Posts

Posted on

Primul apel cu un telefon mobil – acum 40 ani

Primul telefon mobil - Motorola DynaTACAm alat întâmplător chestia asta cu primul apel de pe un telefon mobil și mi s-a părut interesantă.

Având în vedere că au trecut 40 de ani de atunci aș spune că intră chiar la cultură generală, la istorie recentă. Plus că e drăguț să vezi cât s-a schimbat telefonul mobil. Să te-apuce nostalgia, așa.

Acu’ fix 40 ani, pe 3 aprilie ’73, un nene, pe numele lui Martin Cooper, care era manager la Motorola, efectua primul apel de pe un telefon mobil, inventat chiar de echipa pe care o conducea (că d-aia era manager, să conducă echipe și să dea telefoane).

Nu mulți știu că primul telefon mobil (cu adevărat portabil, că mai erau aparate de le cărai cu geamantanu’) a fost un Motorola DynaTAC (prescurtare de la Dynamic Adaptive Total Area Coverage) și a fost lansat pe piață, pentru publicul larg, 10 ani mai târziu, în 1983. Avea o autonomie a bateriei ( nu a ținutului secuiesc)  de 30 de minute în convorbire și 8 ore în așteptare (aproape cât un iPhone). Oricum la vremea aia dacă vorbeai 30 de minute la telefonul mobil îți vindeai un rinichi. Că nu erau minute gârlă, ca acu’. Pe vremea aceea era timpul mai scump.

Ca să îți faci o idee de exclusivitatea pe care-o oferea un astfel  de aparat, îți spun că prețul unui astfel de telefon mobil era de 3.995$ (echivalentul actual a 9.209$) . Și nu-l găseai mai ieftin la băieți. Și nici nu-l vindeau operatorii la promoție, cu abonament pe 2 ani.

Culmea e că nici n-avea procesor cu opt nuclee ca Samsung Galaxy S 4. Era un amărât de telefon, cu un mic display LED (și când zic mic, vreau să spun foarte mic, că nu risipeau ei orzul pe gâște, ca acum), o memorie de 30 de numere  și multe butoane. Și când zic multe butoane, nu mă refer la tastatură qwerty. Avea tradiționalele taste numerice (12 bucăți) + încă 9 taste pentru diverse funcții, neavând un meniu.

Modelul avea 790 de grame,  și o lungime de 25 cm fără antena. Era pe vremea în care conta mai mult aspectul practic decât cel estetic.  Cu toate că nu era foarte practic să dai o căruță de bani pe produse de abia apărute (nici acum nu e).

Și totuși s-au vândut. Chiar multe. Chiar la nivel global. Și de asta a căpătat telefonul mobil amploarea pe care o are și a ajuns să fie dezvoltat în toate modelele care există azi.

Așa că, data viitoare când vrei să-ți cumperi cel mai scump telefon, gândește-te că tot e mai ieftin ca un amărât de Motorola DynaTAC (asta ar trebui să-ți taie elanul.

One Response to “Primul apel cu un telefon mobil – acum 40 ani”

 

Posted on

Definiție blogger

Am observat că există o confuzie în 2.0 și sunt oameni care spun “blogăr” în loc de blogger. Adevărul e că niciunul din cuvinte nu există în DEX. Însă, în 2.0 există doar blogger.

Așa că m-am gândit să umplu acest vid blogosferic și să dau o definiție a bloggerului. Dacă omit ceva, poți completa, în secțiunea de comentarii.

Blogger = [lat. Homo sapiens sapiens internatutus ] specie evoluată din oameni, mai mult sau mai puțin dependentă de internet, care-și exprimă punctele de vedere pe siteuri proprii. În online pot fi hateri, fiind nenulțumiți de diverse aspecte ale vieții cotidiene în 2.0 sau pot fi semi absenți, scriind rar. Blogger-ul are și o parte offline, deseori foarte sociabilă, dornică să participe la evenimente și amatoare de bere.

Un blogger poate fi întâlnit singur sau în grupuri numite blog-meet-uri sau parohii. Își petrece timpul liber ori online, ori la diverse evenimente, ori offline la RSS Pub, jucând Catan, Fusbal sau pur și simplu văzând meciuri.

