Author: Andrei Ciobanu

Era un cântec care spunea “idealul meu în viață e femeia cu mustață” (Cassa Loco – Vând fân). Eu nu sunt de acord.Gusturile nu se discută, dar mie nu-mi plac femeile care încă nu s-au tras complet din maimuțe și încă sunt păroase. Dacă au păr pe față mai mult ca mine e deja ciudat.

Trăim în anul 2013, s-au inventat tot felul de metode de înfrumusețare și epilare definitivă. Nu mai trebuie să umbli cu blana pe tine tot timpul anului. Dacă iarna aveai o scuză că-ți ține de cald, acu’ e timpul să renunți. Înainte să fiu catalogat drept misogin, vreau să menționez că nu sunt. Doar abordez acest subiect în cadrul Spring Superblog 2013.

Îți dai seama că nu m-aș apuca așa de nebun să-mi bat cuie-n talpă și să vorbesc  fetele de rău. Da’ trebuie cineva să-și ia inima în dinți și să spună: Fetele păroase nu-s frumoase. (na, c-am pus și de-o rimă).  Și aici nu mă refer la podoaba capilară. Îmi plac foarte mult fetele cu părul lung. Cu cât mai lung, cu atât mai frumos.

Mă refer în principal la părul de pe corp și față. Dar în special la cel de pe corp, că dacă ești fată și ai păr pe față deja acest lucru spune suficient de mult despre cât îți pasă ție de tine ca persoană (pentru înjurături folosiți secțiunea de comentarii). Mă gândesc cât de hidos (nu, nu e prea dur termenul) e să vezi o fată cu o fustă (nu neapărat scurtă, perversule) și  cu o recoltă de mărar pe picioare.  Doar gândindu-mă la această imagine și îmi piere inspirația.

Nu mă pricep la toate tehnologiile de epilare dar știu că tradiționala lamă a evoluat și acum există cel puțin aparate epilatoare. Care nu sunt scumpe. Se găsesc tot felul de oferte și chiar nu mai ai ce scuză să folosești pentru a arăta ca Chewbacca.

Mi se pare de bun simț să văd și eu ce culoare are pielea ta, chiar dacă nu sunt rasist. E dovedit știițific că părul corporal nu e ceva plăcut la vedere. Decât dacă faci parte dintr-o specie de primate sau dacă ești cocalar. Atunci se acceptă orice ciudățenie. Cred că am insistat suficient asupra mesajului. Știi ce ai de făcut.

Închide această pagină care te-a enervat suficient,  intră aici și ia-ți un aparat. Apoi dă-ți blana jos.  Și apoi uită-te în oglindă să vezi  ce bine e că m-ai ascultat.

Locația: România. Această mirifică țară carpato-danubiano-pontică, în care se copiază toate tradițiile.

Cum apare la televizor, pe la vreo televiziune de garsonieră, un eveniment sau o paradă sau o sărbătoare din altă țară, cum și românu’ nostru vrea s-o aplice. Că doar d-aia au televiziunile prezentatoare care arată bine. Și atât. Mai mult nu le trebuie, că oricum nu zic ce vor ele,, citesc un text de pe un prompter. Dacă arată frumos pentru camera, lumea zice că ce spune e pe bune. Vorba aia… gura păcătosului, adevăr grăiește.

Dar să revenim la lampioanele noastre, că nu vreau să analizez televiziuni aici. Poate într-un post viitor. Am zis lampioanele noastre? Mă scuzați, m-a furat peisajul.

Tradiția cu lampioane e una chinezească. Și când spun chinezească, mă refer că acolo își are originile, nu că au copiat-o chinezii de pe undeva. Mai au și ei lucruri originale. Nu sunt multe, dar sunt ale lor. Ei le-au avut primii și noi le copiem.

În China, lampioanele se lansează pentru a marca începutul noului an chinezesc.  Lumea le aprinde și pune dorințe. La noi, nu știu exact ce-ar trebui să simbolizeze. Probabil faptul că noi suntem deschiși la noutate și vrem să testăm orice și să avem de toate. Aveam Dragobete, am luat și Valentine’s, o sărbătoare în plus nu strică. E un prilej de fericire, deci e de bine.

Din ce am citit eu pe net, se pare că, în România, tradiția asta cu lampioanele a ajuns  întâi la Timișoara, prin septembrie 2012. Ciudat că deși e copiată de la Chinezi a apărut în vestul țării, dar asta e. Acum, un grup de bucureșteni a vrut să aprindă lampioane de Dragobete. Pe principiul: Azi în Timișoara, mâine-n toată țara. Doar că vremea n-a fost prielnică și au amânat pentru data de 3 martie. Și au hotărât oamenii să facă un Event pe Facebook. Că așa e cool.

Și cum Facebook-ul ne apropie pe toți, s-a ajuns la un număr de 29.538 de invitați. Din care au zis că merg sigur 8.511 și au fost 2.773 de nehotărâți. Asta doar pe Facebook. Sunt convins că și oamenii din offline știau de eveniment și erau dispuși să participe. Doar că, surpriză! Primarul Piedone s-a hotărât să amâne evenimentul. Cu vreo șase ore înainte să înceapă.

Se pare că bunul primar ar fi luat în calcul plângerile pensionarilor care au fost speriați de eventualitatea provocării unui incendiu și a anulat autorizația. Deci s-au strâns pensionarii, duminica, și s-au dus la primar acasă, că presupun că nu e și în weekend la birou, și au spus: aoleu maică, dar dacă ia foc ceru’ de la lampioanele astea? Dacă se prăbușește vreun avion? Dacă… dacă… dacă…. . Și Piedone, cum e el mai mic, s-a lăsat intimidat și a zis: Da, aveți dreptate, e periculos. Ce noroc cu voi, că altfel lansam lampioane ca chinezii. Și a anulat autorizația.

Doar că, făcând asta așa în scurt, oamenii n-au știut. Și s-au dus în parc. Și acolo au fost întâmpinați de poliție care le-a spus că n-au voie. Dar oamenii fiind mulți și nepăsători au lansat lampioanele în voie.

Acum intervin întrebările mele:

De ce îți trebuie autorizație să aprinzi un lampion? Țigări ai voie să aprinzi, lumânări la fel, dar lampioane nu? Cum vine asta?

De ce nu apare nimic despre oamenii care au lansat oricum lampioane în presa online? Am căutat și eu, dar nu am găsit decât pe grupul de Fb poze.

Când se mai aprind lampioane? că vreau și eu să particip.