Teatru – Aventură în patru – Teatrul Roșu

Săptămânile trecute trecute am fost la repetiții. Duminica care tocmai a trecut, după pregătiri intense, a venit momentul premierei. Da, este vorba de mult așteptatul spectacol: Aventură în patru.

Și nu, nu e vorba de o aventură în patru dintr-aia la care vă gândiți voi. Că altfel nu scriam aici înainte de 12 noaptea, nu? E vorba despre o frumoasă piesă de teatru cu cinci actori. Că d-asta-i zice “în patru”.  Nu mai înțelegeți nimic, așa-i? Cam așa  stau lucrurile și cu dragostea. Câteodată se întâmplă lucruri greu de înțeles, dar frumos de privit. Presupun că e și mai frumos să le trăiești, dar trifoiul meu cu patru foi nu funcționează în domeniul amorului.

Puteți însă să vedeți o astfel de poveste de dragoste în spectacolul mai sus menționat. Când patru persoane se nimeresc pe același peron al unei gări mici de provincie în care nici măcar nu opresc toate trenurile, iar lumina se stinge… lucrurile se văd din ce în ce mai clar. Sau se simt, pentru că e greu de crezut că n-ați trecut măcar o dată printr-o situație măcar puțin asemănătoare cu cea a unuia dintre cele patru personaje puse în scenă de Bogdan Gagu. Dacă această mică probabilitate totuși se întâmplă, există al cincilea personaj care nu e implicat. Persoana singuratică din exterior care trăiește prin sentimentele altora.

Vagabontul de pe bancă a fost cândva om, dar dragostea lipsa dragostei l-a împins către băutură și a renunțat la tot ce avea. Mai puțin la speranța că iubirea-i va fi împărtășită. Și cum speranța moare ultima, a ajuns în micuța gară unde începe aventura noastră. Sau, mă rog, a lor.

Față de repetiții, acum am văzut și finalul piesei, neașteptat dar la fel de plin de umor. Decorul a prins foarte repede contur, chiar incredibil aș putea spune. Oamenii au reușit să facă o gară în două săptămâni, iar CFRul care are ditamai infrastructura, tot închide din ele. Costumele au fost și ele o noutate, cu toate că lui Cătălin Stelian îi stătea mai bine cu hainele de femeie, din Trăiește-ți fanteziile, decât cu cele de bețiv :). Glumesc.

Echipa, formată din Adelina Mihalcea, Silvia Gagu, Robert Neagoe, Cătălin Stelian și Cristina Diaconescu (în ordinea de pe afiș), sub atenta supraveghere (că de îndrumat, i-a îndrumat suficient) a lui Bogdan Gagu, va juca din nou spectacolul,  de această dată Pe iarbă. În cadrul deschiderii grădinii cu același nume, sub sloganul “Cultură la firul ierbii, veți avea ocazia să vedeți spectacolul într-o atmosferă inedită, până data viitoare când va reveni pe scenă, la Teatrul Roșu.

Până atunci:

“Morții cu morții și vii cu … viile.”

–          Cătălin Stelian – Aventură în patru

Aventură în patru

2 Responses to “Teatru – Aventură în patru – Teatrul Roșu”

    • Aventura in 4 | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE says:

      […] ps: Amicii mei Paul si Andrei au fost la repetitiile din culise ale spectacolului Aventura in 4. Impresiile lor le gasiti AICI si AICI. Andrei, intre timp, a scris si impresiile dupa avanpremiera. […]

 

Cinefil – Legendele din Oz: Întoarcerea lui Dorothy

Legendele din Oz: Întoarcerea lui DorothyAi un copil de 5 ani? Du-l la film! Legendele din Oz: Întoarcerea lui Dorothy este animația perfectă pentru el: îl ajută să înțeleagă și să interiorizeze loialitatea, curajul, inteligența și prietenia, precum și faptul că acțiunile bune aduc urmări pozitive, iar cele rele aduc urmări negative.

