Farmec feminin

No Comments

Cea de-a opta etapă din Spring SuperBlog 2013 constă într-o singură întrebare. Scurt și la obiect. „Cum ai descrie o femeie cu farmec”.

Însă doar întrebarea e scurtă, subiectul fiind unul cât se poate de complex. Și n-are niciun farmec dacă dau un răspuns scurt, sub forma unui nume. Nici nu poți să reduci totul la o singură persoană.

Românce cu farmec sunt multe. Doar că fiecare apreciază acest farmec în felul lui. Cred că e una dintre cele mai subiective analize.

Să vedem… Din punctul meu de vedere, o femeie cu farmec este în primul rând independentă. Și nu în sensul că are o meserie liberală veche (unii zic că ar fi cea mai veche din lume). Nu, doar să nu vină toată ziua la mine:  “iubi, îmi cumperi poșeta asta, etc”.  Nu, se duce și-și cumpără ce vrea, fără să mă frece pe mine la cap cu chestii feminine. Avem și noi,bărbații, nevoie de liniște.

Alt aspect care denotă un farmec aparte este simțul umorului. Dacă o fată nu știe să râdă, sau chiar se supără când fac anumite glume, atunci nu e ok. Nu de alta, dar eu fac tot felul de glume, multe răutăcioase, dar nu sunt cu răutate, sunt doar în spirit de glumă. Farmec poate să fie considerat și un zâmbet inocent. Întotdeauna o femeie ar trebui să zâmbească.

Cam astea ar fi principalele “calități”. Plus feminism și naturalețe. Nu-mi plac fetele artificiale.

Nu vreau să intru în trăsături fizice de genul: o femeie are farmec dacă e înaltă. N-are nicio legătură aspectul fizic cu farmecul feminin. Și orice astfel de asociere ar da dovadă de superficialitate.  Nu că n-am avea cu toții o doză de superficial în noi. Dar nu trebuie generalizat.

La urma urmei, superficialitatea este subiectivă. Se bazează pe comparație.

Și, ca să-nchei articolul cu o notă mai masculină, o să închei cu un citat.

“O femeie poate să facă ce vrea ea. Important e să fie gustos”.

Categories: Superblog

Sfârșitul Facebook

No Comments

Cu toții știm cum a apărut Facebook. Un tip plictisit și pus pe șotii a pus bazele a ceea ce urma să fie prin anul 2012 cea mai mare rețea socială. Pentru mai multe detalii poți vedea filmul The Social Network (2010).

Facebook a devenit un fenomen mondial și că are suficienți utilizatori pentru a fi clasată pe locul 3 în lume, ca populație, după China și India, ( 1 miliard de utilizatori active în octombrie 2012) de asemenea este mai puțin relevant în acest articol.

După cum ne-am obișnuit, totul este ciclic. Totul are un început și un sfârșit. Când Facebook a apărut, a căpătat amploare pentru că era o rețea nouă, mai selectă decât HI5, MySpace și ce bazaconii mai existau atunci. Pe lângă elementul de noutate, Facebook îți acorda câteva facilități în plus, dar nu era plină de toți cocalarii și toate pițipoancele.  Acum, lucrurile nu mai stau așa.

Devenind prima rețea de socializare din lume e greu să-ți mai alegi clientela, ca să zic așa. Și, la urma urmei, interesul lor e să aibă utilizatori. Nu să facă discriminări. Dar se pare că această dezvoltare începe să ia sfârșit. Lumea migrează încet către Google +,  unde nu mai există personaje de manele și tot felul de spam. Mă rog, cel puțin deocamdată.

Am observat în ultima perioadă (2zile, de când am revenit în 2.0) că chatul Facebook pică în mod constant. De la netul meu nu e sigur. În primul rând că celelalte aplicații rămân conectate și totul merge ok. În al doilea rând, terțe peroane mi-au confirmat un comportament similar ar rețelei sociale. Deci? Să fi atins o limită de utilizatori? Experimentează Facebook dificultăți tehnice la care nu s-au așteptat până acum (motiv pentru care nu au reușit să remedieze în timp util pentru a nu se observa?

