Amintiri din viața oiței Lore

Amintiri de oițăLumea este o carte, iar cei care nu călătoresc citesc doar o pagină. – Sf. Augustin

Bănuiesc că ştia el ce ştia. Când vine vorba de experienţe, nimic nu se compară cu a le trăi. Poţi să asculţi poveştile altora, să citeşti memorii de călătorie, reviste şi bloguri sau să faci călătorii virtuale pe Google Earth, dar cred că oricărei astfel de forme de călătorie îi lipseşte mirosul unui oraş nou, aerul mai proaspăt sau mai poluat care îţi intră în nări şi îţi mângâie faţa, culorile adevărate ale clădirilor şi ale florilor, aşa cum nicio poză nu le poate reproduce, plăcerea de a vedea cu adevărat cât de mare e o clădire faimoasă pentru înălţimea ei sau un lac întins, de a gusta mâncarea locală, care, chiar dacă seamănă cu a noastră, e de acolo, de a te pierde prin mulţime şi a trăi, măcar pentru câteva ore, ca şi cum ai fi de acolo. Una dintre cele mai fericite amintiri ale mele e dintr-o zi de vară ploioasă când, decişi să evităm autostrăzile scumpe din Franţa, am luat-o pe drumurile naţionale. Ne-am trezit, aproape fără să vrem, în Munţii Pirinei. Nu o să uit niciodată imaginea căsuţelor colorate din vale, momentul în care am crezut că o să sfârşim în prăpastie, încercând să străbatem un drum prea îngust, spectaculosul tunel dintre Franţa şi Spania, oboseala, dar şi fascinaţia în faţa peisajului spectaculos. Stau mărturie a acelor momente multe poze deloc artistice făcute prin geamul maşinii şi o poza cu noi trei aventurieri: mami, tati şi eu, făcută pe marginea drumului de un turist extraordinar de amabil, dar deloc priceput într-ale fotografiei. Eram şifonaţi şi încercănaţi, dar foarte fericiţi. Un sentiment care nu se vede bine în poze, dar eu îmi amintesc de el şi acum. De atunci, am o altă părere despre a te rătăci în călătoriile pe care le faci. Cred că e important să ajungi pe străduţe pe care nu ţi-ai propus, ca să ai amintiri care te vor face să zâmbeşti mulţi ani de acum încolo. Pentru vara asta, aş lăsa în urmă cărările Europei şi aş lua drumulul unor circuite Asia. Aş vrea să văd Taj Mahalul, din alte unghiuri decât cele din pozele celebre, templele budiste, oraşele aglomerate ale Chinei, Turnurile Petronas. Mi-aş lua două săptămâni în care să fac un circuit Thailanda, să mă rătăcesc pe străzile din Bangkok, să văd Templul Zorilor şi Templul Tigrilor, să mă plimb prin Piaţa Plutitoare, să văd Ayutthaya, fosta capitală a regatului Siamului, Insula de Corali, Satul Elefanţilor, să stau la plajă, să văd un spectacol tradiţional. Desigur, nu e nevoie să mergem atât de departe pentru relaxare şi amintiri minunate. Grecia e un loc la fel de frumos, popular şi cu peisaje spectaculoase, perfect şi dacă vrei doar să stai la plajă. M-am plimbat, virtual, prin fascinanta Grecie şi am văzut ce e de văzut pe blog-stefan.com. Important e să ai la tine ochii larg deschişi, haine potrivite, poftă de mâncare şi un aparat care să îţi amintească de cele mai imperfecte, dar fericite momente.

Vorbeste acum sau taci pe vecie.

Teatru – Peer Gynt – Teatrul Logos

Îmi place să merg la teatru. De aceea, când amicul Paul mi-a spus de Peer Gynt la Teatrul Logos, mi-a stârnit curiozitatea. Orice loc nou are un farmec aparte și nici măcar două spectacole cu aceiași actori nu sunt la fel, cu atât mai puțin două teatre.

Teatrul Logos e un teatru de care nu auzisem până în urmă cu vreo două săptămâni. Atunci am văzut ceva pe internet, însă n-am avut ocazia să văd ce și cum prestează servicii artistice. Așa că am dat curs invitației lui Paul și am purces pe străduțele lăturalnice de la Piața Romană (cred că încerca să mă rătăcească) până pe strada Biserica Amzei (sau ceva de genul).

Acolo, într-o curte interioară veche, se află sala în care avea să se joace Peer Gynt.  Un decor simplu și multe măști au reprezentat recuzita necesară pentru ca cele treisprezece personaje să capete viață. Distribuția este mai mică, mulți dintre actori având mai multe roluri, doar Peer Gynt rămând constant interpretat de Marian Simion.

