă au păr pe față mai mult ca mine e deja ciudat.

Trăim în anul 2013, s-au inventat tot felul de metode de înfrumusețare și epilare definitivă. Nu mai trebuie să umbli cu blana pe tine tot timpul anului. Dacă iarna aveai o scuză că-ți ține de cald, acu’ e timpul să renunți. Înainte să fiu catalogat drept misogin, vreau să menționez că nu sunt. Doar abordez acest subiect în cadrul Spring Superblog 2013.

Îți dai seama că nu m-aș apuca așa de nebun să-mi bat cuie-n talpă și să vorbesc  fetele de rău. Da’ trebuie cineva să-și ia inima în dinți și să spună: Fetele păroase nu-s frumoase. (na, c-am pus și de-o rimă).  Și aici nu mă refer la podoaba capilară. Îmi plac foarte mult fetele cu părul lung. Cu cât mai lung, cu atât mai frumos.

Mă refer în principal la părul de pe corp și față. Dar în special la cel de pe corp, că dacă ești fată și ai păr pe față deja acest lucru spune suficient de mult despre cât îți pasă ție de tine ca persoană (pentru înjurături folosiți secțiunea de comentarii). Mă gândesc cât de hidos (nu, nu e prea dur termenul) e să vezi o fată cu o fustă (nu neapărat scurtă, perversule) și  cu o recoltă de mărar pe picioare.  Doar gândindu-mă la această imagine și îmi piere inspirația.

Nu mă pricep la toate tehnologiile de epilare dar știu că tradiționala lamă a evoluat și acum există cel puțin aparate epilatoare. Care nu sunt scumpe. Se găsesc tot felul de oferte și chiar nu mai ai ce scuză să folosești pentru a arăta ca Chewbacca.

Mi se pare de bun simț să văd și eu ce culoare are pielea ta, chiar dacă nu sunt rasist. E dovedit știițific că părul corporal nu e ceva plăcut la vedere. Decât dacă faci parte dintr-o specie de primate sau dacă ești cocalar. Atunci se acceptă orice ciudățenie. Cred că am insistat suficient asupra mesajului. Știi ce ai de făcut.

Închide această pagină care te-a enervat suficient,  intră aici și ia-ți un aparat. Apoi dă-ți blana jos.  Și apoi uită-te în oglindă să vezi  ce bine e că m-ai ascultat.

Posted on

Cadouri

De obicei facem cadouri cu diverse ocazii. E ziua lui X, împlinește o sumă de ani, iese la pensie, a slăbit 3 kilograme, etc. Însă există și ocazii neașteptate.

Ocaziile neașteptate pot fi de bine sau de rău. Dacă sunt de rău, în general duci flori, în număr par. Dacă sunt de bine, se împart în două categorii. De sănătate și ocazii inedite. Dacă e vorba de sănătate, poți duce și fructe dar sunt acceptate și fructele, pentru o însănătoșire mai rapidă.

Ocaziile inedite sunt acele momente în care chiar ești plăcut surprins de o acțiune a cuiva și nu știi cum să-i întorci favoarea. Și te rezumi la cadouri. Doar pentru că simți că un simplu “mulțumesc” n-ar fi suficient. În general, aceste ocazii sunt rare, fapt care le face să fie și mai valoroase.
Se spune că fericirea se află în lucrurile mărunte. Lăsând la o parte glumele cu un mic iaht, o mică vilă, vă spun că așa este. Un gest mărunt, făcut exact la momentul potrivit, are un impact major. De obicei aceste gesturi nu se pot prevedea și planifica. Trebuie să le simți. Sau să le faci fără să-ți dai seama de importanța lor. Fără un motiv anume, doar de dragul de a face ceva bun. Când faci ceva din suflet se simte.
Un astfel de gest mi-a atras mie atenția în această seară. Stăteam eu gândindu-mă la lipsa de inspirație creativă, când domnișoara Larisa îmi amintește că azi e termenul limită pentru a doua probă din cadrul Super Blog Practic o concurentă directă mă anunța că nu am scris. Cu toate că ar fi avut șanse mai mari să câștige dacă un competitor nu publica articolul în timp, ea a decis să mă anunțe. Un gest foarte frumos, pe care-l apreciez.
Așa că, în loc de alte cadouri (nici nu aș ști ce să-i cumpăr), m-am hotărât să-i scriu un articol de mulțumire. La urma urmei, cadourile sunt ceva simbolic și nu știe decât persoana care primește cadoul că apreciezi gestul. Așa, eu vreau să-i muțumesc public, și să știe toată lumea că datorită ei am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2013.
Mulțumesc Chucky!

2 Responses to “Cadouri”