Andrei Ciobanu

Experiența mea americană a început în noiembrie 2011 când am început să lucrez la CGS, pe un proiect de SUA. A fost ceva nou, iar în cele treispreze luni petrecute acolo, vorbind noapte de noapte (diferența de fus orar) cu americanii, nu am încetat să fiu surprins. Nu o să intru în detalii amuzante legate de convorbirile cu ei, însă e cert că mi-am schimbat percepția asupra inteligenței lor.

Acum aș fi tentat să merg în state. Nu m-am decis dacă cu un proiect work and travel sau în vacanță. Cert e că vreau să văd dacă părerea care mi s-a format în timp ce lucram la callcenter este una adevărată sau pur și simplu m-am grăbit să-i etichetez.

Oferte turistice se găsesc o mulțime, la urma urmei vorbim de Tărâmul făgăduinței, țara unde visele devin realitate, etc.. Și ai și ce vizita, în funcție de gusturile tale. Eu, fiind iubitor de natură, aș vizita câteva parcuri naturale și Cascada Niagara. Eventual și Marele Canion, dacă tot sunt în zonă . Depinde și de timp și de buget.

O experiență inedită cred că ar fi dacă aș ajunge acolo când sărbătoresc ei una din sărbătorile astea care ne-au invadat și nouă țara, gen Halloween. Cred că e interesant să vezi cât de creativi pot fi americanii când vine vorba de costume. Am văzut pe YouTube câteva idei de costume la care nu m-aș fi gândit în veci. Cum ar fi să ai un fermoar pe față și să creeze senzația că pielea feței se poate da jos, cu o simplă deschidere de fermoar.

De fapt, cred că cel mai mult mi-aș dori să vizitez NewYork. Să văd ce e atât de grozav la acel oraș de tot iese în evidență. În 2001 “teroriștii” au dat cu avioane în turnurile gemene, cu toate că simbolul orașului a fost și va fi Empire State Building. Apoi tot de acolo s-a pornit și criza economică mondială. Ca să nu zic că Lady Liberty (statuia libertății) pe acolo-și face veacul. Mie mi se pare că e cel mai mediatizat oraș. Dacă nu luăm în calcul toate chestiile de la Hollywood.

Și poate dacă tot sunt pe acolo, trec și pe la centrul ONU și las un CV. Poate îmi pun în uz studiile internaționale. Mi-ar plăcea să am puțină autoritate. Să încep să fac cercetări amănunțite la toate situațiile care mi se par dubioase în legătură cu SUA. Să înscenezi acel atac terorist de la 11 septembrie, apoi să invadezi diverse țări, să fii un stat despre care există un clip pe YouTube care spune cu cine s-a războit în fiecare an din ultimul secol, iar apoi să primească președintele tău un premiu Nobel pentru pace. Nu “face sens”? Probabil pentru că vorbim de Statele Unite, logica nu prea se aplică.

În ultimul deceniu, cu toate politicile de “autoapărare” adoptate, cu formarea Homeland Security și cu toate monitorizările care au loc, SUA au devenit o țară în care libertățile cetățenilor sunt încălcate în fiecare zi. Fie că vorbim de ascultare de telefoane sau supravegheri video, toate aceste proceduri se pot face fără prea mare bătaie de cap, în contextul în care autoritățile beneficiază de atâta putere. Plus că unele legi sunt de-a dreptul abuzive și sfidează bunul simț. Iar aici mă refer în principal la cele care-ți interzic să pronunți anumite cuvinte (care ar putea crea panică) în avion.

Sau, mai bine vă povestesc două situații ce implică cunoștințe de-ale mele pe teritoriul SUA, iar apoi vă prezint un caz întâlnit cât lucram la CGS.

Prima situație: el, medic în România, participă la un congres în state. Călătorind cu metroul, la o frână mai bruscă, se dezechilibrează și se rezeamă de pasagera de lângă el. Este acuzat de hărțuire sexulă.

