Author: Andrei Ciobanu

Posted on

Lego – jocul etern

Lego - cutieLumea e într-o continuă schimbare. Însă de-a lungul anilor, lucrurile care sunt aproape de perfecțiune supraviețuiesc trecerii de neoprit a vremii. Exemplul pe care vreau să-l detaliez este unul pe cât de pueril, pe atât de bun. Lego.

Chiar dacă piesele celebrului joc ne-au trecut tuturor prin mână, foarte puțini știu că acest joc dăinuie din anul 1949, iar în 2013 producția s-a produs bucățica cu numărul 560 de miliarde. Ținând cont că populația Terrei este în prezent de 7.1 miliarde de locuitori, asta ar însemna în teorie că fiecare om are cam 79 de bucăți de lego. E doar o statistică adhoc, irelevantă având în vedere că există țări precum cele din Africa în care lumea are lucruri mai importante de făcut decât să se joace, cum ar fi să caute hrană.

Puține jocuri pentru copii au rezistat trecerii timpului precum micuțele bucățele inter-blocabile. Chiar dacă lumea a evoluat, implicit jucăriile, copiii din zilele noastre orientându-se mai mult către tehnologie, jocuri pe calculator, console sau telefoane mobile, Lego a încercat să țină pasul. Astfel, brandul a creat filme și chiar jocuri pe calculator.

Nu s-a renunțat însă la ideea de bază care a fost și ea extinsă cu diferite personaje și modele de clădiri. Au apărut , în care cei mici își pot construi adevărate orașe, după cum le dictează imaginația. Pentru că asta-i frumusețea jocului, nu ești limitat decât de numărul de piese și de propria imaginație. Nu ești constrâns de ceva prestabilit cum se întâmplă în cazul tehnologiei, unde un programator ia în calcul câteva variabile și-ți stabilește un traseu doar lăsând iluzia de libertate în joc.

În cazul jucăriilor adevărate, offline, asta era partea frumoasă, copilul își folosea imaginația. De acea producția de a ajuns la aceste cifre astronomice, greu de depășit de alte jucării. Libertatea de creație și simplitatea, acestea au fost cele două ingrediente ale succesului.

Posted on

Celulele stem, o șansă în plus la un viitor sănătos

Omul cât trăiește învață. Și cam tot timpul află lucruri noi, pentru că e greu să trăiești în era informației și să nu vrei să primești noutăți. Afli lucruri de unde te aștepți mai puțin. Cum am aflat eu aspecte interesante despre celulele stem, participând la Spring Superblog.

Știam câte ceva despre celulele stem și despre evoluția în domeniul medicinei, însă nu știam că lucrurile sunt atât de avansate și că lumea chiar apelează la aceste metode revoluționare și la noi în țară. Am fost plăcut surprins să constat că în România s-au recoltat celule stem încă din 2006.

Un alt aspect care m-a uimit a fost numărul mare de vedete care, gândindu-se la viitorul propriilor copii, au făcut depozite de celule stem.  Deci eu nici nu știam că e atât de bine implementat sistemul, dar vedetele deja apelaseră la serviciile acestei clinici. O clinică din România, semn că se ridică la cele mai înalte standarde din domeniu și poate satisface și dorințele persoanelor care își permit servicii de calitate.  Ce înseamnă să nu fii la curent cu mondenitățile… O listă cu câteva din vedetele care au folosit aceste servicii puteți găsi aici: http://www.cordcenter.ro/parinti-celebri-care-au-ales-cord-blood-center.html

Ce mi s-a părut interesant și cred că ar trebui făcut cunoscut este faptul că încă din 2009 la București există o bancă de celule stem. La un an după criza financiară, când băncile normale cădeau, a apărut o altfel de bancă. Tare, nu?

Chiar e bine să știi că în momentul în care vei avea un copil ai ocazia să-i oferi o șansă în plus la o viață sănătoasă, chiar aici la tine în țară, fără costuri exorbitante. E un semn că cu toate că televiziunile denigrează sistemul medical românesc și cu toate că medicii sunt prost plătiți, dacă se vrea se pot face treburi bune și se pot salva vieți, ajutând oamenii chiar de la naștere.

Dacă vreți să aflați mai multe detalii, puteți intra pe site-ul: . Încă nu am avut ocazia să apelez la serviciile lor, iar când m-am născut eu nu existau astfel de practici. Dar acum,  lucrurile stau altfel.

stem

Posted on

Povești cu copii care citesc

Copii citind poveștiV-ați întrebat vreodată de ce nu există meseria de cititor? Nu? Nici eu, până nu am citit proba propusă de Editura ALL pentru Spring SuperBlog. Nu o să mă întind la povești și o să intru direct în problemă, fiind vorba de ceva serios.

Mai mult ca sigur nu la asta se gândeau cei care au propus respectiva probă, doar că ar atinge tangențial subiectul propus de ei. Și o să vă explic cum de la un simplu cuvânt se poate porni o campanie care ar încuraja lumea să citească, atât pe cei mici, cât și pe cei mari.

De-a lungul timpului, odată cu apariția tehnologiei, în special a internetului, numărul persoanelor care citesc povești a scăzut. Copii din zilele noastre nu mai citesc cărți de aventuri, ei se uită la desene animate, cum personaje create pe calculator (nu desenate, ca pe vremuri) trăiesc respectivele aventuri pe care ei ar fi trebuit să le proiecteze în imaginația proprie. Astfel creativitatea celor mici scade și acest lucru se va vedea când vor ajunge la maturitate.