Inspirată din scrierea lui Roger Stanton Baum, Dorothy of Oz, acțiunea filmului Legendele din Oz: Întoarcerea lui Dorothy este plasată pe un tărâm fabulos, în care tot felul de lucruri minunate se petrec: Soldatul de bezea se îndrăgostește și salvează Prințesa de porțelan, Omul de tinichea are o inimă, și nu una oarecare, ci una care îi bate puternic în piept și îl transformă într-o ființă sensibilă, Leul cel laș este altruist, iar Sperietoarea este hotărâtă să salveze Orașul de Smarald.

După ce a distrus Vrăjitoarea cea rea din Oz și s-a întors în Kansas, Dorothy (Lea Michele) este chemată urgent înapoi în Oz de Sperietoare (Dan Aykroyd), pentru a salva tărâmul de un alt pericol, maleficul Jester (Martin Short), bufonul, care a pus stăpânire pe Oz, terorizându-i locuitorii. Împreună cu Toto, micuțul ei prieten cățel, Dorothy este adusă în Oz cu ajutorul unui curcubeu și trebuie să înfrunte pericole pentru a ajunge să salveze tărâmul și pe prietenii săi. În călătoria ei, Dorothy cunoaște personaje fabuloase: pe Înțelept (Oliver Platt), o bufniță mare și vorbăreață, Soldatul de bezea – un om al armelor extrem de dulce, Prințesa de porțelan (Megan Hilty) – o frumusețe sclipitoare și fragila și Tugg (Patrick Stewart), copacul vorbitor, în vârstă de aproape 1000 de ani. De asemenea, este condamnată la moarte în orașul de dulciuri pentru încălcarea legii fundamentale și îi este interzis drumul pe cărarea galbenă ce duce spre Orașul de Smarald, așa că în anumite momente trebuie să apeleze la renumele ei pentru a fi luată în seamă de cei pe care îi întâlnește.

Dintre dublările în limba română amintim: Lora (Dorothy), Ernest Fazekas (Bufonul), Ariadna Mihai (Prințesa de porțelan), Andrei Albulescu (Omul de Tinichea), Adrian Ciglenean (Înțeleptul), Mircea Drâmbăreanu (Leul), Anda Țimbală June (Mătușa Em), Dana Rogoz (Glinda), Mike – Alexandru Gheorghiu (Sperie Ciori) și Răzvan Fodor (Soldatul de bezea).

Legendele din Oz: Întoarcerea lui Dorothy este în cinema din 23 mai, fiind distribuit de MediaPro Distribution.

One response to “Cinefil – Legendele din Oz: Întoarcerea lui Dorothy”

Amintiri din viața oiței Lore

Amintiri de oițăLumea este o carte, iar cei care nu călătoresc citesc doar o pagină. – Sf. Augustin

