Cinefil – Brick Mansions

 

Brick mansionsBrick Mansions – Paul Walker promovează Parkour în ultimul său film

Brick Mansions este un film de acțiune cu de toate: focuri de armă, curse de mașini, umor involuntar, un gangster fan Bob Marley care vrea să distrugă lumea (rapper-ul RZA) și polițistul cel bun care se opune (Paul Walker), ajutat de-un fost pușcăriaș dat naibii (David Belle), două tipe care se luptă bine de tot (una bună și-una rea, dar amândouă bune rău!) un uriaș caricatural ce-aduce a Shrek și-o bombă ce ticăie, amenințând să distrugă o parte din orașul Detroit.

Da, par cam multe în povestea asta, dar nu te îngrijora: acrobațiile Parkour te vor captiva din primele minute și iți vor crește adrenalina atât de mult, încât până la final nici nu va mai conta ca scenariul scârțâie binișor, că RZA joacă neconvingător un personaj ce suferă la final de o dedublare aiuritoare de personalitate și că filmul e plin de stereotipuri (polițai bun care vrea să salveze lumea, răufăcatori negri, politicieni corupți, populație săracă sacrificată pentru dezvoltarea comercială a orașului etc.).

Brick Mansions este remake-ul filmului francez “District B13”(2004) și are la bază scenariul lui Luc Besson (regizor și scenarist al “The fifth element”(2007)). Acțiunea a fost mutată din suburbiile Parisului într-un ghetou din Detroit și are loc în anul 2018. La fel ca și originalul, filmul beneficiază din plin de talentul lui David Belle și de acrobațiile Parkour, un sport inventat chiar de Belle în anii ‘80, derivat din tehnicile militare de antrenament pentru depășirea oricăror obstacole. Filozofia Parkour e foarte simplă: trebuie să ajungi din punctul A în punctul B în cel mai eficient mod posibil, folosindu-ți doar corpul și elementele din jur pentru a te propulsa. Așadar, alergare, sărituri, salturi de la înălțimi și obstacole depășite.

Asta au de făcut și eroii noștri, Damien (Paul Walker) și Lino (David Belle), pentru a se infiltra în Brick Mansions și a-și duce la capăt misiunea. Fiecare, propria lui misiune.

2018, Detroit, legea marțială. Brick Mansions, ghetoul părăsit pe care a pus stăpânire Tremaine (RZA), șeful unei bande violente de traficanți de droguri și de arme, este închis, baricadat și păzit de forțe armate, din dorința autorităților de a proteja siguranța publică. Primarul și acoliții săi au pus deja la cale un plan de reconstrucție a zonei, dar Tremaine și răufăcătorii lui le încurcă socotelile, mai ales că acesta a reușit să pună mâna pe o bombă și amenință cu distrugeri masive dacă nu îi sunt respectate cerințele.

Din condei scenaristic, politistul Damien Collier (Paul Walker) și fostul deținut Lino se cunosc, își dau seama că au un dușman comun, pe Tremaine cel pasionat de gătit și-un scop comun: să pătrundă în Brick Mansions. Damien are misiunea oficială de a dezamorsa bomba și este motivat de dorința de razbunare personală, iar Lino luptă să își salveze fosta iubită, Lola, ținută ostatică de Tremaine tocmai pentru a-l ademeni pe Lino în ghetou.

Așa cum spuneam mai devreme, nu-ți bate capul cu scenariul. Încercând să înțelegi logica lui, riști să pierzi esențialul: frumusețea coregrafiei scenelor de luptă și autenticitatea lor, indiferent de tehnica folosită sau de protagoniști. Pentru că în Brick Mansions nu doar Damien și Lino sunt grozavi, ci și Lola (Catalina Denis) păzită strâns de mâna dreaptă a lui Tremaine, Rayzah (Ayisha Issa). Scena de luptă dintre cele două, de pe acoperiș, are un final de milioane; este una dintre preferatele mele din tot filmul.

Mi-a plăcut Paul Walker, cu șarmul lui reținut și bine dozat, c-un umor subtil și-un corp atletic perfect lucrat. Dar capul rautăților și eroul-eroilor nu este el, ci David Belle: plin de nerv, cu gesturi rapide și agile ca de panteră, cu acrobații geniale care sfidează legile fizicii și o privire pătrunzătoare, parcă mereu pusă pe șotii,  care mi-a adus aminte Robert de Niro in “Goodfellas” și de Colin Farrell în “The Recruit”.