Sau poate că, în sfârșit, hackerii de la Anonymous au reușit un atac asupra Facebook, atac care să ducă la sfârșitul rețelei.

Categories: Diverse

Turism în Barcelona

No Comments

“-Aș vrea să mai vizitez Barcelona.

-Păi ai mai fost?

-Nu, dar am mai vrut. ”

 

Acum, că am destins atmosfera cu un mic banc, care a devenit destul de viral în ultima perioadă, cu toate că mi se pare cam sec,  e timpul să trecem la lucruri mai serioase. Dar tot legate de Barcelona, că d-aia am pus bancul.

Ce poate să fie legat de Barcelona? Multe. Barcelona e un oraș mare cu o echipă de fotbal cu un renume și mai mare. Asta dacă vrei să discutăm din punct de vedere fotbalistic. Dar nu e musai să ne rezumăm la asta.

Ideea e că mi-au sugerat cei de la Spring Super Blog 2013 să fac o călătorie imaginară în Spania, în Barcelona. Poate după concurs se îndură și mă trimit întro călătorie reală, cine știe. Sau poate până atunci mă trezesc din acest vis.

De Barcelona putem spune multe, că e capitala Cataluniei, că e al doilea oraș ca mărime, din Spania, după Madrid sau că este un oraș fondat de romani. Însă, cel mai bine e caracterizat de clădirile deseenate de Gaudi.  Marele arhitect și-a lăsat amprenta aici prin mari opere de artă. Sagrada Familia și casele La Pedrera/Casa Mila și Casa Batllo sunt cele mai reprezentative.

Mă rog, eu pot să laud aici orașul, să-i fac reclamă și să tocesc tastatura până mâine, dar pentru o senzație adevărată tot mai bine e să faci o excursie în Barcelona. Nu de alta, dar pot să pun eu și imagini 3D, 7D sau sunet 5.1 . Tot nu se compară cu un concediu în Barcelona.

Eu chiar mi-aș dori să ajung să văd plajele care au adus Barcelonei titlul de #1 Beach City in the world, conform National Georaphic. Adică există atâtea stațiuni turistice cu ieșire la oceane, și prin Asia și prin America și totuși, cele mai ok plaje să fie aici, la noi în Europa (nu, nu la chinezi).

Nu e frumos să te gândești că dacă ți se pune pata poți împacheta cățel și purcel, să te sui în mașină și să dai o fugă până-n Barcelona? Cred că după 3 zile de condus ajungi. Mai faci escale, mai vezi Europa. Sau dacă ești mai comod și nu vrei să conduci, apelezi frumos la o agenție de turism, la Paralela 45, de exemplu, și îți aranjează ei tot. Scapi de grija condusului și te concetrezi mai mult pe relaxare. Că doar d-aia e concediu, nu?

Eu încă n-am ajuns în Sudul Europei, dar niciodată nu e prea târziu. Când mă duc să vizitez noul papă sigur fac și un drum până în Barcelona. Doar e la o aruncătură de băț.

Până atunci pot doar să fac călătorii virtuale, cu gândul.



Categories: Superblog

Tags: , ,

Mai mâncăm?

No Comments

Văd că toate alimentele au câte-o problemă. Mai mâncăm sau mai bine așteptăm și murim de foame?

Văd că nu se mai termină nebunia asta cu alimentele cu probleme. Ba chiar se extinde în fiecare zi la ceva nou. Până nu mai avem ce să mâncăm.

Faza cu gripa porcină era deja folosită, la fel și gripa aviară și alte tipuri de gripă. Mulți s-au făcut vegetariei, doar ca să fie siguri că scapă de toate animalele astea bolnăvicioase. Dacă nu s-a gândit nimeni să-i facă un Fervex găinii când e frig afară…

Dar asta e o altă mâncare de pește. Sau nu e bine să fie de pește că s-au găsit limbrici în macrou. Mi se pare aproape hilar. Ok, e trist, e periculos. Dar nu poți generaliza că macroul are limbrici. E absurd. Sunt cazuri izolate și trebuie tratate fără a creea panică și astfel de scandaluri.

