Cum alegem cel mai bun web hosting

În anul de glorie 2013, în era vitezei și tehnologiei, fiecare dintre noi vrea să dețină o bucățică din marele univers 2.0. Fie că vorbim aici de un site sau pur și simplu de a avea o căsuță de email pentru a primi scrisorile de dragoste, că nici măcar Făt Frumos nu mai trimite mesaje prin Poșta Română, să nu zic de porumbei călători; orice om își lasă o amprentă în mediul online. Unii vor să lase o urmă mai adâncă și au nevoie de hosting pentru asta.

Ce este hosting-ul?

Hostingul este serviciul de găzduire a site-ului. O firmă specializată în aceste servicii îți pune la dispoziție un spațiu pe unul din serverele proprii pentru a-ți putea crea tu un site roz cu floricele (sau în cazul meu, multicolor cu oițe) pentru a-ți da cu părerea pe net. Asta în caz că vrei să fii puțin mai auzit decât pe Facebook sau alte rețele de socializare. Revenind, oamenii îți asigură suportul tehnic pentru a te putea manifesta în online. Fără un hosting, nu poți exista în mediul virtual decât dacă vrei să-ți dedici tu un calculator propriei hostări.

Având în vedere că chestia asta e esențială, mai ales pentru bloggeri (pentru cei care vor domeniu propriu pentru că au linkul prea lung sau din alte motive), e foarte important să știi ce alegi. Mai ales dacă ești la început și habar n-ai cu ce se mănâncă treaba asta. Eu am avut noroc să am un amic minunat care mi-a recomandat firma cu care colaborează el de mai multă vreme, altfel aș fi fost într-o ceață totală.

Dar, gândindu-mă la voi, cititorii mei, am făcut o mică cercetare pe net să văd cu ce s-ar confrunta un om nou în ale onlineului, dacă vrea să-și facă un site și are nevoie de hosting. Să zicem că Ghiță (ciobanu’ care vinde gogoși brânză pentru Vodafone) vrea să-și facă un site. Un blog pe care să povestească câte o istorie din viața fiecărei oi din stâna sa care are mai puține mioare decât minutele în rețea de la Vodafone. Caută pe google de pe tableta lui cu internet miraculos, nealterat de poluarea civilizației, cum se face un blog. Vede că are nevoie de hosting. Caută treaba asta, dă peste site-ul ăsta (http://alex-zaharia.eu/cum-alegem-cel-mai-bun-hosting/) care, fiind foarte bine optimizat îi oferă informațiile necesare pentru a-și începe transhumanța blogosferică. Își face o analiză de costuri și un plan de afaceri și se duce la piață.

Vinde brânză, că doar nu credeați că o să cumpere hosting de acolo, iar apoi se duce și pune banii câștigați pe cardul de la banca cu care nu a fost asociat încă. (Probabil nici banca de sânge n-a ajuns în vârf de munte, neavând acoperirea semnalului de la rețeaua roșie.)  Apoi se duce înapoi la stâna sa și o ia în mână. Tableta. Intră pe site-ul găsit în articol (http://www.gazduire.ro) și alege un serviciu de găzduire care să-l coafeze (nu merge, că n-are păr, are căciula aia) satisfacă (cine se duce până la stână pentru asta?) mulțumească din punct de vedere financiar.

Apoi, că are hosting, își prinde urechile în WordPress, că bloggingu’ ăsta nu-i așa de ușor cum cred unii… (sau asta era din altă reclamă?) Și nu-i suficient să ai tabletă și netă, trebuie să știi și să le folosești.

Cinefil – Last Vegas

Last VegasVă mai aduceți aminte pelicula Hangover? Filmul acela care a făcut senzație în urmă cu câțiva ani? Last Vegas (Burlaci întârziați) e mai bun.

Se pare că americanii au o slăbiciune pentru filmele cu beții și petreceri de burlaci. Așa că au mai făcut un film tot în aceeași sferă, a distracțiilor înainte de nuntă. Doar că acum au o distribuție ce include 4 actori de Oscar. Și un regizor care denotă mai multă maturitate în gândire.

Last Vegas este un film care evidențiază că valorile adevărate, cum ar fi prietenia și dragostea nu se pierd în timp. După 58 ani, cei patru prieteni vechi: Billy (Michael Douglas), Paddy (Robert de Niro), Archie (Morgan Freeman), Sam (Kevin Kline) se reunesc pentru o petrece a burlacilor. Și chiar la vârsta lor înaintată au parte de surprize cu ocazia acestui eveniment, cunoașterea Dianei (Mary Steenburgen) fiind una in ele.

