Posts

Posted on

Cinefil – Mad Max: Road Fury

Tot din ciclu fusăi aici, făcui asta – este și prezența mea la premiera filmului Mad Max în România. Și ca un cinefil care se respectă, nu puteam rata șansa să văd un astfel de film, mai ales în varianta 3D.

După ce am făcut câteva poze la intrare, pe fundal cu scene de film – se puteau face și mici filmulețe, dar n-am mai apucat, din cauza lui Emil :), mi-am luat popcorn-ul și sucul și am purces spre sala de cinema.

Nu știu dacă am avut așteptări prea mari de la acest film, fiind și un fan al filmului, dar nu pot spune că m-a încântat nespus, nu pot spune că a fost unul slab, ci că s-a încadrat într-o linie a filmelor bune care la a N-a parte cunoști deja lucrurile și parcă știi prea ușor care este scena următoare. Cu alte cuvinte, filmul nu m-a surprins cu absolut nimic, în afara de faptul că a fost 3D și a avut un farmec aparte acest lucru, ești introdus parcă în scena filmului.

Filmul începe la fel ca și celelalte din serie cu o scurtă prezentare a eroului, un tip de neatins, care este veșnic urmărit de grupuri de barbari, fără un motiv aparent. În cele din urmă este prins de una dintre grupări și este condamnat și sângele său va trebui transfuzat unui alt individ ce aparține grupului de infractori, pentru a i se lua puterile. În grupul de degenerați apare un conflict cauzat de o trădare. În conflict este folosit și Mad, pe post de donator de sânge, care în cele din urmă reușește să evadeze și se alătură grupului de rebeli plecați din interiorul celui de degenerați. Împreună reușesc să treacă peste diferite piedici. În cele din urmă decid că cea mai bună soluție este să se întoarcă în orașul degeneraților, acolo unde găseau apă din belșug, sperând să-l cucerească și să-l conducă.

În cele din urmă reușesc să-și ducă planul până la capăt, dar eroul nostru decide să plece și să-și continue drumul prin pustiu de unul singur. Acest final era de așteptat, unul tipic pentru filmele americane care nu reușesc  să evadeze din clișeele bine-cunoscute.

Una peste alta filmul a fost unul care reușește să ia o notă de trecere din partea mea, ca să-l pot recomanda – doar pentru situațiile în care nu ai chef să îți utilizezi prea mult neuronii, dar nici să vrei să stai în casă la sfârșitul unei zile de lucru.

Filmul se înscrie în nota celorlalte din serie, dar îi lipsește farmecul personal al lui Mel Gibson, farmec pe care înlocuitorul său nu îl poate suplini.

Articol de Andrei Boiangiu

Mad Max se poate vedea de vineri 15 mai în toată țara, în cinematografele partenere Freeman Entertainment, atât în varianta 2D câd și în 3D și iMax.

One response to “Cinefil – Mad Max: Road Fury”

    • Faptele sunt mai importante decat vorbele | says:

      May 24, 2015 at 11:01 pm

      […] blogurile prietenilor (inclusiv pe ale tale), cum ar fi CinEmil.ro, Emilcalinescu.eu, Andreiciobanu.eu, Ralucauluiteanu.eu. Le citesc deoarece pot sa imi fac o idee despre un film sau o piesa de […]

      Reply

Posted on

Room Escape – Puzzle Rooms – Apartamentul 13

Pe o străduță mică undeva pe lângă centrul capitalei, în apartamentul 13 dintr-o vilă ce a avut anii de glorie în perioada comunistă, locuia o bătrânică. Ea a murit. În acea locație este acum un escape room. Unul frumos aranjat care nu a uitat bătrâna.

Puzzle Rooms, cei care au două camere în acea vilă, au decis să dedice o cameră memoriei bătrânei care locuia acolo. De aceea, una dintre camere, pe care am și vizitat-o, se numește fix Apartamentul 13. Detaliile comuniste și modul foarte arnajat în care este decorată camera, chiar ar fi făcut-o mândră pe tanti X.

Chiar dacă respectiva cameră se numește Apartamentul 13, nu are nicio legătură cu ghinioane, pisici negre și alte superstiții. Se spune că povestea bătrânei a apărut în presă la vremea respectivă așa că puteți sta liniștiți. Povestea este foarte frumos integrată în cameră și fiecare indiciu se încadrează în peisajul narativ. Camera nu este blestemată sau bântuită, noi reușind să ieșim destul de ușor. Când spun noi, mă refer, bineînțeles la echipa Internet Explorers, formată din mine, Emil, Iulia, Raluca și Paul Barbu.

Vă spuneam de poveste și despre faptul că se încadrează frumos în cameră. Aș putea să vă spun că pentru a ieși din cameră trebuie să elucidați un mister, o necunoscută a poveștii: să găsiți numele criminalului. Care criminal? Cel care a omorât bătrâna, că v-am zis că a apărut în presă povestea respectivă. Și știți cum e presa de la noi, dacă nu are sex, trebuie să aibe violență, altfel nu apare nicăieri.