Pe hârtie, piesa “Peer Gynt” ar vorbi despre căutarea permanentă a Eului superior. Pe scenă,însă, lucrurile nu stau atât de simplu. Povestea este una grea și destul de dificil de urmărit datorită dinamicii extraordinare a actorilor și a multitudinii de costume. Marian Simion m-a uimit prin mobilitatea, energia și puterea de contorsionism prin care a dat dovada. A fost de-a dreptul impresionant, ceva ce nu am văzut până acum pe alte scene, singurul teatru care se apropie puțin de acest tip de spectacol, fiind Masca.

Tot pe scena teatrului Logos am avut ocazia să-l revăd și pe Iulian Ilinca (Frankfurt, de la Vacanța Mare). Mi-a părut bine să văd că a decis să încânte lumea în continuare prin talentul său artistic. S-a văzut că se potrivește cu echipa de la Teatrul Logos, făcând un spectacol minunat împreună.

Mi-a plăcut Teatrul Logos și cu sigurață voi mai merge. Mai multe detalii despre spectacolele lor găsiți pe pagina oficială.

Comparatie: PC vs Laptop vs Tableta

laptopM-am gândit că ar fi util să fac o comparație între pc, tabletă și laptop.

PC-ul, prezent de cea mai lungă perioadă în viețile noastre, are un avantaj indiscutabil la capitolul performanță. Dacă vă jucați sau faceți programare grafică, e clar că aveți nevoie de o placă video ultimul model și aceasta poate fi găsită doar într-un PC. Un alt avantaj ar fi flexibilitatea. Un computer poate fi configurat după necesitățile voastre și permite schimbarea componentelor care prezintă uzură morală (s-au învechit), fără a schimba tot ansamblul.

Principalul dezavantaj pe care îl prezintă este mărimea. Performanța vine cu un cost și acesta este categoric simțit în dimensiunile mari ale computerului. Un alt motiv pentru care mulți renunță la computer pentru laptop sau tabletă este brațul de cabluri. PC-ul necesită o grămadă de periferice și cablurile acestora tind să se încâlcească.

Laptopul. Chiar dacă ultimele modele oferă performanțe apropiate de pc-uri, nu se ridică la acel nivel. Este totuși superior tabletelor. Oferă o mobilitate extraordinară dar și posibilitate de lucru rapid, având o tastatură normală în locul celei tactile care ocupă din ecran. Autonomia poate fi crescută sau chiar dublată prin achiziționarea unui acumulator suplimentar. Veți avea în rucsacul pe care oricum îl cărați următoarele accesorii: mouse (un mouse normal este mai rapid decât touchpad-ul integrat), încărcător laptop,baterie lapop și eventual un hard-disk extern.  Și veți avea biroul oriunde.

Dezavantajele sunt reprezentate de posibilitatea de upgrade foarte redusă, restrânsă în general la hard-disk și memoria RAM,( mai rar și la procesor) și greutatea mai mare decât cea a tabletei.

Tableta. Apărută de numai câțiva ani, capătă rapid teritoriu pe piața electronicelor, luptându-se de la egal la egal atât cu smartphone-urile cât și cu laptop-urile.  Este mai mică și mai portabilă decât laptopurile iar cu PC-ul nici nu se poate compara la acest capitol. Are o autonomie ridicată, iar în unele cazuri poate fi transformată în laptop. Unele modele au și configurații de top, mai bune decât anumite ultra-book-uri.

Dezavantaje. Și aici sunt multe. Lipsa posibilității de upgrade. În afară de adăugarea unui card de memorie, nu prea poți face nimic. Lipsa porturilor constrânge utilizatorul să folosească puține accesorii / echipamente perfiferice. Imposibilitatea de a schimba bateria tabletei o poate clasa sub un ultrabook / laptop la capitolul autonomie.

Alegerea aparține în final fiecăruia dintre noi. Dacă am omis ceva, puteți completa în secțiunea de comentarii.

2 Responses to “Comparatie: PC vs Laptop vs Tableta”

    • Teo says:

      Nimic nu se va compara la performante cu PC-ul. Intotdeauna pentru PC! Fie ca esti gamer, programator… etc, PC-ul este cea mai buna alegere!

        • Andrei says:

          Pentru gameri, da. Dar programatorii folosesc cu succes laptopuri. Mai ales pentru ca pot programa din locuri in care au mai multa inspiratie. :)

 

Teatru – Femeile din viața mea

Femeile din viața meaDe obicei nu vorbesc despre Femeile din viața mea. Însă de această dată o voi face. De ce? Pentru că de fapt este vorba despre o piesă nouă de la Teatrul Roșu. Nu, nu are legătură cu Cealaltă femeie.