E interesant că cineva s-a gândit să facă o abordare a ideii de distracție în Las Vegas și din punctul de vedere al pensionarilor.  La urma urmei ei știau să se simtă bine fără a se face de râs precum tinerii din ziua de azi (21 & Over, American Pie). Nu trebuie să faci abuz de nu știu ce substanțe interzise pentru a te putea distra. Poți face asta și într-un mod matur și responsabil.

Chiar dacă Last Vegas e încadrat ca fiind o comedie, reușind să-ți mențină un zâmbet permanent pe buze pe durata celor 105 minute, substratul filmului este unul profund care te face să te gândești dacă tu vei avea astfel de prieteni când vei ajunge la o vârstă de senior.

MediaPro Distribution a jucat rol de moș Crăciun și a adus în România acest film. Last Vegas va putea fi vizionat începând de vineri, 20 decembrie în cinematografele din toată țara și nu trebuie ratat.

Vizionare plăcută!

3 Responses to “Cinefil – Last Vegas”

    • LEAPSA: Ce filme astept in 2014 » Cel mai MINUNAT.EU blog says:

      […] dam leapsa mai departe zic. Si o distribui urmatoarilor: – Andrei Ciobanu; – Adriana Zavoi; – Simona Maria Drinceanu; – Sofia Frunza; – Raluca Uluiteanu; – Pinky Rainbow; – […]

 

200 de lei, pretul unui masaj erotic la Artemis Masaj Bucuresti

Am aflat zilele trecute de la o cunoștință de super promoția asta. Da, am zis cunoștință și nu amic pentru că e vorba de o fată. O prietenă care mi-a povestit de de aceste servicii când discutam despre oboseală, stres cotidian și despre cum o să ajungem ca de sărbători, în loc să ne distrăm, să stăm și să dormim.

Ideea de masaj erotic a venit după ce eu am spus că mi-ar prinde bine un masaj. Dar cum fetele au mintea mai perversă, m-am trezit cu această ofertă în fața ochilor. Nu mă gândeam eu atât de departe, mulțumindu-mă cu un simplu masaj tradițional care să-mi pună sângele în mișcare și să-mi relaxeze oasele obosite de statul pe un scaun de birou timp de 8 ore pe zi (cu pauze dese dar nu suficiente din punct de vedere medical).

Am aruncat un ochi la fetele de la salonul de masaj erotic, am studiat lista de prețuri, mi-am dat seama că nu mă încadrez în profilul clientului pentru astfel de servicii, nici din punct de vedere economic și nici din prisma gusturilor. Recunosc, aș fi curios să încerc (cine n-ar fi, cu asemenea fete care abia așteaptă să îți mângâie corpul), însă nu suficient de curios încât să cheltui o astfel de sumă pentru 1 oră de plăcere (sau cât durează un astfel de masaj). Înțeleg, serviciile sunt mult mai diverse decât cele aferente unui masaj clasic, dar cu un salariu normal, nu cred că multă lume își permite să beneficieze de așa ceva. Chiar dacă domnișoarele maseuze arată ca proaspăt scoase din revistele cu modele și chiar dacă se oferă să vină la tine la hotel pentru a te masa topless.

Și apoi intervine și partea a doua în care ești într-o relație. Cum justifici partenerei că mergi la un astfel de salon? Nu te relaxează ea suficient? De ce nu-i spui asta direct. Poate va fi încântată să-ți ofere un masaj. Și nu-ți mai periclitezi nici relația, nici nu mai bagi mâna în buzunar. Mă rog, depinde de fiecare persoană cum își gestionează relațiile.

Dacă sunteți interesați de astfel de servicii găsiți mai multe informații (prețioase) și aici (http://informatii-pretioase.ro/masaj-erotic/) sau puteți pur și simplu să intrați pe site-ul salonului de masaj. Sau să telefonați. Eventual faceți și o programare, mergeți acolo, vedeți cum sunt fetele, testați masajul și reveniți cu un mesaj cu impresii.

Sunt foarte importante reviewurile, mai ales în astfel de situații în care piața este destul de mare, serviciile sunt oarecum de nișă și nu sunt foarte des folosite pentru a fi renumite sau pentru a avea reclame la televizor/radio/internet. Ca să nu zic că nu prea vorbește lumea despre asfel de activități. Sincer, câți dintre prietenii voștri au fost la un asfel de salon?  Niciunul? Ori nu au fost, ori nu au dorit să-și împărtășească experiența avută. Din egoism sau doar pentru că nu au dorit să fie judecați într-un anume fel, au dorit să beneficieze de relaxare și să scape de întrebările inutile despre aceste servicii.