A doua situație: femeie în jur de 50-60 ani, merge în Canada, iar apoi hotărăște să traverseze cascada Niagara în SUA, pentru a se întâlni cu fiica ei. Este reținută la graniță pentru câteva ore pentru suspiciune de trafic de droguri. Li s-a părut suspect că a venit prin Canada, nu direct.

Bonus, cazul de la CGS: Clientul sună (la compania de telefonie pentru care lucram) și spune că vrea să returneze un produs. Observ că pe cont apare că i s-a trimis deja un pachet de retur. Clientul confirmă primirea pachetului dar spune că a trimis un alt dispozitiv în loc. Mă gândesc cam câtă inteligență îți trebuie să confunzi două telefoane și îl transfer la un departament avizat să-l ajute. Ulterior mă întâlnesc cu o amică de la respectivul departament. Îmi spune că omul trimisese o plită în locul telefonului.

Spuneți voi, cu astfel de întâmplări, nu-i așa că sunteți nerăbdători să vedeți de ce sunt capabili americanii?

Articol participant la SuperBlog 2013.

Cu mult timp în urmă, pe vremurile când lumea nu auzise de universul 2.0 și trăia mai mult în offline, având îndeletniciri practice, exista un regat de vis. De vis nu pentru că avea legătură cu Freddy Kreuger sau alte coșmaruri. Era de vis datorită parfumului ce-l acoperea.

Știți voi cum casa familiei Addams era acoperită de nori negri? Așa era acest regat acoperit de un parfum de iasomie. Nu era vorba de vreo vrajă rea, ba din contră. Regatul fusese vrăjit ca plantele sale să fie tot timpul înflorite. Iar pajiștile cu iasomie erau predominante.

Oamenii își ocupau timpul și își câștigau traiul făcând comerț cu minunatele flori din regat, iar cei cu viziune făceau parfumuri pe care le vindeau prin împrejurimi. Se spune chiar că pe acele meleaguri a fost creat primul parfum și că filmul “The Perfume” a fost bazat pe o întâmplare reală ce s-a petrecut acolo.

Însă doar plantele rămâneau verzi, oamenii nu. Și regina începu să simtă acest lucru. Rebelă și nonconformistă precum o Katy Perry a zilelor noastre, ea hotărî să organizeze o preselecție pentru cel cu care va avea să împartă tronul. Fiind regatul parfumului, ea a decis ca acela care-i va aduce cel mai frumos parfum, va primi mâna sa.

Și se duse vorba în șapte mări și în șapte țări că frumoasa regină își caută soț. Peste doar două săptămâni,  urma să-l aleagă pe cel care-i va fi alături. Însă pețitori erau cu miile, mai ales că regatul era unul productiv, iar regina era o bijuterie de fată. Până și oglinda Cenușăresei o invidia. Așa că a apelat la sfătuitorul personal pentru a alege mai ușor. Acesta i-a propus ca majestății sale să aleagă 2 lucruri a căror mireasmă o îndrăgește cel mai mult, iar el va alege un al treilea . Și astfel, doar dacă unul din pețitori va avea un parfum cu cele 3 ingrediente, va fi demn de împărăție. Regina fu de acord și a spus că vrea să se gândească o zi ce mirosuri preferă cel mai mult.

O zi și-o noapte s-a plimbat,

Stânga-dreapta prin regat,

Ca s-aleagă loc curat

 pentru arat și semănat

Plin de flori și parfumat.

Apoi s-a întors la castel și a chemat consilierul căruia i-a spus cele două arome ce-i mângăie mugurii olfactivi. A spus că vrea miros de fructe de pădure și Celosia.

-Măria ta, pentru că ești dulce ca o bomboană, cel de-al treilea ingredient, cel ales de mine, va fi Esența de praline. Însă pentru a nu da senzația pețitorilor că Măria ta e pretențioasă, propun să eliminăm din competitori pe parcursul a 3 zile, în fiecare zi pe baza uneia din cele 3 arome.

