Cinefil – Nymphomaniac

nymphomaniac - posterÎnainte să incep, vreau să menționez că Nymphomaniac nu este un film cu sex. Este despre sex. Celor care vor să vadă conținut sexual le recomand să nu piardă timpul cu această peliculă. Internetul este plin de conținut pentru gusturile și nevoile lor.

Lars von Trier (Melancholia) a reușit să facă o adevărată operă de artă, din punctul meu de vedere, din acest film. Nu știu dacă numele mari de pe afișul publicitar au reușit să atragă public în plus față de cel care oricum venea să vadă o nouă operă a marelui regizor și scenarist care este von Trier. Însă jocul scenic al unor nume cu rezonanță în cinematografia mondială, precum Uma Thurman (Kill Bill), Christian Slater (Interview with a Vampire) și Shia LaBeouf (Transformers, Lawless) poate face diferența între un film bun și unul excelent.

Fără prea mare preludiu, Nymphomaniac intră direct în povestirile nimfomanei Joe (nu știu dacă asta o fi nume de nimfomană sau pe ce criteriu l-a ales) care e interpretată de Charlotte Gainsbourg, care a mai colaborat cu von Trier și în Melancholia și în Antichrist. Dacă vă grăbiți să presupuneți că povestirea va fi una plictisitoare, vă înșelați la fel de mult ca cei care au considerat că acesta va fi un film cu sex. Nu lipsesc respectivele scene, însă nu despre asta e vorba.

Nympomaniac îmbină povestirile despre sex și despre viața lui Joe (sună bărbătesc, dar nu e vina mea) cu referiri foarte interesante la noțiuni din domenii variate precum pescuitul , botanica și chiar muzica, făcând deseori paralele între sex și acestea. E ca și cum te-ai uita la TeleEnciclopedia, doar că ai avea și puțină acțiune, ceva mai multe informații decât înveți la anatomie, iar domeniile se schimbă precum în Cloud Atlas. Doar că aici tranziția este una logică și plăcută, făcută să sedimenteze informațiile din film și să transforme filmul dintr-unul doar despre sex în ceva interesant.

Orice descriere aș face nu ar fi suficient de expresivă, așa că mă voi opri aici. Nu înainte să vă spun că cei de la Rammstein au realizat coloana sonoră (cel puțin intro și outro) pentru acest film.

Așa că, vă invit să-l vedeți și voi, începând de vineri, în cinematografe. Meritul pentru ocazia de a vedea Nymphomaniac în România aparține Independența Film.

Vizionare plăcută!

8 Responses to “Cinefil – Nymphomaniac”

    • Monica Berceanu says:

      bravo, buna critica! si sunt sigura ca ai mai avea multe de spus! intr-adevar, este o opera de arta!

        • Andrei says:

          Ar mai fi multe de spus, dar e mai bine sa-l vezi decat sa citesti la mine pe blog de el, nu crezi? Mai ales ca stii despre ce vorbesc, vazandu-l la randul tau.

    • Raluca Anka says:

      L-am vazut ieri. Desi este despre sex, nu are nimic sexy sau excitant. Nu cred ca e nevoie sa stearga nimeni scaunele dupa proiectie (gluma Emil ). Atmosfera, ca in mai toate filmele marca von Trier este sumbra, apasatoare, tensionata gradual. Am inteles ca in partea doua vin scenele hard core, sado -maso, pleasure and pain si alte chestii profund deviante. Eroina nu afiseaza bucurie si nu pare fericita in timp ce face sex, mai degraba pare a indeplini un ritual in care ea este obiectul de sacrificiu. Joe imi apare ca o Sheherezada perversa, povestind unui sultan plin de empatie si curiozitate aventurile sale incepand cu dezvirginarea la cerere , la 15 ani ,de catre un tip brutal, care o trateaza exact ca pe motocicleta din dotare , pana la aventura sexuala peste multi ani cu acelasi tip, devenit intre timp amantul perfect, dar pentru care nu reuseste sa simta nimic, desi in tot acest rastimp a folosit imaginea lui sau a obiectelor lui personale,drept fetis.
      Sunt de acord ca filmul este extraordinar din multe motive, este un film care imbina perfect scene explicite cu artisticul de valoare, iar senzatia finala este ca ai vizitat un muzeu cu picturi infatisand scene din viata de zi cu zi ale unei femei dependente de sex. Sunt superbe comparatiile metaforice intre amanti si polifonia lui Bach, intre sex si numerele lui Fibonacci, intre strategia de atragere a barbatului si pescuit. Geniale chiar.
      Sunt foarte nerabdatoare sa vad partea a doua, inca un punct pozitiv al filmului si sincer, mi-as dori sa o vizionez acasa, sau in anturaj de oameni inteligenti , pentru ca e de-a dreptul exasperant sa auzi rasete, ragete, chicoteli si glume de giboni decerebrati in timp ce pe ecran ruleaza cu totul altceva decat un film porno.