Aștept să-mi povestiți (chiar sub protecția anonimatului).

7 Responses to “200 de lei, pretul unui masaj erotic la Artemis Masaj Bucuresti”

  • andropauzistul says:

    se duce multa lume, nu neaparat acolo…si povestesc, ca barbatii povestesc….in fine, unii povestesc..
    .eu unul am auzit, folcloric, ca se practica, fara sa imi spuna cine, dela persoane neasteptate; o maseuze medicala si un pensionar in parc…….hai sa iti zic ce am auzit sau citit eu eu…saloanele sunt multe, diverse, toate zic ca nu fac sex si se pare ca cele mai multe nici nu o fac. Cam atat am auzit. Daca te controlezi, in toate sensurile, sugestia mea e sa faci ca la poker. Platesti si afli. Nu neaparat la 200 lei plange masa (sau salteaua).
    parerea mea , ca psiholog amator, e ca ai fost pe undeva, probabil ieftin si nashpa, Artemis ti se pare scump si nu vrei sa platesti mai mult adica de mai multe ori ca sa afli unde ar fi un raport/pret calitate mai bun, vrei sa afli de la altii. Daca am dreptate, vezi pe nimfomane ro, aia spun tot..E drept,mai mult despre sexul platit, decat despre masaj si doar atat.

    • Andrei says:

      Stii cum e, cu totii auzim ceva, dar in realitate nu vedem nimic :). Eu nu am fost și nu cred că o să plătesc prea curând astfel de servicii. Nu am nimic cu cei care o fac, însă, după cum am menționat în articol, nu consider că mi se adresează. Ca să-ți fac o analogie, La fel cum nu-mi cumpăr sutien, n-o să plătesc un astfel de masaj.

Experiment cu site-urile de intermedieri

M-am gândit să fac un mic experiment. Apoi am decis să nu fie mic. Așa că o să fac unul mare. Un experiment-concurs în care o să verific care dintre cei trei grei ai intermedierilor de vânzări online (mercador , okazii și Văru’) este mai eficient.

O scurtă prezentare a concurenților.

Mercador – Pune anunț pe mercador și găsești cumpărător.

Mercador este un site gratuit, ce a început să crească după ce okazii au introdus comisionul pe tranzacție. În ultimele luni au început o campanie publicitară destul de puternică, cu reclame ce apelează la latura sentimentală a potențialului client.

Okazii

Okazii a fost prima platformă de intermedieri online cu care am luat contact. Din câte știu deveniseră foarte mari, dar apoi au introdus comisionul pe tranzacții, moment în care și-au pierdut din public. În ultima perioadă s-au axat mai puțin pe publicitate (de aceea nu-mi vine în minte niciun slogan al lor) și mai mult pe ideea de a deveni un fel de magazin online, nu un intermediar. Au avut chiar și unele reduceri de Black Friday, și-au făcut punct de livrare, deci se axează mai mult pe creșterea încrederii.

Tocmai – Văru’ te rezolvă

Și când scrii sloganul lângă nume, tot reclamă pare. Atât de sătul sunt de reclamele cu văru’. Ideea a fost genială însă a fost dusă puțin la extrem. Văzusem la un momentdat ceva de genul: “ai nevoie de o minge în poarta adversarului, văru’ te rezolvă”.  Se laudă că ar fi cel mai mare site de intermedieri.

Proba concursului.

Având în vedere că a trecut Black Friday, unii dintre noi și-au făcut cumpărături atunci, beneficiind de superprețurile de atunci. Și au rămas cu produsele pe care le foloseau înainte. Așa că vor încerca să le vândă acum, cu ajutorul unuia din cele 3 site-uri. Dar de ce doar unul?

Eu o să pun la vânzare, pe toate cele trei site-uri, un laptop. Și vedem care e mai eficient. Dacă vreunul dintre competitori vrea să-și facă reclamă, acum e momentul. Poate cumpăra laptopul de pe propriul site.

Anunțul va suna așa:

Vând laptop Fujitsu Siemens Esprimo V6535 Glare, procesor intel core 2 Duo – T7300 (2GHz, 4MB cache), 4GB RAM, 320GB-HDD; DVD-RW; card reader, webcam, Bluetooth, 4 USB-uri; baterie ~1.5h. Cadou: încă o baterie 1,5h; geantă. Laptopul este foarte bine întreținut și vine în cutia originală, la pachet cu încărcătorul original.  Preț: 1000lei

Un astfel de laptop, nou dar cu o configurație tehnică inferioară, costă 2499 la BNB (primul magazin găsit pe price.ro). Așa  că prețul meu poate fi considerat unul promoțional.