Bănuiesc că ştia el ce ştia. Când vine vorba de experienţe, nimic nu se compară cu a le trăi. Poţi să asculţi poveştile altora, să citeşti memorii de călătorie, reviste şi bloguri sau să faci călătorii virtuale pe Google Earth, dar cred că oricărei astfel de forme de călătorie îi lipseşte mirosul unui oraş nou, aerul mai proaspăt sau mai poluat care îţi intră în nări şi îţi mângâie faţa, culorile adevărate ale clădirilor şi ale florilor, aşa cum nicio poză nu le poate reproduce, plăcerea de a vedea cu adevărat cât de mare e o clădire faimoasă pentru înălţimea ei sau un lac întins, de a gusta mâncarea locală, care, chiar dacă seamănă cu a noastră, e de acolo, de a te pierde prin mulţime şi a trăi, măcar pentru câteva ore, ca şi cum ai fi de acolo. Una dintre cele mai fericite amintiri ale mele e dintr-o zi de vară ploioasă când, decişi să evităm autostrăzile scumpe din Franţa, am luat-o pe drumurile naţionale. Ne-am trezit, aproape fără să vrem, în Munţii Pirinei. Nu o să uit niciodată imaginea căsuţelor colorate din vale, momentul în care am crezut că o să sfârşim în prăpastie, încercând să străbatem un drum prea îngust, spectaculosul tunel dintre Franţa şi Spania, oboseala, dar şi fascinaţia în faţa peisajului spectaculos. Stau mărturie a acelor momente multe poze deloc artistice făcute prin geamul maşinii şi o poza cu noi trei aventurieri: mami, tati şi eu, făcută pe marginea drumului de un turist extraordinar de amabil, dar deloc priceput într-ale fotografiei. Eram şifonaţi şi încercănaţi, dar foarte fericiţi. Un sentiment care nu se vede bine în poze, dar eu îmi amintesc de el şi acum. De atunci, am o altă părere despre a te rătăci în călătoriile pe care le faci. Cred că e important să ajungi pe străduţe pe care nu ţi-ai propus, ca să ai amintiri care te vor face să zâmbeşti mulţi ani de acum încolo. Pentru vara asta, aş lăsa în urmă cărările Europei şi aş lua drumulul unor circuite Asia. Aş vrea să văd Taj Mahalul, din alte unghiuri decât cele din pozele celebre, templele budiste, oraşele aglomerate ale Chinei, Turnurile Petronas. Mi-aş lua două săptămâni în care să fac un circuit Thailanda, să mă rătăcesc pe străzile din Bangkok, să văd Templul Zorilor şi Templul Tigrilor, să mă plimb prin Piaţa Plutitoare, să văd Ayutthaya, fosta capitală a regatului Siamului, Insula de Corali, Satul Elefanţilor, să stau la plajă, să văd un spectacol tradiţional. Desigur, nu e nevoie să mergem atât de departe pentru relaxare şi amintiri minunate. Grecia e un loc la fel de frumos, popular şi cu peisaje spectaculoase, perfect şi dacă vrei doar să stai la plajă. M-am plimbat, virtual, prin fascinanta Grecie şi am văzut ce e de văzut pe blog-stefan.com. Important e să ai la tine ochii larg deschişi, haine potrivite, poftă de mâncare şi un aparat care să îţi amintească de cele mai imperfecte, dar fericite momente.

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Teatru – Peer Gynt – Teatrul Logos

Îmi place să merg la teatru. De aceea, când amicul Paul mi-a spus de Peer Gynt la Teatrul Logos, mi-a stârnit curiozitatea. Orice loc nou are un farmec aparte și nici măcar două spectacole cu aceiași actori nu sunt la fel, cu atât mai puțin două teatre.

Teatrul Logos e un teatru de care nu auzisem până în urmă cu vreo două săptămâni. Atunci am văzut ceva pe internet, însă n-am avut ocazia să văd ce și cum prestează servicii artistice. Așa că am dat curs invitației lui Paul și am purces pe străduțele lăturalnice de la Piața Romană (cred că încerca să mă rătăcească) până pe strada Biserica Amzei (sau ceva de genul).

Acolo, într-o curte interioară veche, se află sala în care avea să se joace Peer Gynt.  Un decor simplu și multe măști au reprezentat recuzita necesară pentru ca cele treisprezece personaje să capete viață. Distribuția este mai mică, mulți dintre actori având mai multe roluri, doar Peer Gynt rămând constant interpretat de Marian Simion.

Pe hârtie, piesa “Peer Gynt” ar vorbi despre căutarea permanentă a Eului superior. Pe scenă,însă, lucrurile nu stau atât de simplu. Povestea este una grea și destul de dificil de urmărit datorită dinamicii extraordinare a actorilor și a multitudinii de costume. Marian Simion m-a uimit prin mobilitatea, energia și puterea de contorsionism prin care a dat dovada. A fost de-a dreptul impresionant, ceva ce nu am văzut până acum pe alte scene, singurul teatru care se apropie puțin de acest tip de spectacol, fiind Masca.

