Andrei Ciobanu

Se spune ca mama proștilor e mereu gravidă. Dar chiar în halul ăsta? La câte exemple de prostie găsești pe imensitatea asta de internet, cred că de fiecare dată naște cel puțin tripleți (ea, mama proștilor).

Lăsăm la o parte exemplele de cocalari, pițipoance, prințese și alte specii autohtone și nu numai care împânzesc universul 2.0. O să mă refer doar la acele exemple de prostie cruntă. Genul de oameni care te fac să te gândești cum de n-au murit încă. Cum de multe ori mă întrebam când lucram la CGS și dădeam peste un american al cărui IQ puteai să juri că e negativ.

De la curierii care lăsau telefoane mobile întro baltă, în curtea clientului și până la oameni care din greșeală, în loc să returneze un telefon mobil au împachetat o plită (Emilia poate confirma) Statele Unite ale Americii chiar sunt țara tuturor posibilităților.

Dar, când vine vorba de prostie, nici România nu duce  lipsă de exemple. Că doar nu zicea tovarășu’ Einstein degeaba că prostia nu are limite. O fi cunoscut și el câțiva oameni la viața lui.

Problema e când se strâng mai multe specimene de genul într-un singur loc. Atunci, tu, care gândești măcar puțin, ai senzația că ceva nu e în regulă cu tine. E senzația aia pe care o ai când treci pe lângă un grup de cetățeni care stau pe marginea străzii și încep să râdă. Nu zice nimeni că râd sau nu râd de tine, dar tu tot te simți ciudat.

Un exemplu de adunătură de oameni pe care natura (nu Dumnezeu, că el e bun) nu i-a înzestrat și cu creier îl reprezintă site-ul TPU.  Nu am intrat pe site-ul respectiv pentru că după ce am văzut mai multe imagini de pe acest site pe Facebook, am considerat că nu e absolut necesar. Ar fi fost ca și cum ai intra într-o baie de acid să vezi dacă îți arde pielea.

Unele lucruri prefer să le iau de bune și să nu le verific. Să urmez și eu, măcar mai rar, îndemnele biblice (crede și nu cerceta). Așa că, pentru a vă demonstra că nu sunt eu nebun, o să vă pun aici două dintre pozele care circulă pe Facebook. Întâmplător pe astea două le-am descoperit la o perioadă relativ scurtă, după ce mă hotărâsem că așa nu se poate și trebuie să scriu despre ce se întâmplă în lumea asta.

Prima.

A doua.

Eu prefer să nu le comentez, voi puteți să vă expuneți părerea în secțiunea de mai jos.

Scriam pe blog că zilele trecute s-au împlinit 40 ani de la primul apel efectuat de pe un telefon mobil. Și mi-am amintit că am uitat să laud noul Samsung Galaxy S4.

N-ar fi corect, am scris de iPhone 5 și să nu scriu de rivalul său? Asta mai îmi lipsește, să fiu acuzat că sunt fan Apple. Eu care militez continuu împotriva lor.

Pe pagina de Facebook a Samsung România, producătorul a prezentat o poză cu specificațiile noului său telefon mobil.  Principalele caracteristici care ar trebui să convingă muritorul de rând, doritor de a-și arunca unul sau mai multe salarii pe apa tehnologiei mai mult sau mai puțin utile.

Ca și cum vechiul Samsung Galaxy S3 (SGS3) nu era suficient de mare, au avut grija ca pe acesta să-l facă și mai mare. Mai exact, i-au pus un display de 5 inch. De la 4,8 la 5 teoretic nu e chiar așa de mare diferența, însă ar putea fi picătura care umple buzunarul cumpărătorului, făcându-l pe acesta să nu se mai poată deplasa.  I-au pus și o rezoluție full HD (1920×1080) cu o densitate ceva mai mare decât senzaționalul display Retina, de la Apple. În traducere, asta înseamnă că se vede mai clar. Mult mai clar.

Dacă tot au pus un display așa modern, au pus și o cameră de 13 megapixeli.  Cu toate că nu cred că poartă ghinion. I-au mai pus și niște memorie RAM, ca să se miște mai repede și o baterie puțin mai mare, să țină măcar o zi, cât cel vechi.  Impresionant e faptul că au reușit să înghesuie toate aceste îmbunătățiri în 130 grame (bravo). Viteză 4G LTE, că nu se mai poate altfel în zilele noastre și Android 4.2.2 – Jelly Bean.

Cireașa de pe tort, bomboana de pe colivă, sau cum vrei să-i spui, o reprezintă procesorul. Noul Galaxy S4 va fi disponibil cu două modele de procesor, probabil în funcție de piața pe care se va vinde.  Și aici o să te rog să stai jos înainte să citești.

Dacă SGS3 avea un procesor Quad Core de 1,4 GHz (mai bun decât multe din calculatoarele din România), în S4 au pus un Quad Core de 1.9GHz. La ce ți-ar trebui un astfel de procesor pe un telefon mobil, nu știu. La un calculator mai înțeleg și eu că joci ceva, că faci programare grafică, etc. Dar pe telefon? Nu sunt absurd, înțeleg că telefonul nu mai e folosit ca acum 40 ani doar pentru a suna, dar chiar așa?

Al doilea model e și mai exagerat. Este un procesor de 1.6 Octa Core. Cu 8 nuclee. Așa, dacă vrei tu să ai mai mult. Mai mult decât au restul, mai mult decât ți-ar trebui vreodată.  Cred că modelul acesta va fi pentru piața americană, că ei au mania asta. Ei își cumpără mașini cu motoare de 5000 cmc, lor nu le pasă de natură ci doar să aibă mai mult, chiar dacă nu folosesc. Or să fie exact ca specimenele pe care le vezi la noi, în metrou, că au BlackBerry doar pentru că e cool. Și n-au credit pe el, dar e frumos.

În încheiere, că deja s-a supărat laptopul meu că are procesor mai slab decât un telefon iar eu îl folosesc la maxim, îți spun că poți găsi SG-S4 în două culori (sau non-culori): alb și negru. Oricum e mai bine așa decât în „50 de nuanțe de gri”.

L.E.: Se pare că SG- S4 se poate achiziționa începând de azi, 8 aprilie de la Orange, la prețul de 299EUR. Împreună cu un abonament Panteră 39.