Numeroasele momente în care Walker și Belle aleargă, sar, escaladează ziduri și clădiri, se rostogolesc, plutesc în gol, aterizează la punct fix și se bat, între ei sau cu inamicul, sunt savuroase și recomandă filmul pentru o vizionare între prieteni.

A fost părerea Anei Munteanu despre Brick Mansions. Dacă v-a făcut curioși, îl puteți vedea în cinematografele partenere Ro Image 2000.

Vizionare plăcută!

1 Mai ploios

1 mai ploaiePentru că se apropie 1 mai, ziua internațională a Muncii și ziua românească a mâncatului de mici și băutului de bere,  am decis să fac câteva precizări.

Cum vremea nu se anunță a fi tocmai potrivită pentru grătare și mers la picnic, meteorologii anunțând că de 1 mai va ploua, o idee bună dacă sunteți pasionați de mici este să vă interesați ce restaurante comercializează astfel de produse. Eu cred că majoritatea, dar e bine să verificați.

Ploaia va da peste cap și planurile celor care vor să meargă la mare în Vama Veche să facă beții fără pereche.  Problema nu e că îi plouă cât stau în cort, ci că le intră apă de ploaie în bere și li se sting țigările. Așa că vor rămâne și rokerii pe aici prin capitală, aglomerând restaurantele din București în loc să stea în nisipul ud de pe litoral.

Nu știu de unde și până unde a apărut tradiția asta cu micii și nu-mi dau seama dacă e apreciată pentru că mititeii merg cu bere sau pentru că românului îi place berea și are nevoie și de ceva de mâncare lângă ea. Cert e că acest obicei s-a cam împământenit și că aștept să văd cum vor încinge politicienii grătarele, încercând să facă o campanie electorală pentru europarlamentare pe ploaie.

Am auzit în schimb o reclamă cum că un post de radio ar organiza un mare grătar cu vreo 20 de mii de mici, dacă vă interesează astfel de evenimente. Acțiunea va avea loc într-un mall care până acum se dădea corporatist. Nu prea văd legătura între corporații și mici, dar poate vor să se reprofileze. Dacă vreți să mergeți și nu știți unde, lăsați un comentariu, ca sa nu le fac reclamă gratuită.

Mă rog, ideea e că o să plouă și ar trebui să vă faceți rezervări la cât încă mai sunt locuri.

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Evoluția umană în România

În urmă cu câteva minute am dat share pe Facebook unei poze referitoare la evoluția umană. Nu am vrut să fac niciun comentariu la adresa fotografiei respective, lăsând publicul să înțeleagă ce dorește.

Având în vedere că această imagine a stârnit oarece discuții pe rețeaua de socializare mai sus menționată, am decis să aprofundez problema.  Așa a luat naștere acest articol a cărei menire ar fi să elucideze misterul despre evoluția umană de pe teritoriul României și să răspundă mai pe larg unor probleme ridicate de interlocutori în postarea inițială. Imaginea este cea din partea dreaptă.

În primul rând voi spune punctul meu de vedere, că doar sunt la mine pe blog. Eu văd în această imagine, printre cele 1000 de cuvinte pe care le are ea atașate, un adevăr: În România, oamenii civilizați sunt amestecați cu unele persoane la care evoluția nu a ajuns încă. Atât am vrut eu să se înțeleagă când am dat share.

Apoi, Loredana a decis să fie avocatul diavolului și să sublinieze că și alții se confruntă cu această situație. Pe principiul “să moară și capra vecinului”, comentariul ei poate încuraja o mentalitate colectivă care, angrenată de spiritul de turmă, să creeze o idee de normalitate în acest mod de amestecare a diverselor specimene de oameni. Nu contează că și la alții e așa, trebuie să privim întâi în ograda noastră și apoi să ne intereseze de restul. Părerea mea.

Iulian a sărit în apărarea domnișoarei, încercând să facă o paralelă între țările civilizate și România. Concluzia că orice pădure are uscăciuni, nu doar România, o consider a fi la fel de neîmbucurătoare. Nu contează că există probleme de civilizație ci procentul în care lipsa acesteia își face simțită prezența în societate. Când ești în RATB și o persoană stă în fața ușii chiar dacă are loc să se miște și când îi spui “Pardon” îți răspunde cu sictir “Se spune, îmi dați voie…” contează mai puțin că undeva într-o țară nordică mai o ia razna câte un cetățean, probabil din cauza plictiselii, a monotoniei și a rutinei.

Andrei D. a spus că acest amestec prezentat în imaginea mea ar fi doar în București, nu în toată România. E drept, se manifestă mai mult aici. Și îl observăm mai bine pentru că ne confruntăm cu el zi de zi, la fiecare pas. Însă el există și în afara capitalei. E suficient să mergi într-o pădure sau pe malul unui râu și să vezi câte gunoaie sunt aruncate. Și nu, nu sunt doar bucureșteni care aruncă. E o nepăsare generală.