Spectacolul ce a avut premiera duminică seara, le aduce pe scenă pe Letiția Vlădescu, Raluca Ghervan și Cristina Florea în roluri de bune prietene și confidente cu vieți personale oarecum complementare. Rhona (Letiția Vlădescu) este licuriciul a cărei viața este aparent sclipitoare, dar care în interior suferă din lipsa dragostei, cu toate că nu vrea să recunoască asta. Billie (Raluca Ghervan), partenera ei de pahar, are o căsnicie fericită. Dar cum femeile sunt întotdeauna nemulțumite, ea caută nod în papură, văzând orice lucru mărunt și negativ din căsnicia sa, ba chiar inventând, doar pentru a putea victimiza. Judy (Cristina Florea) este prietena comună, aparent mai ancorată în realitate. Probabil din cauză că e mai băiețoasă. Dar bineînțeles că și ea are tristețile sale.

Și cele trei fete baletează pe scenă ilustrând relațiile feminine dintre prietene. Reprezentantele sexului frumos se vor regăsi în personaje, fie că recunosc, fie că nu. Chiar eu aveam impresia că văd persoane cunoscute acolo.  Băieții vor avea șansa să asiste la un comportament care de obicei nu se întâmplă în fața lor.

Amuzant, dar în același timp profund, dacă stai să te gândești că spectacolul este real și se întâmplă poate chiar zilnic în rândul prietenelor tale, “Femeile din viața mea” îți va schimba garantat starea de spirit. Dacă nu, apelează la cele din viața ta :).

E o experiență interesantă și o șansă în plus de a înțelege cum gândesc femeile. Sau de a deveni mai confuzi. Cu femeile nu se știe niciodată. Dar merită încercat, zic eu.

Dacă vreți să citiți și păreri feminine despre piesă, le puteți găsi la Raluca și la Emil, într-un articol scris de Monica.

Distracție plăcută!

Femeile din viața mea

One response to “Teatru – Femeile din viața mea”

    • Azi, despre femei. Femeile din viata mea. | My World says:

      […] “Femeile din viata mea”  au mai scris  Raluca, Andrei  si Monica pe blogul lui […]

Cinefil – X-Men: Days of future past

X-Men: Days of future pastDupă ce ne-au tachinat cu cu filme cu eroi mai puțin spectaculoși (din punctul meu de vedere), precum Captain America și Spiderman, cei de la Marvel au lansat în sfârșit mult așteptatul X-Men. Mai exact X-Men: Days of future past/ Viitorul este trecut.

Fan al oamenilor X, dar și al filmelor din seria Marvel, am fost să-l văd. Trailerul este foarte atractiv, însă prezintă doar acțiunea, fără a fi un mega-spoiler, care să prezinte toate fazele tari din film (ca în cazul Neighbors).

Pe scurt, în această peliculă, X-Men salvează omenirea, dar în trecut. E mai complex de explicat însă din acțiune se înțelege totul perfect. O să vedeți și câțiva mutanți noi, din viitor, dar mai ales veți cunoaște o parte nouă din viața celor care au dat naștere celor două tabere de mutanți: Charles Xavier și Erik Lehnsherr  (interpretați tot de actorii din X-Men: First Class).

Efectele sunt din belșug și depășesc atât filmele precedente din seria Marvel cât și actualul concurent pe marile ecrane: Godzilla. Foarte bine realizate, cu scene 2D greu de sesizat, reușesc să te includă în poveste, însă departe de acțiunea periculoasă căreia oricum nu i-ai face față. Calitatea lor, pe lângă încântarea pe care o aduce privitorilor, ridică ștacheta destul de sus pentru următorul film Avengers, care se vrea a fi vârful de lance al Marvel. Însă am încredere că vor reuși și în 2015 să se întreacă pe ei înșiși.

Dar până apare Avengers: Age of Ultron mergeți să vedeți X-Men: Days of future past. Sigur o să vă placă. Singura chestie pe care aș putea să i-o reproșez ar fi că s-a terminat prea repede :).

So many battles waged over the years, and yet none of them like this, are we destined to destroy each other, or can we change who we are, and unite, is the future truly set?

Asta rămâne să vedeți voi, de astăzi în cinematografe, mulțumită OdeonFilm. Dacă vreți mai multe detalii, puteți citi review-uri mai detaliate la Angela și Ioana (spoiler alert).

Vizionare plăcută!

One response to “Cinefil – X-Men: Days of future past”