Cinefil – Povestea Tigrului

Îpovestea tigruluin premieră pe acest blog, (nu și în exclusivitate, că nu-i blogu’ lu’ domnu’ Dan) o să vă prezint un film indian: Povestea Tigrului. Nu, are legătură cu tigrul din Life of Pi, așa că puteți merge liniștiți să-l vedeți.

Nu sunt fan filme indiene însă cu această producție, Bollywood-ul se apropie foarte mult de block-busterele americane. Nu că ar fi ele o referință în domeniu însă momentan cam domină piața așa că ne putem raporta la ele. Bineînțeles că avem faze tipic indiene gen musical, în care actorii încep să cânte, însă sunt numai 3 la număr (dacă nu mă înșeală memoria) și sunt chiar acceptabile, mai ales că genul muzical cântat încearcă să copieze un tip de muzică dintr-una din țările în care se petrece acțiunea.

Ca în majoritatea filmelor indiene, îl găsim în rolul principal, cel al Tigrului, pe Salman Khan, actor consacrat cu peste 90 de pelicule la activ. Un actor devenit celebru tocmai pentru calitățile sale artistice. De această dată este secondat de frumoasa Katrina Kaif, care joacă rolul agentei care-l ispitește pe Tigru.

Filmul îmbină scene de comedie cu episoade de suspans și dragoste, toate amestecate într-o mare de acțiune de tip Hollywoodian în care nu se face economie la gloanțe. Tigrul e un fel de James Bont al Indiei, ca să știți la ce vă așteptați. Coloana sonoră este una foarte dinamică, demnă de un film cu o durată de aproximativ două ore. Te ține treaz și cu sufletul la gură.

E drept că unele scene sunt accentuate mai mult decât este necesar, dându-ți senzația că ai suficient timp la dispoziție să-ți iei o pungă de popcorn până se termină, sau că în india nu se aplică legile fizicii, ele sunt destul de rare, pputând fi trecute cu vederea. Eu le-am trecut și mi-a plăcut filmul. Nu însemană că am evenit fan al filmelor indiene, dar cum zicea Calvin Candie în Django Unchained: “you had my curiosity, now you have my attention”.

Povestea Tigrului (Ek Tha Tiger) debutează în cinematografele românești de vineri 6 decembrie și este adus de BML Movie Entertainment, nu de moș Nicolae. Vă invit să-l vedeți, n-o să vă plictisiți.

Cinefil – Homefront

HomefrontȘtiți senzația aia când de abia aștepți să vezi un film, din varii motive? Fie că actorul tău preferat joacă în el, fie pentru că a câștigat nu știu ce premiu, fie ă e hipermediazit, etc? Așa eram eu cu Homefront, cel mai recent film care-l are în rolul principal pe Jason Statham (cărăușu’ din Transporter).

Am văzut toate filmele cu el și încă de când am zărit trailerul pentru Homefront, am zis că așa ceva nu se ratează. După două filme bune (nu foarte bune, doar bune), Redemption și Parker, nu putea urma ceva slab. Omul e într-o formă de zile mari și trebuie urmărit.

În Homefront (Orașul fără legi), Jason îmbracă rolul unui polițist care se retrage din serviciu pentru a avea grijă de fetița sa. Chiar dacă filmul este predominant despre familia agentului Phil Broker, acțiune și suspansul nu lipsesc. Nu-mi amintesc să-l fi văzut pe Jason Statham în rolul de tată protector însă se descurcă de minune.

James Franco apare de câteva ori în Homefront conturând rolul lui Gator Bodine, principalul personaj negativ din peliculă. Prezența sa reușește să dinamizeze filmul care îl lipsa sa ar fi fost doar un film de familie. Dar Jason Statham arată că la talia sa de actor mare poate îmbina perfect rolul de tată grijuliu cu cel de agent pregătit de guvernul SUA să ucidă.