-Excelentă idee, așa vom face.

Astfel, în prima zi s-a anunțat că e musai ca parfumul ce o va cuceri pe regină să conțină fructe de pădure. Din 1523 de oameni au plecat 648. Apoi, în cea de-a doua zi, Celosia a mai trimis acasă încă 702 pețitori. În ultima zi, toți cei 173 “concurenți” rămași au venit cu parfumurile lor, sperând regina să-i aleagă.  Însă la anunțarea celei de-a treia miresme, toți s-au întristat. Toți în afară de unul. Un cetățean venit tocmai de pe meleaguri care se ocupau cu fabricarea de bomboane de ciocolată.

Regina a fost foarte fericită că cineva a reușit să-i facă pe plac, l-a luat de soț și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

-sfârșit-

 

-articol participant la SuperBlog 2013-

Proba nouă din cadrul Superblog mă pune să mă fac de râs. Sau, mă rog, să vă fac pe voi să râdeți. Ca să nu se ia tizul meu de mine că-i iau pâinea de la gură, n-o să mă bag în standupul lui.

Așa că o să vă spun un banc. Banc care mie mi-a plăcut și care sper să vă amuze și pe voi. Un pic misogin, dar după părerea mea, asta-i oferă un farmec aparte. La urma urmei, în spatele misogismului aparent, toți iubim femeile. Mai puțin homosexualii, dar părerea lor nu contează când e vorba de bancuri.

 

Un barbat e adus in fața judecatorului pentru ca a omorat-o pe soția lui.

– Fapta dumneavoastra e sub orice critica. Daca aveți intenția ca tribunalul sa nu va condamne la inchisoare pe viața, trebuie sa ne expuneți motive cat de cat plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
– Domnule judecator, soția mea era asa de proasta incat nu am putut sa ma controlez și a trebuit sa o arunc de la balcon.
– Declarația dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita și daca nu doriți ca jurații sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveți argumente cu adevarat plauzibile.
– Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj și la parter locuiește o familie de pitici. Parinții au 1 metru și copii, cel de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .
– In ziua respectiva i-am spus soției:
– E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toți sunt asa mici!
-Da, raspunde soția sunt o adevarata specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut sa spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele și de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numește pigment.
– Ma lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ala se numește pergament.
– Cum poți draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica o parte din ce a scris.
– Domnule judecator, va inchipuiți ca mi-am inghițit cuvantul „fragment“ ca sa nu mai continui discuția asta aberanta. M-am așezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am așezat bine ca apare soția mea langa mine cu o carte in mana și imi spune:
– Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numește carte , daca nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.

Iau carte in mana și ii spun “Draga mea, asta e o carte in limba franceza. Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana” .
– Asta e buna draga, imi dai tu lecții de franceza, mie care am facut meditații cu un vector de la facultate !!
– Ala nu se numește vector, se numește lector.
– Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ala a fost Hector și era troian.
– Hector e unitate de masura a suprafaței blegule.
– Ala e hectar draga mea.
– Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
– Ala se numește nectar spun eu oftand din adancul sufletului.
– Habar nu ai, eu știu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cantau doua prietene in duo.
– Nu se spune duo se spune duet.
– Ma scoți din sarite, cum dracu de ești asa de incuiat? Duet e cand doi barbați se bat cu sabiile.
– Ala se numește duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
– Domnule judecator, aveam tunel pe limba dar am simțit ca mi se face negru in fata ochilor și nu m-am mai putut stapani și am aruncat-o pe geam.

Liniște in sala… judecatorul ia ciocanelul de pe masa, lovește cu el puternic și spune:
– Ești liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de la Hector.

Articol participant la Superblog 2013 – proba Reeija (firma de la care soția cumpărase o geantă).

Sursa banc: folclor.