Te vei simți precum un Sherlock Holmes autohton, un adevărat detectiv particular care reușește (sau nu) alături de echipa sa (că doar nu ești atât de egoist încât să mergi singur la escape) să aducă liniște sufletului bătrânei, acolo unde se află ea.

Dacă vreți să experimentați un alt decor, în caz că bătrâna nu e suficient de veche pentru voi, puteți intra în camera cu tematică din Egiptul Antic, pentru că aceasta ar fi cea de-a doua cameră a celor de la Puzzle Rooms. Eu de abia aștept să ajung acolo.

La 5 minute distanță de Cișmigiu, fie că vrei Apartamentul 13, fie că vrei în Egiptul Antic, poți face o  rezervare pe site-ul oficial PuzzleRooms. Distracție plăcută!

3 Responses to “Room Escape – Puzzle Rooms – Apartamentul 13”

    • Iulia Boiu | Escape from Apartamentul 13 – Puzzle Rooms – Iulia Boiu says:

      June 4, 2015 at 6:46 pm

      […] că performanța nostră a fost de 47 de minute :). Noi, adică subsemnata, alături de Raluca, Andrei, Emil și Paul am mai bifat încă o experiență de escape deosebit de plăcută și abia […]

      Reply

    • Room Escape – Escape Challenge – Time Travel says:

      July 13, 2015 at 9:48 pm

      […] Decorul este unul simplu, nu foarte bogat în detalii irelevante pentru joc și o să vă ajute mai mult decât credeți. Fiți foarte atenți la detalii și sunt sigur că veți reuși să evadați în timp util. Escape Challenge oferă de asemenea posibilitatea să duceți prieteni și să-i vedeți live, de afară, cum joacă. Să fiți pe partea cealaltă a baricadei, în caz că știți deja jocul. O chestie drăguță care nu am mai auzit să fie disponibilă în multe locuri, poate doar la Puzzle Rooms. […]

      Reply

 

Posted on

Teatru – Iubirea e un lucru foarte mare – Teatrul Roșu

Cât de mare lucru e iubirea? “Iubirea e un lucru foarte mare”, aşa cum veţi vedea dacă mergeţi la piesa de la Teatrul Roşu. Atât de mare încât te poate face să spui marele “Da” la nici două ore de la momentul în care v-aţi cunoscut, să treci peste distanţa dintre voi, să îi accepţi rudele sau lipsa lor, să îi înţelegi toanele, să îţi schimbi orizontul sau poate chiar să îi ierţi infidelitatea. Şi nici măcar nu trebuie să îi ştii numele. Sună prea romantic şi nerealist? Ei bine, e.

S-au întâlnit în gară la Medgidia. Pentru că, atunci când iubirea e mare, nu are rost să aştepţi, nu e aşa?, cei doi proaspăt îndrăgostiţi decid să se căsătorească fără întârziere. La o porţie de mici cu sare fac pregătirile de nuntă. După lungi discuţii despre a tăia sau a nu tăia porcul şi a invita sau a nu invita tot satul la nuntă, cei doi se despart, urmând să se întâlnească peste câteva zile pentru marele eveniment. Numai că viitorul mire nu ştie nici numele şi nici adresa alesei sale. Şi dacă a uita să îţi întrebi marea iubire ce nume poartă nu e mare lucru, căci, nu e aşa, dragostea nu ţine cont de asemenea detalii, familia numeroasă a miresei, aspiraţiile de carieră ale mirelui, necesitatea de a găsi un ideal comun, schimbarea orizontului şi o aventură cu un trabant ar putea să fie piedici de netrecut. Sau poate iubirea să învingă orice?

Plină de învăţăminte de duh, de tipul “Nu e aşa simplu să fii fericit. Nu e de ajuns să îţi doreşti, trebuie să planifici.” sau “În familia modernă, bărbatul aduce banii şi femeia sentimentele.”, de planuri practice bune de aplicat acasă, cum e calendarul nevestei proaspăt devenită casnică, de implementat pentru următorii 50 de ani, de momente muzicale perfect alese (veţi înţelege când ajungeţi acolo 🙂 ), piesa reuşeşte să trateze subiecte grele, ca alegerea persoanei alături de care să îţi petreci întreaga viaţă, construirea unui cămin şi a unei vieţi comune, împărţirea sarcinilor în cuplu şi a banilor, nevoia de a găsi un ideal şi un sens al vieţii în cuplu, inevitabila rutină, provocările fidelităţii, limitele iubirii, într-o manieră detaşată şi foarte, foarte amuzantă.

