Andrei Ciobanu

Night at the Museum: Secret of the tomb / O noapte la Muzeu: Secretul Faraonului, cea de-a treia parte a comediilor din seria O noapte la Muzeu este, din nefericire, ultimul film în care a jucat Robin Williams. Însă oricât de tristă ar fi plecarea lui dintre noi, sau orice motiv de a fi întristați ați avea, acest film va reuși să vă pună un zâmbet pe față la ieșirea din cinematografe.

O noapte la Muzeu n-are legătură cu Noaptea albă a muzeelor, fenomen ce se întâmplă anual pe la noi. Pentru cei care nu văzut primele două părți, recomandarea mea ar fi să le vadă pe acestea înainte de a vedea Secretul Faraonului pentru familiarizarea cu personajele, dar și cu povestea din spatele filmului. În această a treia parte, sper că nu și ultima, ni se elucidează misterul tăbliței magice. Eroii noștri călătoresc tocmai la Londra pentru a reuni familia egipteană și pentru a salva viața exponatelor.

Avem personaje noi, la fel de amuzante ca cele vechi, care dau un aer de prospețime peliculei, evitând monotonia de a vedea aceleași personaje în toate părțile trilogiei. Aventurile în care eroii din primele părți se avântă alături exponate din Londra, precum Lancelot, fac aproape imposibil să te abții din râs. Actorii cu renume care dau viață acestor personaje dovedesc din nou că numele lor pot fi oricând sinonime cu ideea de comedie. Robin Williams, Ben Stiller și Owen Wilson (Grand Budapest Hotel) sunt 3 grei ai cinematografiei Hollywoodiene care de-a lungul carierei lor au reușit să ducă comedia americană la un nou nivel. O altă apariție interesantă în contextul în care de abia am văzut Exodus, a fost cea a lui Ben Kinsley (Eliza Graves), care atât aici cât și în Exodus era mare faraon.

Efectele din O noapte la Muzeu: Secretul faraonului  arată foarte bine și în 2D, lucru care m-a făcut să mă întreb de ce producătorii nu au optat și pentru o variantă 3D a peliculei. Poate următoarea parte, în caz că va mai fi una fără marele Robin.

Pentru că încep sărbătorile și trebuie să fim mai veseli, Odeon a distribuit filmul O noapte la Muzeu: Secretul faraonului în cinemtografele din toată țara astfel încât să vă amuzați începând de vineri 26 decembrie.

Vizionare plăcută!

R.I.P. Robin Williams.

Pinguinii din Madagascar au aterizat și în România. Așa s-ar explica și temperaturile scăzute din ultima perioadă, însă explicația ar fi eronată. Pinguinii stau închiși pe marile ecrane ale cinematografelor din toată țara.

Cele patru personaje simpatice din animația cu animale ce a făcut furori, Madagascar, revin în propriul lor lung metraj. Era de așteptat, din moment ce aparițiile lor sârneau hohote de râs la fiecare apariție. Și cam același lucru se întâmplă și acum. Pe lângă drăgălășenia lor specifică, talentul de a se trezi în situații comice sunt ingredientele de succes ale noii animații regizate de același Eric Darnell, regizorul seriei Madagascar, serie pe care a și scris-o.

Pe lângă faptul că reușim să aflăm povestea formării echipei celor patru celebri pinguini, Skipper, Kowalski, Rico și Private trebuie să salveze specia de pinguini de la dispariție. Un fel de Interstellar, adaptat la animale.  Și care se întâmplă pe Terra. Lăsând la o parte analogiile cu alte filme, Pinguinii din Madagascar vin cu personaje noi, animale agenți secreți care ar putea ajuta la începutul unei noi serii de animații.

O altă noutate pe care o aduce acest film este aceea că este prima peliculă în întregime animată în care joacă John Malkovich. Actorul dă voce personajului negativ din animație, caracatița Dave.  Tot printre personajele noi se numără și Benedict Cumberbatch (Star Trek into Darkness, 12 Years a Slave).

Cu un tomatometru de 68% și o notă de 7.5 pe imdb, Pinguinii din Madagascar au șanse destul de mari să spargă gheața și să se claseze destul de sus în Top Box Office-ul internațional.  Având în vedere că acum aceasta este prima sa săptămână, ne rămâne să vedem ce pot face micuții pinguini.

În încheiere, aș aprecia acest film undeva în topul comediilor însă sub seria IceAge însă peste Smurfs și cam pe aceeași treaptă cu Madagascar (că doar sunt legate).

Dacă vreți să vedeți și voi isprăvile pinguinilor, cei de la OdeonFilm le dau drumul în cinematografe de astăzi.

Vizionare plăcută!