În zilele noastre, o carte pentru copii este un lucru rar întâlnit în casele oamenilor, chiar dacă în gospodăria respectivă se află un copil. Setea acestuia de cunoaștere ar putea fi stinsă cu povești sau chiar cu alte jocuri educative, cu referire la lumea povestirilor sau personajelor de poveste, mod care ar înlesni procedura de educare a celor mici.  Acest lucru se poate remedia. Trebuie doar să se vrea.

Sintagma de la începutul articolului, cu meseria de cititor nu trebuie tratată mot-a-mot. Face referire doar la modul în care cei mici privesc viața, fiind întrebați ce vor să fie când se fac mari. De ce să nu fie cititori? Pentru că nu există această meserie, fiind un lucru care poate fi făcut de oricine. Însă cum ar fi dacă ar exista o persoană care să citească poveștile frumos, cu intonație, eventual costumați într-un anumit fel, astfel încât cei mici să fie atrași de lectură și să-și dorească și ei să fie cititori?

Și ca să facem lucrurile și mai atractive, am putea să-i stimulăm să lectureze, oferindu-le recompense în loc de teme obligatorii de vacanță. Din experiență vă spun și nu cred că e cineva care mă poate contrazice când spun că un lucru impus este făcut cu mult mai puțină plăcere decât o activitate care ar putea să-ți aducă un câștig.

De ce nu avem concursuri de lectură? Cărui copil nu i-ar plăcea să fie renumit? Să primească titlul de cititor? La asta v-ați gândit? Dacă Editura ALL consideră interesantă ideea mea, mi-ar plăcea foarte mult să ajut la implementarea ei. Voi avea șansa să fac pentru cei mici ceva ce mi-ar fi plăcut să facă cineva pentru mine când eram pe băncile școlii primare: să le insuflu pasiunea pentru citit.

Posted on

Mergeți la teatru!

teatruÎn ultima vreme am început să scriu mai des despre teatru. Însă nu v-am spus de ce consider că această artă este una dintre cele mai importante, din cele șapte. Sau dacă am mai zis, mă voi repeta, am voie :P.

Cu toate că unii consideră teatrul ca fiind învechit, preferind metode de divertisment mai moderne, eu nu sunt de acord cu acest mod de gândire. Este adevărat că dramaturgia există încă din Grecia Antică. Această trecere a timpului a făcut să perfecționeze arta și să dovedească imortalitatea sa  în fața trecerii erelor.

Unul din aceste teatre care au rezistat cu stoicism în fața trecerii anilor este Teatrul Evreiesc de stat, teatru care are aproape 130 de ani de tradiție în România. Un teatru a cărei trupă momentan joacă pe alte scene, de când clădirea învechită a rămas fără acoperiș. Îmi amintesc că imediat după nefericitul eveniment, doamna Maia Morgenstern, directorul acestui teatru a declarat că actorii vor susține un spectacol pentru a sensibiliza opinia publică în legătură cu salvarea clădirii. Sunt sigur că totul se va rezolva cu bine pentru că la asta se pricep cel mai bine actorii: la a transmite emoții.

Încă nu am ajuns la spectacolele Teatrului Evreiesc de Stat, nefiind chiar atât de bine promovate, problemă cu care se confruntă teatrul românesc în general. Dacă noile apariții cinematografice sunt anunțate cu surle și trâmbițe, spectacole care s-au jucat de multe ori cu casa închisă nu au deloc publicitate. Sau nu este eficientă, eu nevăzând nicio reclamă la o piesă de teatru, până acum. Excepție făcând afișele de pe stâlpii din preajma teatrelor și teatrele nou apărute, care sunt mai prezente în mediul online.

Eu sunt de părere că dacă ar exista mai multă expunere mediatică, lumea ar merge în număr mai mare la teatru. Pentru că trăirile pe care transmit actorii nu le poți simți nici în cel mai 6-7-8D film produs de Hollywood. Garantez.

Tocmai de aceea consider că această promovare în cadrul SuperBlog Spring 2014 este demnă de laudă și merită aplaudată. Felicitări!

Posted on

Teatru – Ce poți face în 10 minute – Teatrul Roșu

ce poti face in 10 minuteDiversitate. Acesta ar fi cuvântul care ar defini cel mai bine piesa “Ce poți face în  10 minute?” de la Teatrul Roșu.

Dorindu-se a fi un mini-preview al unui spectacol mai amplu divizat pe mai multe părți, “Ce poți face în 10 minute?” e un trailer teatral cu scene diverse și personaje variate, însă toate foarte amuzante în felul lor și divizate în scenete cu durata de 10 minute.

Debutând cu o scenă de amor neîmpărtășit, trailerul trilogiei: “Orice pentru tine”, a cărei primă parte deja se joacă la Teatrul de pe Lipscani, trece rapid (în 10 minute) prin episoade cu lesbiene, siamezi, pregătiri romantice pentru atacuri zombie și chiar balet masculin.

Actori tineri, dar care și-au făcut deja un renume pe scena teatrelor mici de comedie, vă vor încânta distra și de această dată. I-am recunoscut pe Idris Clate și Alex Călin din “Artă” în două dintre scenetele de 10 minute. Având în vedere că joacă roluri diferite în cele 2 scene, chiar sunt curios cum va arăta piesa completă. E interesant să vezi un actor având 2 roluri în aceeași piesă (îmi amintesc de Gemenii), dar cred că mai multe roluri jucate de același actor ar crea confuzie în rândul publicului făcând spectacolul greu de urmărit.

Oricum, abordarea aceasta de a prezenta mai multe scene în secvențe de câte 10 minute mi se pare originală și e o idee bună de a prezenta mult în puțin timp. Și nu-ți dai seama câte se pot întâmpla în 10 minute până nu vezi un astfel de spectacol.

Dacă și tu ești curios “Ce poți face în 10 minute?” te invit la teatru.