Problema principală din punctul meu de vedere este nu că acești oameni nu se civilizează. Fiecare are dreptul să trăiască cum vrea el. Problema apare atunci când nesimțirea și nepăsarea unora îi afectează pe restul.

Cam cum se întâmplă în acest clip pe care l-am văzut zilele trecute pe net.

18 Responses to “Evoluția umană în România”

  • Loredana says:

    Nu am spus nimic pe principiul “să moară şi capra vecinului”. Am spus ca sunt de acord cu tine ca România are probleme, că nu toţi oamenii au un nivel de educaţie superior şi nu toţi au bun simţ şi multe merg prost, dar nu e cel mai rău la noi. Ori imaginea exact asta mi-a sugerat: lumea civilizată arată bine, numai în România e rău. Mi se pare că se înscrie într-un trend de demonizare a ţării noastre şi e păcat. Nu suntem noi cei mai oropsiţi, deasupra acelei imagini nu ar fi trebuit să scrie “România”, ci “Toată lumea”. Ideea era să nu ne mai tot criticăm ţara şi să vedem şi lucrurile bune.

Cinefil – Transcendence

TranscendencePentru că vă era dor de el, Johnny Depp revine pe marile ecrane. De data aceasta, “Tonto” va fi un om de știință interesat de evoluția inteligenței artificiale către un nou nivel, ceea ce personajul său, Will Caster ar numi “Transcendence”.

Când unii oameni sunt speriați de necunoscut și de ce efecte negative ar putea avea asupra umanității o evoluție peste măsură a tehnologiei, apare un grup numit RIFT care decide să ia măsuri și să oprească forțat cercetările.  Fiind împușcat, doctorul Will Caster decide să-și unească inteligența sa cu cea a mașinii create împreună cu soția sa Evelyn (Rebecca Hall).

“Transcendence” este un film la limita fantasticului, povestea fiind foarte plauzibilă în contextul evoluției tehnologice actuale. De aceea, acțiunea prezentată are un efect oarecum revelator asupra unui viitor posibil, în cazul în care știința merge în această direcție. Întrebarea care apare este: Ne dorim sau nu un astfel de viitor?. Chiar dacă nu este chiar un lucru rău, având o mulțime de aplicații practice utile umanității, o inteligență artificială superioară poate fi periculoasă pentru omenire, după cum veți vedea în film.

Rolurile din film sunt destul de puțin conturate, punându-se mai mult accent pe poveste în sine. Privită ca ansamblu cinematografic, pelicula aduce în prim plan actori care au mai avut de a face cu tehnologii avansate și în alte filme, Morgan Freeman (Batman Begins), Paul Bettany (JARVIS – IronMan), Kate Mara (IronMan), Cillian Murphy (Dark Knight) dar și Clifton Collins Jr. (StarTrek, Pacific Rim). Astfel povestea capătă puncte în plus la capitolul credibilitate.

Efectele sunt plăcute și cred că ar fi arătat mult mai bine în cazul în care filmul era 3D. Mai ales că majoritatea sunt făcute pe calculator. Dar, probabil că regizorul a considerat mai puțin important acest aspect.

Transcendence poate fi văzut de vineri în toate cinematografele partenere MediaPro Distribution.

One response to “Cinefil – Transcendence”

Cinefil – Cocktail

Poftiti la un Cocktail savuros – A se servi cu prietenii!

cocktail            Cand m-a invitat la avanpremiera, primul lucru pe care Raluca mi l-a spus a fost: este o comedie indiana. Aha, mi-am spus, deci muzica, dans, actori sexy si actrite irezistibile, plus engleza cu accent indian. Sigur ca vin!, m-am entuziasmat, nu mai vazusem de ani buni un film indian si cum sunt curioasa din fire…

Ei bine, Cocktail-ul asta m-a dat gata! Nu e doar comedie, nu sunt doar actori frumosi, locatii deosebite si momente muzicale care te fac sa te zbantui pe scaun.  E un film care incepe ca o comedie savuroasa si apoi schimba treptat tonul si te plimba printr-un carusel de emotii variate, intr-un triunghi amoros in care nimeni nu are nici o vina, fiecare iubeste sincer si e greu sa prevezi finalul pentru ca, nu-i asa, “in dragoste si in razboi totul e permis” si, prin urmare, posibil.