Din punct de vedere al hranei, un blogger nu poate fi diferențiat de un om obișnuit decât prin apetitul său de pișcoturi. Restul regimului alimentar este la fel de diversificat, variind de la o dietă raw-vegan la un regim bazat pe shaorma cu de toate.

Blogger-ul își măsoară capacitatea blogosferică după numărul de unici, după numărul de bloguri și după diverse clasamente inter-blogosferice, gen ZeList. O triere mai riguroasă a bloggerilor este făcută periodic de Google, care acordă fiecărui blogger câte un page rank. Acesta stă, de obicei la baza evoluției blogului respectiv.

Orice om poate deveni blogger în momentul în care dobândește curajul de a se exprima public, în scris, prin cuvinte sau prin fotografii.

Mai jos avem o reprezentare grafică (poză) a creierului unui blogger. Aceasta însă variază în funcție de gradul de transformare a omului respectiv în blogger, în general de la zonele colorate mai închis, către zonele verzi.

Definiție bloggerAcestea fiind spuse, las bloggerii să completeze cu detalii omise de mine.

 

One Response to “Definiție blogger”

 

Posted on

Time for a change

The first moth has passed and it is time to get serious.

The reason why I bought the .eu domain instead of the regular .ro is because I’ll use this blog to post in English. And .eu domains are indexed better by Google.

So, starting now, all posts will be written in either English or another European language, so that all European citizens can read my articles. I don’t want to promote any discrimination on this blog, so everybody will be discriminated equally. Every country will have, at some point, an article in their mother tongue. Except the gypsies. I don’t like them. :) . Just kidding, their language is not official.

Throughout time I’ve been writing only in Romanian and it occurred to me that I might be, at some point, blamed for using my mother tongue. Just as Sabina-Elena was blamed for wearing the Romanian flag in Romania. Makes sense, right?

Which reminds me. For doing this nasty thing, the Hungarians won’t get an article either. Except if they ask me nicely. And send me a present, or something. Just to prove that I don’t really have hard-feelings against them, a Havashi autographed CD will do. :)

It’s time to wrap this up and make a list of the countries and set up an order in which the articles will appear. A good idea will be for you, the public, to vote. Use the comment section to name the country/language you want the next article to be in.

Please vote for your favorite country until 7 PM. I’ll need time to study that country’s language, and write the article. Please don’t use countries that don’t exist (i.e. Ținutul Secuiesc) or countries that are not part of the E.U. (i.e. Mother Russia).

Also, Greece will not get an article either as it is time for them to pay for being bankrupted. And they have that strange alphabet which I don’t like.

So, start voting, I’ll update this article at 7 PM to let you know who the winner will be.

2 Responses to “Time for a change”

 

Posted on

Care ar fi cadoul perfect?

Cadoul perfect nu există. Sau există, dar doar pentru un anumit moment.

Ideea de perfecțiune e relativă, în general. Însă te poți gândi la un cadou ca fiind perfect atunci când sincronizarea (timp/spațiu) este foarte bună. De exemplu, unei amice i se usucă o floare care-i plăcea foarte mult. Și ca să-i alini tristețea îi oferi cadou una identică.

În mare parte, un cadou nu poate fi perfect pentru că nu cunoaștem nevoile persoanei căreia îl oferim. Al doilea motiv ar fi că oamenii sunt veșnic nemulțumiți și întotdeauna vor mai mult. Dacă oferi cuiva o bicicletă, imediat își va dori o cască / costum de ciclism, etc. Nevoile și dorințele sunt ceva dinamic greu de satisfăcut.

Însă, cel puțin teoretic, pentru tine ar trebui să știi care este cadoul perfect. Acel cadou care te-ar face maxim de fericit. Tu știi? Eu n-am stat niciodată să mă gândesc la chestia asta, și probabil nu m-aș fi gândit dacă nu era proba de la Spring Super Blog.