Cu un scenariu de Sylvester Stallone, Homefront este exact genul de film de care Hollywoodul duce lipsă în ultima perioadă: imprevizibile, pline de întorsături de situație. Nu e genul de film în care se consumă muniție cât pentru a invada o țară mică însă nici nu se face economie. La urma urmei vorbim despre un film de acțiune.

În caz că v-am făcut curioși, vă invit să vedeți trailerul pentru a vă face o idee mai bună despre film. Aveți timp să vă gândiți, pelicula urmând să aibă premiera vineri 6 decembrie.

Vizionare plăcută!

3 Responses to “Cinefil – Homefront”

 

@Farmec de final de Superblog

Așa, ca de-ncheiere de Superblog, am dat cu bâta-n baltă (ca să n-o zic p-aia cu țiganul la mal că se interpretează). Am nimerit o probă care mi-a dat bătăi de cap exact când aveam petreceri și mi se stricase și laptopul. Așa că am depășit deadline-ul. Ca să iau o penalizare de sfârșit.

N-avea niciun Farmec să nu comploteze universul împotriva mea. Dar asta e, mergem mai departe. When life gives you lemons….

Apropo de situațiile astea, în care trebuie să mergi mai departe, am văzul un clip scos de Farmec, o colaborare Krem, cu o domnișoară care se trezește după o noapte intensă și-i e recomandată o cremă foarte hidratantă, pe nume Doina.

N-am înțeles exact de ce s-a ales un nume așa banal, oarecum românesc. Știu că există și farmacii numite astfel, chiar dacă numele e 2na sau Doina. Să fie inspirat de la genul liric? Acea creație specifică poporului român? Totul e posibil.

Eu nu-mi aduc aminte ca pe vremuri să fi existat acest brand, dar nici nu mă pot lăuda că știu toate brandurile care erau pe vremea cealaltă. Dacă cineva s-a gândit să revitalizeze un brand (să revitalizeze o cremă revitalizantă, tare, nu?) românesc, acest lucru poate fi doar de lăudat. Mai ales în contextul în care vezi cum toată producția ceaușistă acum a fost distrusă.  Ar fi fost frumos să existe o cremă cu care să dai pe toate uzinele închise și să revină la anii lor de glorie. (nu, nu sunt comunist, însă pot să recunosc meritul cuiva chiar dacă nu-i susțin ideologia). Din nefericire, nu prea se mai poate face nimic

Dar, ca să nu închei articolul și implicit concursul Superblog (da, se încheie) într-o notă de jale, o să vă las să ascultați o doină. Păstorească, doar sunteți pe blogul mioritic, nu?

P.S: Persoana din clip nu are legătură cu Ciobanul Ghiță. E din altă reclamă.

Superblog, azi concurent, maine partener

Unde-s mulți, puterea crește. Pe baza acestei vorbe din moși strămoși au luat naștere primele parteneriate.

Pe vremuri, omul primitiv și-a dat seama că nu poate să prindă vânatul de unul singur și chiar dacă ar reuși să facă acest lucru, ar fi mai ușor dacă ar fi ajutat. Așa că a început să colaboreze cu ceilalți membri ai tribului. Unul speria vânatul, altul îl prindea. Apoi cărau împreună prada, fiind prea grea pentru a fi transportată de unul singur. La vremea aceea se vânau mamuți și alte animale preistorice, cum ați mai văzut voi prin filmele din seria Ice Age.

Anii au trecut însă ideea de cooperare a rămas, oamenii realizând mai multe lucruri împreună decât individual. În afară de marile opere de artă, majoritatea lucrurilor importante au fost realizate de grupuri de oameni. Imaginați-vă cum ar fi făst să se apuce un singur om să facă piramide (presupunând că acestea au fost construite de oameni).

Chiar și în era 2.0, parteneriatele sunt la modă. E foarte important pentru a deveni cât mai vizibil într-un mediu cu miliarde de oameni. De aceea, chiar și concursurile mari cum este SuperBlog au nevoie de parteneri. Fie că este vorba de sponsori sau de parteneri media, care ajută la mediatizarea competiției.