Meera, o tanara indianca traditionalista si cuminte ( interpretata de Diana Penti, noua descoperire a Bollywoood-ului ), vine la Londra intr-o calatorie surpriza pentru a fi impreuna cu proaspatul ei sot, Kunal. Pe aeroport e remarcata de Gautam, un tanar indian care reusise sa obtina jobul viselor sale in Londra; el este mereu in cautare de noi aventuri si replicile sale de cucerire-instant sunt pe cat de amuzante, pe atat de traznite. Meera il refuza indignata si pleaca in cautarea sotului. Intalnirea cu el este insa socanta: Kunal o luase de nevasta din interes si nu are nici un gand sa-si imparta viata cu ea.

Disperata, Meera se plimba pe strazi si intamplarea face sa o intalneasca pe Veronica     ( Deepika Padukone, celebra la Bollywood si incredibil de frumoasa) o tanara indianca exuberanta, bogata si rasfatata, care isi traieste viata la maxim pe banii tatalui ei absent: petreceri, bautura si relatii de scurta durata. Veronica are insa un suflet minunat si o invita pe Meera sa locuiasca impreuna. In scurta vreme, cele doua fete cu temperamente atat de diferite devin prietene de nedespartit.

Meera cea timida se dezvaluie ca fiind amuzanta si ambitioasa,  reusind sa obtina un job apreciat, iar Veronica, pasionata de fotografie, ne arata si partea trista a sufletului ei: tanjeste dupa dragostea parinteasca si dupa o familie adevarata.

Lucrurile se dinamizeaza in momentul in care in viata lor intra Gautam: el si Veronica simt o puternica atractie reciproca si, dupa prima noapte petrecuta impreuna, Gautam se muta cu cele doua fete. Cei trei prieteni petrec impreuna momente minunate, pline de glume si nastrusnicii, acompaniate de celebrele momente de muzica si dans din filmele indiene.

Si cand tocmai ma gandeam: ei bine, si de-aici incotro cu povestea?, apare Mama lui Gautam, hotarata sa isi insoare fiul cu o indianca traditionalista, cuminte si ascultatoare. Aparitia ei are loc intr-un moment absolut de-li-ci-os, dar care justifica pe deplin schimbarea rolurilor: pentru ca Veronica este mult prea “salbatica” pentru a fi pe placul mamei iar Gautam nu isi doreste sa isi confrunte direct parintele, Meera este prezentata ca fiind viitoarea mireasa.

Londra este lasata in urma si povestea se muta pe plajele din Cape Town, unde protagonistii pleaca intr-o excursie de weekend. Peisaje superbe, muzica de club moderna cu influente indiene, haine exotice, traditionalele dansuri indiene si intamplari hazlii numai bune sa pacaleasca spectatorii.

Pentru ca de-aici se formeaza triunghiul amoros si comedia este inlocuita cu drama: Veronica isi da seama ca il iubeste pe Gautam si ca, de fapt, isi doreste enorm sa aiba o familie si sa fie o sotie-model, Gautam incepe sa inteleaga ca sufletul lui tanjeste dupa calmul, seninatatea si inocenta pe care le admira la Meera, iar aceasta accepta, in sfarsit, ca toata nebunia, pofta de viata si optimismul lui Gautam au cucerit-o incet, incet, fara sa-si fi dat seama.

M-am revoltat in sinea mea: heeei, eu am venit la comedie si la muzica si dans, mi-a placut la nebunie pana acum, nu vreau drama, nu, nu, nu, mi-e frica sa nu stricati filmul, ahhh, or sa tranteasca un sfarsit ratat …

Ei bine, nu! Povestea continua la fel de frumos si de bine spusa. Mie mi-a fost imposibil sa gasesc “vinovatul” in acest triunghi amoros, pentru ca dragostea e frumoasa si ilogica si libera, pur si simplu ESTE sau NU ESTE. Inimii nu poti comanda. Devotamentul prietenesc si plin de vinovatie al lui Gautam fata de Veronica, sacrificiul facut de  Meera si transformarea Veronicai sunt dovezi ale prieteniei sincere dintre cei trei protagonisti. Dar au oare puterea sa schimbe lucrurile?

Da, se termina cu un happy-end pe cat de neasteptat, pe atat de tonic si realist.

Poftiti la Cocktail, din 18 aprilie in cinematografe, sunt sigura ca o sa va placa! Si sa nu va grabiti sa iesiti din sala, pe generic vor rula si momente foarte haioase care-au cazut la montaj. Profitati :).

Filmul Cocktail este distribuit de BML Movie Entertainment.

A fost Ana Munteanu, în vizită pe blogul mioritic după ce a fost la Cocktail.