Andrei Ciobanu

Charlie Chaplin spune: O zi în care nu râzi e o zi pierdută. Dar dacă mergi la Scary Movie V, râzi în avans pentru întregul an.

Și vă zic din experiență. Am fost în seara aceasta să văd cam ce ar fi “de capul lui” (mulțumesc Ioana).  După o serie de 4 comedii de groază și o pauză de 7 ani, dorința de a vedea parodii ale filmelor horror era maximă. Așa că noul Scary Movie e bine venit.

Și cum puteau să-l facă mai atractiv decât să-l pună pe Charlie Sheen în deschidere? Poate doar să fie povestit de Morgan Freeman. Dar se întâmplă și asta. Și se parodiază filme de groază noi, precum Mama. Genial.

De mult nu am mai avut senzația aceea de: “ah, s-a terminat deja? Mai vreau…L “ (e senzația aceea pe care-o ai după prima bere).  La filme, mai rar în ultima perioadă. Poate doar în cazul serialelor. Dar în rest, nu. Chiar nu înțeleg de ce după o pauză așa de lungă, în care au tot fost filme, producătorii au făcut un film de numai 85 minute.  Înțeleg că esențele tari se țin în sticle mici, dar nu poți face o mare comedie pe care lumea o aștepta de trei sferturi de secol să dureze mai puțin decât un meci de fotbal. Cel puțin nu în condițiile în care există filme precum Cloud Atlas și Life of Pi care durează 3h.

Când adaptezi scenariul din Mama să faci o comedie cu elementele horror, iar totul iese foarte bine, chiar nu are rost să te grăbești să termini. Chiar mai mergea lungit filmul fără a plictisi audiența.

Scary movie 5 este singurul film de la Johnny English care a reușit să mă facă să râd în primele 5 minute.  Atât de bun a fost. O să caut pe net și o să postez (dacă găsesc) o listă cu filmele care sunt parodiate în acest film, însă cert e că nu trebuie ratat.

Îl puteți vedea în cinematografe, începând de vineri, 19 aprilie, fiind distribuit în România de Forum Film.

Vizionare plăcută!

Am fost la Mamaia. Dar nu stațiunea, ci filmul. Ca să fie clar de la bun început, să nu mă trezesc cu vreun primar cu lume legumicol că-mi cere taxă de barieră. E vorba de noul film românesc, care se numește astfel.

Mamaia este cea mai recentă peliculă produsă de studiourile MediaPro Pictures. Adică cei care au făcut Poker, Ho-Ho, etc.. Este un film ce-i are în rolurile principale pe Stela Popescu și pe Valentin Teodosiu. Alături de ei, au mai fost puși pe lista de distribuție (ca să învețe de la cei mari, mai sus menționați) tinerii Mătălina Anea și Paul Diaconescu (care, fie vorba între noi, și-au continuat idila din film și în realitate).

Matilda (Stela Popescu), îi povestește nepotului său cum a reușit ea să-și salveze casa de Tănase (Valentin Teodosiu), un rechin imobiliar cu un plan deja făcut pentru zona respectivă.  Povestirea este una amuzantă, cu lux de amănunte.

Mamaia este o comedie care ne aduce aminte de seria Singur acasă. Diferența este stilul în care este abordată problema. Primele trei sferturi din film mi s-au părut foarte amuzante, însă în ultima parte mi-a creat senzația de grabă. Că se trece foarte repede prin evenimente, ca și cum s-ar dori terminarea filmului în cele 90 minute.  Cred că publicul țintă al acestui film ar fi constituit din persoane sub 14 ani, filmul fiind lipsit de violență (am văzut desene animate mai violente decât el) și/sau de limbaj vulgar.

Este genul de film care poate fi urmărit în familie, neplictisind nici adulții, prin prezența actorilor de calibru. Chiar dacă rolul Stelei Popescu este unul destul de complex, fiind nevoită să și cânte, în două momente, mi s-a părut că Valentin Teodosiu n-a fost folosit la adevărata sa valoare. Sau poate m-am obișnuit eu să-l văd pe scenă și în filme mari (precum Poker).

Indiferent de aceste mici amănunte, Mamaia este un film amuzant, care-ți va schimba dispoziția. Tocmai de aceea îți recomand să mergi să-l vezi. Va fi disponibil începând de mâine, 19 aprilie, în cinematografe din toată țara, fiind distribuit de MediaPro Distribution.