Unul dintre acești parteneri media este Spanac,  un amic de-al meu cu care m-am întâlnit la mai multe blogmeet-uri și care a participat la ediția anterioară Superblog. El a ales să ia o pauză de competiție și să supravegheze de pe margine ce se întâmplă, pregătindu-se moral pentru anul viitor.

E o idee bună să fii partener media pentru o ediție, pentru a te face cunoscut printre sponsori.  O să schimb și eu taberele în următorul Superblog, doar așa, să văd cum e și în cealaltă barcă. Vreau să aplic câteva tehnici noi pentru a promova concursul și o să le menționez aici pentru a nu fi copiate: interviuri zilnice cu Superbloggeri (în ordine aleatoare),  mini comunicate de presă în legătură cu ce le-a plăcut sponsorilor, etc. Țineți aproape.

Acest articol este participant la Superblog 2013, dar cele anunțate se vor întâmpla la anul…

Cum alegem un cadou?

cadou cu mesajAlegerea unui cadou poate reprezenta o problemă pentru noi toți atunci când trebuie să oferim un dar unei persoane despre care nu nu știm foarte multe. În general, în aceste cazuri, apelăm la cadouri generice.

Dar și cadourile generice pot transmite un mesaj. Pot ajuta persoana respectivă să-și amintească de voi. Dar dacă totuși vreți să oferiți ceva mai special, puteți alege o figurină cu cristale Swarovski cu un citat celebru. Disponibile în diverse forme și cu diverse mesaje, aceste figurine pot constitui un dar cu bun gust.

Am găsit pe pagina de Facebook a LuxuryGifts.ro astfel de daruri. Mi-a atras atenția cea din imagine. Mi se pare o idee foarte bună să oferi un cadou motivațional. Mai ales prin prisma faptului că oricine are nevoie de motivație, iar mesajele de genul se aplică tuturor. Dar și pentru că aceste rânduri cu mesajul respectiv adaugă o notă de sensibilitate cadoului care altfel ar risca să devină încă un obiect de decor.

Eu sunt de părere că un dar e mai frumos cu cât transmite un mesaj mai plăcut. De aceea cadourile personalizate sunt întotdeauna de preferat. Pentru că arată persoanei respective că te-ai gândit la ea, nu te-ai dus în primul magazin și ai luat un produs la întâmplare, doar pentru că era o ocazie specială. Gestul contează, dar atenția la detalii este mai importantă.  E ca și cum ai oferi unui bărbat un buchet de flori. E un gest, dar nu e tocmai potrivit. O floare în ghiveci unui pasionat de flori sau de natură e cu totul altceva.

La fel de ciudat precum cadoul nepotrivit mi se pare să întrebi persoana respectivă ce-și dorește. E ca și cum ai spune: “n-am chef să mă gândesc ce ți-ar plăcea, trebuie să-ți dau un cadou, cam ce vrei?”.  Un cadou trebuie să reflecte gândurile tale, nu ale sărbătoritului. Sau, în cazurile prezentate mai sus, gânduri care au devenit celebre.

Cel mai simplu e să te gândești ce i-ar plăcea, de ce ar avea nevoie sau ce-și dorește de mai mult timp. Se pot vedea pe Facebook gusturile unei persoane așa că nu e chiar foarte dificil.  Dacă tot nu aveți idei, puteți apela la ceva generic, eventual precum figurinele mai sus menționate.

 

Articol participant la Superblog 2013.

2 Responses to “Cum alegem un cadou?”

    • Mihai Zaharia says:

      Da, un articol curat si bine scris, felicitari.

      Dati-mi voie sa va fac si eu o recomandare, niste cosuri cadou putin mai speciale:

        • Andrei says:

          Mulțumesc. Cu adevarat speciale cosurile dvs.. Si la preturi bune. Linkul din comentariu a fost mutat la numele dvs. pentru a nu fi considerat spam.