 

Cinefil – 12 ani de sclavie

12 ani de sclavie - posterInițial am crezut că va fi încă un film plictisitor,cu și despre negri. Dar am auzit că lui Emil i-a plăcut, apoi am văzut și o reclamă pe ProTv (când treceam întâmplător pe lângă un televizor pornit), așa că am decis să văd ce-a făcut negrul respectiv în cei „12 ani de sclavie”(12 years a slave).

L-am văzut. Și mi-a plăcut. Nu sunt eu foarte empatic de felul meu, însă acest film chiar are o poveste tristă. Pe scurt, un negru liber este răpit și vândut ca sclav pe vremurile când Statele Unite erau împărțite în Nord și Sud. Apoi, timp de două ore publicul retrăiește momentele prin care a trecut Solomon (respectivul negru).

E adevărat că unele scene au un nivel de cruzime ridicat însă consider că această reprezentare prezintă doar o mică parte din violențele care aveau parte în realitate și că doar prin aceste imagini publicul poate conștientiza prin ce au trecut oamenii (indiferent de culoarea pielii) în acele vremuri.

Să trăiești 12 ani de sclavie trebuie să fie îngrozitor. Mai ales când nu erai pregătit pentru asta. Imaginați-vă cum ar fi, de mâine să nu mai aveți libertatea (și nu mă refer la ziarul acela cu titluri de doi lei pe care nu-l cumpără nimeni). De mâine să nu mai puteți intra pe net să-mi citiți mie articolele. Cum ar fi?

Revenind la film, “12 ani de sclavie” se zvonește a fi unul din favoritele pentru Oscar în 2014. Chiwetel Ejiofor (American Gangster) îl interpretează pe Solomon atât de bine încât există momente în care filmul (bazat pe o poveste reală) tinde să pară un documentar filmat în acea perioadă.  12 ani de sclavie transpuși în 2 ore de cinematografie de calitate.

Filmul rulează deja în cinematografe de ceva vreme, așa că vă invit să-l vedeți.

Vizionare plăcută!

Ce jocuri mai jucam in zilele noastre?

Eu nu prea mă joc. Și prin nu prea, vreau să spun că intru din an în paște într-un joc. Asta când nu sunt la serviciu. La serviciu testez zilnic jocuri. De asta merg acolo.

Din acest motiv, am constatat că nu mai sunt la curent cu noile apariții în domeniul divertismentului tehnologizat. Știu doar câteva titluri, în special cele produse de EA. Asta nu înseamnă că le-am și jucat. Doar am auzit de ele.

Cu toate că acum găsești jocuri online peste tot, parcă nu mai am dispoziția necesară să joc ceva. Prefer să văd un film sau să fac orice altceva. Când joci împotriva unui amic, e puțin mai atractiv jocul, dar altfel mi se pare o risipă de timp. Mai ales că unele jocuri durează enorm de mult. Mie îmi plac jocurile care se termină mai repede,  nu care te țin o zi întreagă în universul acela fantastic în care orice e posibil. Aș juca jocuri cu mașini, de genul Need For Speed, în principal pentru că nu e în regulă să faci curse de mașini în viața reală. E periculos, n-ai adversari, benzina e scumpă. Dar pe calculator e ok. Online va fi mereu simplu, cum ar zice eMag.