Un cunoscut scenarist de la Hollywood este nevoit să devină profesor de scriere creativă la un colegiu de pe coasta de est, asta după o lungă perioadă de depresie, după ce Globul de Aur câștigat de el nu îl mai recomanda pentru nici o colaborare. Acolo, deja căzut în depresie descoperă că poate începe o viață nouă în ipostaza de dascăl. O cunoaște pe Holly, o mamă singură care îi frecventează cursurile. Uneori în viață este sănătos sa mai dai un restart.

Am urmărit o comedie relaxată, ușor romantică, deși alții îl consideră mai degrabă romantic, eu găsesc în el umor relaxat. Mai mult că se axează pe renașterea socio profesională a unui om cu mare potențial. Cred că este încă un film tratat cu superficialitate de către cei care acordă rating. Este o producție reușită în care urmărim cu plăcere reintegrarea unui artist decăzut din propria lui vină.

Regia și șcenariul sunt semnate de Marc Lawrence, rolurile principale sunt interpretate de Hugh Grant , Marisa Tomei, Bella Heathcote și Allison Janney.

IMDB oferă un rating de 5,9, Rottentomatoes un tomatometru de 69 % cu o audiență de 79 % iar metacritic un metascor de 45.

Îți vine să crezi? Punct și de la capăt este cel mai amuzant film cu Hugh Grant din ultimii zece ani. Protagonistul chiar crede în absurdități de genul: dezvoltarea personajului și structură în 3 acte. Bineînteles ca cinismul inițial se transformă în umilință și altruism.  Donald Clarke – The Irish Times

The Rewrite nu a fost atât de original în calitate de comedie romantică pe cât a fost devierea de la forma inițială. Filmul este o îmbunătățire față de altă producție: Did You Hear About the Morgans? (2009)  în care Marc Lawrence și Hugh Grant au mai colaborat, sau chiar față de un film similar: Liberal Arts (2012). Interpretarea rolului principal este evidențiată prin maturitate iar interpretarea rolului lui Holly de către Marisa Tomei pare intens susținută de întreaga echipă de producție. Pesonajele auxiliare nu ar fi ieșit în evidență dacă rolurile principale nu ar fi fost așa atent susținute. Elizabeth Kerr – The Hollywood Reporter

Nu este nimic surpinzător în această comedie cu umor vechi, dar are niște doze de amuzament amestecate cu profesionalismul lui Grant, Marisa Tomei și restul echipei de producție. Alan Hunter – Express.co.uk

Filmul are premiera vineri 21 noiembrie și este distribuit în țara noastră de RO IMAGE. Vizionare Plăcută !

Eliza Graves este surpriza plăcută din luna noiembrie în ceea ce privește aparițiile cinematografice recente. Fără prea mare tam-tam, ecranizarea scurtei povestiri (The System of Doctor Tarr and Professor Fether – E. A. Poe, 1844) este unul dintre acele filme care te fac să fii fericit pentru că l-ai ales să-ți ocupe timpul.

Pe scurt, Eliza Graves (Kate Beckinsale) este personajul principal al unui azil în care lucrurile par a se desfășura după reguli puțin diferite de cele medicale obișnuite. Lucrurile devin oarecum suspecte când tânărul doctor Edward Newgate (Jim Sturgess) vine la StoneHearst Asylum pentru a căpăta experiență.Din distribuție mai fac parte și Ben Kingsley (Iron Man 3, Boxtrolls), fiul său Edmund Kingsley (Hugo), Michael Caine (Interstellar, Batman), Brendan Gleeson (Edge of Tommorow) dar și Jason Flemyng și David Thewlis.

Filmul, un thriller foarte bine pus la punct de regizorul Brad Anderson (The Call, The Machinist) este  plin de suspans și neprevăzut, reușind la final să te facă să nu mai fii sigur pe ochii tăi. De altfel, și replica “nu crede nimic din ceea ce auzi și doar jumătate din ceea ce vezi”, se transformă într-un mesaj subliminal dar discret care te introduce în povestea cu nebuni.

Eliza Graves mi se pare a fi exact genul de film psihologic de care are nevoie lumea din când în când pentru a reveni cu picioarele pe pământ. Te face să deschizi bine ochii la ceea ce se întâmplă în jurul tău și să înțelegi că există o mulțime de oameni cu adevărat bolnavi psihic și foarte periculoși care umblă printre noi. Aparențele pot fi înșelătoare.

Filmul rulează de ieri în cinematografele din toată țara, fiind distribuit în România de IntercomFilm.

Este un film care chiar merită văzut și care în mod sigur vă va lăsa o impresie bună.

În caz că vreți să citiți povestioara care stă la baza peliculei (vă recomand s-o faceți după ce vedeți ecranizarea), o puteți găsi aici: Edgar Alan Poe – The System of Doctor Tarr and Professor Fether. Este textul original, în limba engleză.

Vizionare plăcută!