Îți las un trailer, să-ți faci o idee. Vizionare plăcută!

Fata care promitea – Girl most likely nu îți crea mari speranțe la prima vedere, doar uitându-te la trailer și la nota de pe imdb (6.1). Promitea să fie încă un film de duzină, tipic american, cu glume expirate.

Însă nu a fost așa. De aceea, fraza conform căreia nu trebuie să judeci o carte după coperți se aplică și în lumea cinematografică, cel puțin în anumite cazuri. Iar cazul de față, cu Fata care promitea, a fost o surpriză plăcută. A fost un film amuzant, care a reușit să-mi schimbe starea de spirit după o zi plictisitoare la serviciu.

O avem  pe Kristen Wiig (Despicable me 2) în rolul lui Imogene Duncan, o dramaturgă a cărei viață se schimbă radical, ajungând de pe val, pe fundul oceanului. Însă aventurile prin care trece sunt pline de umor și reușesc să schimbe tipul peliculei dintr-o dramă într-o comedie bunicică. Nu e ceva chiar de Oscar și nu se ridică la nivelul altor comedii recente, cum ar fi Lone Ranger, însă nu e un film care să te plictisească. Și cum toată lumea va râde în sala de cinematograf, sigur vei pleca plin de energie și cu un zâmbet pe buze, întrebându-te de ce atât de slab cotat filmul. Singura explicație pe care am găsit-o eu a fost aceea că umorul din film este prea subtil pentru americani, care s-au obișnuit cu glume sexiste și de umor cu oameni proști, gen Jackass.

Fata care promitea nu are niciunul din acele elemente, fiind un film mai matur, ce are la bază probleme reale și situații care chiar se pot întâmpla (mă rog, în mare parte). Chiar dacă titlul, pus în context cu apartenența filmului la cinematografia americană, te poate purta cu gândul la încă un film cu vacanțe de primăvară (Spring break) și o mulțime de tinere, nici acest lucru nu se întâmplă.

Așa că, dacă doriți să vedeți cât de prost ați judecat deja filmul doar bazându-vă pe trailer și pe rezumat, vă invit să-l vedeți în cinematografe începând de vineri 23 august.

Vizionare plăcută!

În această seară, sub înaltul patronaj și în prezența ASR (Alteții Sale Regale) Principele Radu al României,  și-a deschis porțile cea de-a 9a ediție B-EST IFF (Festivalul international de film “Bucuresti”). Festivalul se va desfășura în perioada 15-21 aprilie în cele 3 săli de cinema selectate: Cinema Studio,  Noul Cinematograf al Regizorului Român și Sala Elvira Popescu, din cadrul Institutului francez.

Filmul care a fost desemnat să deschidă B-EST IFF a fost Jagten (The Hunt / Vânătoarea  – 2012), o peliculă premiată prin Europa, venită tocmai din Danemarca.

Jagten ne povestește în cele 115 minute drama prin care trece Lucas (Mads Mikkelsen), un educator dintr-o mică comunitate rurală când viața sa se rotește la 180* și toată lumea se întoarce împotriva sa.  Filmul te face să te gândești că, în viață, trebuie să analizezi bine lucrurile înainte să faci o acuzație și întotdeauna trebuie să te gândești ce repercusiuni pot avea acțiunile tale. Asupra ta, dar și asupra celor din jur.

Acest film te va face să-ți dai seama că în viață e important să ai dovezi înainte să arăți cu degetul și că nu e bine să pleci urechea la ce spune lumea. Jagten este un film bine realizat, pe o idee inedită, nouă în cinematografie.  Calitatea imaginilor și a sunetului sunt demne de un film premiat, așa cum și este Vânătoarea. Garantat, la final vei fi pe gânduri, eu am fost. Până acasă m-am tot gândit ce a fost în capul regizorului și de ce a ales să abordeze lucrurile întrun anume fel,  în diverse momente ale acțiunii.

Filmul Jagten (The Hunt/ Vânătoarea) va rula în cinematografe și în afara B-Est, începând de vineri,  19 aprilie, fiind distribuit în România de Independența Film.

Recomand cu tărie să mergeți să vedeți acest film, pentru că, deși nu este foarte promovată, cinematografia din nordul Europei ne surprinde cu producții de calitate, cum a fost și trilogia Millenium (Bărbați care urăsc femeile).