Tot pe scena teatrului Logos am avut ocazia să-l revăd și pe Iulian Ilinca (Frankfurt, de la Vacanța Mare). Mi-a părut bine să văd că a decis să încânte lumea în continuare prin talentul său artistic. S-a văzut că se potrivește cu echipa de la Teatrul Logos, făcând un spectacol minunat împreună.

Mi-a plăcut Teatrul Logos și cu sigurață voi mai merge. Mai multe detalii despre spectacolele lor găsiți pe pagina oficială.

Comparatie: PC vs Laptop vs Tableta

laptopM-am gândit că ar fi util să fac o comparație între pc, tabletă și laptop.

PC-ul, prezent de cea mai lungă perioadă în viețile noastre, are un avantaj indiscutabil la capitolul performanță. Dacă vă jucați sau faceți programare grafică, e clar că aveți nevoie de o placă video ultimul model și aceasta poate fi găsită doar într-un PC. Un alt avantaj ar fi flexibilitatea. Un computer poate fi configurat după necesitățile voastre și permite schimbarea componentelor care prezintă uzură morală (s-au învechit), fără a schimba tot ansamblul.

Principalul dezavantaj pe care îl prezintă este mărimea. Performanța vine cu un cost și acesta este categoric simțit în dimensiunile mari ale computerului. Un alt motiv pentru care mulți renunță la computer pentru laptop sau tabletă este brațul de cabluri. PC-ul necesită o grămadă de periferice și cablurile acestora tind să se încâlcească.

Laptopul. Chiar dacă ultimele modele oferă performanțe apropiate de pc-uri, nu se ridică la acel nivel. Este totuși superior tabletelor. Oferă o mobilitate extraordinară dar și posibilitate de lucru rapid, având o tastatură normală în locul celei tactile care ocupă din ecran. Autonomia poate fi crescută sau chiar dublată prin achiziționarea unui acumulator suplimentar. Veți avea în rucsacul pe care oricum îl cărați următoarele accesorii: mouse (un mouse normal este mai rapid decât touchpad-ul integrat), încărcător laptop,baterie lapop și eventual un hard-disk extern.  Și veți avea biroul oriunde.

Dezavantajele sunt reprezentate de posibilitatea de upgrade foarte redusă, restrânsă în general la hard-disk și memoria RAM,( mai rar și la procesor) și greutatea mai mare decât cea a tabletei.

Tableta. Apărută de numai câțiva ani, capătă rapid teritoriu pe piața electronicelor, luptându-se de la egal la egal atât cu smartphone-urile cât și cu laptop-urile.  Este mai mică și mai portabilă decât laptopurile iar cu PC-ul nici nu se poate compara la acest capitol. Are o autonomie ridicată, iar în unele cazuri poate fi transformată în laptop. Unele modele au și configurații de top, mai bune decât anumite ultra-book-uri.

Dezavantaje. Și aici sunt multe. Lipsa posibilității de upgrade. În afară de adăugarea unui card de memorie, nu prea poți face nimic. Lipsa porturilor constrânge utilizatorul să folosească puține accesorii / echipamente perfiferice. Imposibilitatea de a schimba bateria tabletei o poate clasa sub un ultrabook / laptop la capitolul autonomie.

Alegerea aparține în final fiecăruia dintre noi. Dacă am omis ceva, puteți completa în secțiunea de comentarii.

2 Responses to “Comparatie: PC vs Laptop vs Tableta”

    • Teo says:

      Nimic nu se va compara la performante cu PC-ul. Intotdeauna pentru PC! Fie ca esti gamer, programator… etc, PC-ul este cea mai buna alegere!

        • Andrei says:

          Pentru gameri, da. Dar programatorii folosesc cu succes laptopuri. Mai ales pentru ca pot programa din locuri in care au mai multa inspiratie. :)