“Cu o floare nu se face primăvară”, dar cu câteva zile însorite șigur ți se face chef de plecat în vacanță. Și când vine și CND Turism cu o probă în cadrul SuperBlog legată de acest subiect, parcă-ți trece de tot cheful de muncă și mintea deja îți pleacă în condediu.
Nu îmi place mie foarte mult căldura, dar parcă pe plajă e necesară și razele soarelui te mângâie în timp ce-ți bronzează pielea albită de prea mult timp petrecut sub hainele groase de iarnă. Gândul la nisipul fierbinte și la berea rece care te răcorește pe interior și-ți rehidratează organismul supraîncălzit, parcă mă îmbie să răsfoiesc ofertele online căutând sejururi pe litoral sau city breaks pe undeva într-o țară cu ieșire la mare sau chiar la ocean.
Parcă aș merge într-o vacanță la mare undeva departe, să uit de agitația cotidiană și de rutina de zi cu zi care a ajuns să mă obosească mai mult decât activitățile zilnice. Iar calendarul nu mă ajută deloc, următoarea vacanță fiind tocmai de sărbătorile Pascale (dacă putem numi “vacanță” acel weekend puțin prelungit). Iar până la vară, când vine căldura adevărată și se încălzesc și apele noastre, să ai la dispoziție mai multe destinații interne din care să alegi, mai e mult timp și se pot întâmpla multe. Mai ales cu contextul politic extern actual.
Da chiar, voi cu cât timp înainte vă programați o vacanță? Sunteți genul care planifică de la un an la altul sau pe ultima sută de metri, un city break spontan, plin de spirit de aventură?
Întreb din pură curiozitate, să văd cum mai procedează lumea în România anilor 2014. Când se apropie vacanța o să vă mai întreb și dacă mergeți la munte sau la mare, să știu unde e mai liber, să nu-mi petrec tot sejurul în trafic, mergând în destinații turistice supraaglomerate. Nu de alta, dar parcă de asta plec din București, să scap de balamuc, să fie liniște, să fiu doar eu cu natura. Mă rog, nu am astfel de pretenții de la mare, dar la munte vreau să aud suflul vântului printre copaci. Să aud veverițele sforăind printre rămurele la umbra castanilor bătrâni, fericite că au găsit ghinde fără a fi nevoite să treacă prin toate aventurile imaginate de creatorii Ice Age în cele 4 părți ale filmului. Pentru că să știți că și animăluțele pădurii au văzut animația respectivă.
Dar să revenim la oile noastre și la vacanța la munte, pentru că despre asta era vorba. Și nu, nu am folosit accidental acest joc de cuvinte. Oile chiar se potrivesc în peisajul montan și cu toate că stau în turme nu dau senzația de aglomerație pe care ți-o dă RATB-ul zilnic. Probabil datorită faptului că ele nu sunt agitate precum oamenii. Ele pasc liniștite, bucurându-se de fiecare fir de iarbă, la fel cum ar trebui să ne bucurăm și noi de natură.
Apropo de munte și stână… ce părere aveți despre agroturism? V-ar plăcea să mergeți într-un mini-sejur turistic mai ieșit din tiparele corporatiste, să vă cazați într-un loc în care singurele stele sunt pe cer, nu pe ușa unității de cazare? Mă gândesc aici la un turism natural, în care să puteți să vă bucurați mai mult de natură, mâncând produse naturale direct de la stână și să experimentați lucruri pe care nu le face lumea în mod normal. E doar una din ideile mai ieșite din comun pe care le am. Și să știți că e o experiență deosebită să mănânci la o stână, o brânză proaspătă cu mămăligă tăiată cu ața și o pastramă făcută pe jar, cum doar ciobanii (cei care păzesc oile, nu eu sau cei care fac reclame la companii de telefonie) știu să facă. Poate o fi doar o chestie legată de nume sau de pasiunea mea pentru brânză, dar de fiecare dată când am fost la o stână m-am simțit bine. Și cred că astfel de vacanțe speciale, care nu sunt în ofertele agențiilor de turism sunt mai relaxante decât cele obișnuite.
Și ca să terminați de citit până vine vara, să mai aveți timp să vă planificați vacanțe în Europa sau unde vreți voi să mergeți, o să închei aici acest articol care cred că a devenit cel mai lung articol al blogului (că tot spuneam că m-am înscris la SuperBlog pentru provocările ediției curente).
Vorbeste acum sau taci pe vecie. Cancel reply