Voi ce jocuri vă mai jucați zilele astea? Ce mai e la modă? Vreau măcar să aflu câteva nume pentru a putea vedea gameplay-ul pe YouTube, să știu și eu cu ce se  mănâncă, să nu fiu complet pe dinafară. Dacă gasescc unul din titlurile furnizate de voi a fi interesant și se joacă și în multiplayer, promit că vă provoc la un joc. (în condițiile în care jocul preferat de voi are cerințe de sistem rezonabile și poate fi rulat pe un sistem normal, nu să fie nevoie să-mi vând un rinichi pentru a lua un pc suficient de puternic să pot rula aplicația respectivă).

Super-stickere pe site-ul Deco-perete.ro

Mai sunt trei zile și trece și se termină și sărbătorile de sezonul ăsta. Că nu mai mâncăm și bem ca pentru tot anul e una, dar adevărata bătaie de cap apare când trebuie să schimbăm decorul casei.

E un fel de curățenia de după sărbători în care parcă spiritul sărbătorilor se prinde de noi cu ultimele puteri și nu ne lasă să punem beteala din brad înapoi în cutie, la păstrare pentru iarna viitoare, când iar se apropie zilele de sărbătoare.

Și împachetăm și ghirlandele și instalațiile din exterior și rămâne casa goală, parcă. Singurul lucru care ne mai amintește că au trecut sărbătorile pe lângă noi e stomacul care ne dă semne că acum ar avea el nevoie de o vacanță, o perioadă fără sarmale și produse predominant carnivore.

Dar parcă pereții sunt prea albi când nu mai există pete de culoare constând în tradiționalele decorațiuni. De aceea, există modalități de a decora camerele proaspăt dezbrăcate de spiritul Crăciunului. Mă refer aici în principal la decorațiunile de perete, mai ales la stickere. De ce?

În primul rând, datorită spectrului foarte larg de modele disponibile, modele care se pot asorta cu orice cameră, indiferent de tematică. Apoi avem modelele care, datorită formei și mărimii lor se pot poziționa pe un perete cu tablou completând imaginea de ansamblu, integrând tabloul în peisaj.

În al doilea rând, aceste autocolante se pot aplica și îndepărta de pe un perete foarte ușor, neavând un caracter permanent cum ar fi cel al unei picturi murale. Poate fi aplicat de oricine, lipirea sa fiind ca o joacă de copii.

Și că tot veni vorba de copii, ar trebui să vedeți cât de frumos se pot amenaja camerele lor folosind un mobilier colorat și astfel de autocolante pe perete. Am văzut pe bebelu.ro  niște imagini parcă desprinse din povești. Astfel, copilul vostru poate avea o copilărie de basm într-o cameră de vis.

Mă rog, partea cu copiii mi-a atras mie atenția navigând așa, aleator, însă există decorațiuni serioase pentru adulți. Pentru fiecare cameră în parte, pe gustul fiecăruia. Găsiți pe site-ul deco-perete.ro tot ce vreți.

Prima dată am văzut astfel de decorațiuni la IKEA însă aveau doar câteva modele și prețurile nu erau tocmai prietenoase. Probabil trebuiau să scoată cumva banii pe acei hotdogi la doar 1 leu. Și am mai căutat, dar nu foarte hotărât să cumpăr, nefiind convins ce tematică vreau să abordez pentru camera mea. Apoi mi s-a pus mie pata pe o imagine cu un leu și am transformat-o în tablou. Un mare tablou în format A0 (1,2m/0,8m) ce a ocupat mare parte din peretele care ar fi urmat a fi decorat cu autocolante. Nici azi nu știu ce model aș alege, atât de multe sunt. Așa că o să rămân cu regele leu până mă apucă redecoratu’.

O altă idee bună pentru decor, o soluție care schimbă total aspectul camerei, este vopseaua fosforescentă. Este altă la lumină, iar la întuneric poate fi verde, albastră sau roz, Desenele murale apărând parcă prin magie. Prețul pentru o cutiuță mică era în jur de 15 lei ultima dată când am căutat eu.