Concursul se vă desfășura timp de o săptămână, până plec în vacanță. Fie ca cel mai bun intermediar să câștige! :)

Linkurile cu anunțul le găsiți aici:

Okazii                    Mercador              Tocmai.ro

One Response to “Experiment cu site-urile de intermedieri”

    • Marius says:

      Iti doresti sa vinzi, dar fara sa mai platesti comisioane celor de la okazii?

      Iti doresti sa postezi anunturile de vanzare usor?
      Iti doresti ca anunturile tale sa fie vizualizate zilnic de mii de utilizatori?

      Eu va ofer o solutie pentru aceasta problema:

      Postati incepand de astazi pe bluepages.

      Avantajele:
      – te inregistrezi foarte usor si iti editezi profilul, introducand datele de contact pe care doresti sa le vada cumparatorii;
      – pretul va fi afisat clar, dinstinct;
      – poti atasa anuntului tau 5 fotografii (nu doar 2 ca pe okazii);
      – nu platesti COMISION, pentru absolut nimic. Totul este GRATUIT;
      – cumparatorii te pot contacta direct si nu va mai trebui sa raspundeti la mesaje in care nu va puteti da datele de contact;
      – poti posta la vanzare orice produs sau serviciu, datorita numarului mare de categorii si subcategori;
      – site-ul asigura viteza mare de trafic si navigare rapida, fara probleme, fara blocaje;
      – site-ul poate fi accesat usor si de pe tableta sau telefon mobil;
      – datele tale sunt bine protejate.
      – hostingul este asigurat de catre Hostway (www.hostway.ro), companie care asigura hosting pentru firme renumite din Romania. (e-mag).

      Spuneti prietenilor vostri despre site si astfel ii ajutati sa nu mai plateasca comisioanele aberante celor de la okazii.

 

Cinefil – Povestea Tigrului

Îpovestea tigruluin premieră pe acest blog, (nu și în exclusivitate, că nu-i blogu’ lu’ domnu’ Dan) o să vă prezint un film indian: Povestea Tigrului. Nu, are legătură cu tigrul din Life of Pi, așa că puteți merge liniștiți să-l vedeți.

Nu sunt fan filme indiene însă cu această producție, Bollywood-ul se apropie foarte mult de block-busterele americane. Nu că ar fi ele o referință în domeniu însă momentan cam domină piața așa că ne putem raporta la ele. Bineînțeles că avem faze tipic indiene gen musical, în care actorii încep să cânte, însă sunt numai 3 la număr (dacă nu mă înșeală memoria) și sunt chiar acceptabile, mai ales că genul muzical cântat încearcă să copieze un tip de muzică dintr-una din țările în care se petrece acțiunea.

Ca în majoritatea filmelor indiene, îl găsim în rolul principal, cel al Tigrului, pe Salman Khan, actor consacrat cu peste 90 de pelicule la activ. Un actor devenit celebru tocmai pentru calitățile sale artistice. De această dată este secondat de frumoasa Katrina Kaif, care joacă rolul agentei care-l ispitește pe Tigru.

Filmul îmbină scene de comedie cu episoade de suspans și dragoste, toate amestecate într-o mare de acțiune de tip Hollywoodian în care nu se face economie la gloanțe. Tigrul e un fel de James Bont al Indiei, ca să știți la ce vă așteptați. Coloana sonoră este una foarte dinamică, demnă de un film cu o durată de aproximativ două ore. Te ține treaz și cu sufletul la gură.

E drept că unele scene sunt accentuate mai mult decât este necesar, dându-ți senzația că ai suficient timp la dispoziție să-ți iei o pungă de popcorn până se termină, sau că în india nu se aplică legile fizicii, ele sunt destul de rare, pputând fi trecute cu vederea. Eu le-am trecut și mi-a plăcut filmul. Nu însemană că am evenit fan al filmelor indiene, dar cum zicea Calvin Candie în Django Unchained: “you had my curiosity, now you have my attention”.

Povestea Tigrului (Ek Tha Tiger) debutează în cinematografele românești de vineri 6 decembrie și este adus de BML Movie Entertainment, nu de moș Nicolae. Vă invit să-l vedeți, n-o să vă plictisiți.