În ciuda titlului, “Iubirea e un lucru foarte mare” nu e tocmai o piesă romantică, ci o comedie de 1 oră şi 15 minute la care veţi râde pe cinste, chiar dacă, pe alocuri, pare să fie mai degrabă de plâns. De văzut!

Posted on

Teatru – Ka-chiiing! – Teatrul Mignon

Ka-chiiing!

Nu, n-am câștigat la loteria ANAF, ci așa se numește spectacolul de la teatrul Mignon la care m-a trimis Emil, el fiind pe alte meleaguri. Cu ocazia pot adăuga și Mignon pe lista teatrelor în care am fost.

Piesa, în regia lui Alexandru Unguru (care are și unul dintre rolurile principale), prezintă într-un mod foarte explicit problema contemporană cea mai apăsătoare a societății noastre: goana după bani. Societatea a devenit dependentă de sistemul financiar, iar fiecare om încearcă zilnic diverse metode de a câștiga un ban…. sau mai mulți.

Acțiunea din Ka-chiiing! se desfășoară pe o stradă mică din București, cu toate că ar putea fi oriunde pe acest mapamond. Cu toate că personajele principale se schimbă, trecând prin mai multe scene, decorul rămâne același, un decor viu format din trei tineri care încearcă să câștige un ban etalându-și talentul la câte un instrument muzical.

Scenele alternative sunt mici scenete întâlnite zilnic de fiecare dintre noi: marketing stradal în care se încearcă să ni se vândă ceva. Fie că e vorba de religie, produse de tot felul, sau chiar banala cerșetorie, tot timpul cineva vrea să ne ia banii. Banii pe care noi îi câștigăm prin diverse joburi, unii oameni îi câștigă astfel, pe stradă. Ăsta e jobul lor.

Fiecare om câștigă banii necesari traiului zilnic cum poate el mai bine, însă la un momentdat constați că, de fapt, meseria se adaptează după om și că banii după care alergăm au o valoare relativă, pentru că în acest univers noi suntem doar praf de stele.

Piesa este amuzantă, dar totuși profundă. După cele 70 de minute pe care se întinde rămâi gândindu-te cât de relativ e totul și cum, de fapt, trăiești într-un sistem în care câștigi bani doar pentru a-i da mai departe.

Ka-chiiing! a avut premiera pe 1 aprilie, însă subiectul piesei nu este unul cu care să glumești. Mie mi-a plăcut foarte mult și vă recomand să mergeți și voi la spectacol. Datele și orele la care se joacă le găsiți pe site-ul Teatrului Mignon.

Distribuția este comusă din: Alexandra Laura Badea, Alexandru Unguru (regizor), Luisa Juverdeanu, Cristian Stănoiu și Doru Gabriel Sandu.

Posted on

Room Escape – Breakout – Sherlock

Eu sunt fan Sherlock Holmes, motiv pentru care nu puteam rata fix Escape Room-ul care-i poartă numele.

Așa că, la invitația lui Emil, am reunit echipa Internet Explorers împreună cu Iulia, Irina, Marin și Șerban și am mers la Breakout, unde există o astfel de cameră. Unii spun că ar fi cea mai dificilă cameră din București, cu o rată de evadare de doar 8%, dar acest zvon nu ne-a speriat și nu am ezitat în încercarea de a găsi toate indiciile în cele 60 de minute.

Povestea camerei este relativ simplă: Sherlock moare iar voi sunteți în pielea lui Watson și trebuie să ieșiți din biroul lui Holmes în 60 de minute, până nu veți fi omorâți și voi. Decorul este amenajat cu o foarte mare atenție la detalii și cu o muzică ambientală ce te îndeamnă la evadare. Puzzle-urile nu mi s-au părut a fi foarte dificile însă sunt relativ numeroase. Timpul este suficient și dacă ești atent la detalii, cu siguranță poți evada. Noi nu am reușit această performanță fix din neatenție, trecând cu vederea un obiect la începutul jocului. În ultimele 5 minute am căutat obiectul respectiv, știind ce să facem cu el, dar nu l-a văzut niciunul dintre noi.

Experiența globală a fost foarte interesantă și mi-a plăcut. Însă eu consider că e mai dificilă camera Bunker decât Sherlock. E doar o părere, rezultatul fiind unul de captivitate în ambele situații. Dar, dacă aici știam ce avem de făcut, ajungând la ultimul indiciu și știind ce trebuie să facem, la Bunker mai aveam de descoperit câteva indicii. Cred că, în final, ține foarte mult de spiritul de echipă și de modul în care echipa rezolvă diversele tipuri de indicii.

Breakout mai are încă două camere care se anunță a fi mai ușoare. Vă recomand să le vizitați pe acelea mai întâi, pentru o experiență cât mai completă.

Evadare plăcută, Sherlock vă așteaptă.

One response to “Room Escape – Breakout – Sherlock”