Săptămâna trecută, cât am fost offline, am mai aruncat câte-un ochi pe la televizor. De fapt mai mult am auzit lucruri, televizorul fiind pornit pe știri. Și m-am minunat (fără .eu) de ce se-ntâmplă. Un director de la o autoritate sanitar veterinară și-a dat demisia din cauza scandalului, un alt oficial avea un pahar cu lapte din care a băut la conferință de presă iar rezultatele au fost spectaculoase.

Ca un om să se îmbolnăvească de aflatoxină trebuie să bea 100 litri de lapte pe zi. Timp de 20 ani. (Sorin Minea – Președintele Romalimenta). Nu se știa acest lucru înainte să se creeze panica? S-au făcut experimentele apoi?

Prin februarie a fost descoperită aflatoxină în SUA (ei au de toate). La noi a apărut scandalul o lună mai târziu. Și nu se știau dozele de risc? Greu de crezut.

Azi am văzut că Danone are ceva stocuri suspecte.

Eu propun să nu mai mâncăm nimic. Că tot a-nceput postul.

Categories: Diverse

Sertarul cu amintiri de la mașina de cusut

No Comments

Mașină de cusut Singer

Teoretic n-ar trebui să am amintiri legate de mașinile de cusut, băiat fiind. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Fiind născut și crescut în mediul rural, am bunici care au în casă mașini de cusut și războaie.

N-am stat niciodată să mă gândesc mai profund la acest obiect aparent banal. Însă, acum, dacă tot e probă la Spring Superblog 2013 o să depănez ceva amintiri împreună cu tine.

Prima amintire pe care-o am cu o mașină de cusut e de la aproximativ 4 ani (cel puțin atât cred că aveam). Atunci am descoperit eu pedala mașinii de cusut. Și mă fascina faptul că dacă apăsai pe acea pedală se învârtea roata care angrena mașina de cusut. Mi s-a părut genial. Ulterior am asociat-o cu pedală de accelerație de la un autoturism. Doar erau elemente comune, ambele se numeau mașini, aveau pedale, cel puțin o roată….

Apoi am mai crescut și am aflat lucruri mai interesante despre banala mașină de cusut. Îmi amintesc că mi-a spus tata că cele mai cunoscute și scumpe mașini de cusut erau în vremea lu’ nea Nicu mașinile Singer. Explicația pe care mi-a dat-o a fost aceea că erau folosite de evrei să scoată aurul din Germania înainte de Holocaust. Și unii s-ar fi îmbogățit, etc. Nu știu dacă chiar s-a făcut acest lucru, sau e doar o legendă urbană, însă era un aspect interesant.

Devine și mai interesant dacă te gândești unde s-a ajuns azi. De unde în urmă cu 50 ani mașina de cusut era ceva mare și greu, acum o găsești la aproape orice magazin de electrocasnice. Și e mult mai mică, mai rapidă și mai eficientă.

Să nu mai vorbesc de faptul că există tot felul de promoții, ca cele de . Sau că există , ca cele de la teleshopping, care încap în buzunar. Sunt aproape de mărimea unui capsator. Așa că dacă ți se pune pata, iei un petic, scoți mașina de cusut din buzunar și-o acoperi (pe ea, pe pată).

În zilele noastre, problema e alta. Lumea nu mai coase. Și în general, nu mai repară nimic. S-a ajuns la o comoditate ciudată. Pe vremuri, oamenii erau buni la toate. Acum fiecare își vede de fâșia lui de material și când are nevoie de ceva care nu intră în sfera lui de pricepere apelează la altcineva.

O fi bine, o fi rău… e altă discuție.

Categories: Superblog

Tags: , ,