Și stateam așa și mă gândeam… și n-am reușit să-mi răspund. Cred că timpul m-a învățat să nu pun chiar așa mare accent pe lucrurile materiale. Mi-am cam îndeplinit micile dorințe, că știi cum se spune, fericirea stă în lucruri mărunte. Dar cadourile extravagante și de fițe nu m-au atras niciodată. Aș putea spune că-mi doresc nu știu ce mașină ultimul model. Și apoi? De plimbat, n-am pe unde să mă plimb, trebuie să plătesc benzină, asigurări, impozite, deci chiar nu e necesară.

Un nou lapotp? Ok, ar fi frumos. Și bateria ar ține mai mult ca la bătrânul meu Fujitsu. Însă pe ăsta l-am configurat așa debine încât cel nou, dacă nu e unul extrem de scump, se va mișca la fel. Iar dacă e scump, nu-l voi folosi la maximum, și oricum se va devaloriza în câteva luni. Deci nu merită nici laptop.

Alt cadou? Tabletă? Mi se pare inutiă când ai laptop. Smartphone? Am unul suficient de bun, care face cam tot ce pot să fac și cu unul nou. Bicicletă? Poate, dar la cât de puțin am început să merg și cu ea, tot nu merită.

Lucrurile cu adevărat importate în viață nu sunt lucruri, se spune. Și chiar așa este. Sănătatea e cea mai importantă. Însă, din păcate nu se poate da cadou. Mulțumesc Borealy pentru tema de gândire.

Pentru tine care ar fi cadoul perfect?

Posted on

Oamenii nu știu ce vor

Oamenii nu știu ce vor. Sau știu ce vor dar nu știu când. Cel mai bun și la îndemână exemplu este cel cu vremea. Azi e frig. Lumea vrea căldură. Mâine e cald, lumea vrea răcoare.

Așa că o să profit de iarna care a reveni pe la noi să-ți zic vreo două vorbe despre o vacanță la soare. Deja te simți mai bine când te gândești, nu?

Oamenii vor să se relaxeze și să renunțe la problemele cotidiene. Dacă țara e acoperită de ninsori, sigur vor vrea să meargă la plajă, în Grecia. În Corfu, mai exact. De ce acolo? Am văzut că avea agenția de turism Paralela 45 o ofertă interesantă pentru o vacanță în Corfu.

Și m-am documentat puțin. Că nu e greu să intri pe Wikipedia să afli câte ceva. Să nu pleci așa, neștiind unde. Sunt convins că ai auzit la amici despre peisajele superbe de acolo, de apa curată, plajele cu nisipuri fine, și alte lucruri de genul. Poate vrei să știi și ceva detalii tehnice, ca să zic așa.

Că să te urci într-o cursă nu e mare lucru. Oricine dispune de ceva bănuți poate să facă o excursie în Corfu. Dar e mai fascinant chiar să știi câte ceva. Cum ar fi că e a doua insulă ca mărime din Marea Ionică. Sau că, alături de insulele sale satelit formează frontiera de nordvest a Greciei.

Sunt curiozități din acestea mărunte care îmbunătățesc imaginea de ansamblu a excursie. Oamenii nu prea se documentează și pleacă doar că să se relaxeze.
Un alt lucru interesant ar fi denumirea insulei, care provine din mitologia greacă. Se spune că Poseidon s-a îndrăgostit de o nimfă cu numele Korkyra (Corfu în greacă) pe care a răpit-o de la părinții săi și a adus-o pe această insulă, denumind insula după ea. Te las să te mai documentezi pe acest subiect.

Din punct de vedere climatic, Corfu are în luna martie temperaturi medii de 16*C, dar poți verifica pe interent cum o să fie vremea înainte să pleci. Să nu te trezești cu-n cod portocaliu, ca la noi. Glumeam, nu se va întâmpla așa ceva, fiind climat oceanic acolo.

Așa că, dacă am reușit să-ți stârnesc curiozitatea și să te fac să uiți de vremea uimitoare de afară (ți-am adus aminte intenționat, să te readuc cu picioarele pe pământ), te invit să te documentezi și eventual să faci o planificare de vacanță. Nu se știe niciodată. Oamenii sunt nehotărâți.

 

Articol scris pentru Spring Super Blog 2013.

One Response to “Oamenii nu știu ce vor”