Author: Andrei Ciobanu

Vă mai aduceți aminte pelicula Hangover? Filmul acela care a făcut senzație în urmă cu câțiva ani? Last Vegas (Burlaci întârziați) e mai bun.

Se pare că americanii au o slăbiciune pentru filmele cu beții și petreceri de burlaci. Așa că au mai făcut un film tot în aceeași sferă, a distracțiilor înainte de nuntă. Doar că acum au o distribuție ce include 4 actori de Oscar. Și un regizor care denotă mai multă maturitate în gândire.

Last Vegas este un film care evidențiază că valorile adevărate, cum ar fi prietenia și dragostea nu se pierd în timp. După 58 ani, cei patru prieteni vechi: Billy (Michael Douglas), Paddy (Robert de Niro), Archie (Morgan Freeman), Sam (Kevin Kline) se reunesc pentru o petrece a burlacilor. Și chiar la vârsta lor înaintată au parte de surprize cu ocazia acestui eveniment, cunoașterea Dianei (Mary Steenburgen) fiind una in ele.

E interesant că cineva s-a gândit să facă o abordare a ideii de distracție în Las Vegas și din punctul de vedere al pensionarilor.  La urma urmei ei știau să se simtă bine fără a se face de râs precum tinerii din ziua de azi (21 & Over, American Pie). Nu trebuie să faci abuz de nu știu ce substanțe interzise pentru a te putea distra. Poți face asta și într-un mod matur și responsabil.

Chiar dacă Last Vegas e încadrat ca fiind o comedie, reușind să-ți mențină un zâmbet permanent pe buze pe durata celor 105 minute, substratul filmului este unul profund care te face să te gândești dacă tu vei avea astfel de prieteni când vei ajunge la o vârstă de senior.

MediaPro Distribution a jucat rol de moș Crăciun și a adus în România acest film. Last Vegas va putea fi vizionat începând de vineri, 20 decembrie în cinematografele din toată țara și nu trebuie ratat.

Vizionare plăcută!

În premieră pe acest blog, (nu și în exclusivitate, că nu-i blogu’ lu’ domnu’ Dan) o să vă prezint un film indian: Povestea Tigrului. Nu, are legătură cu tigrul din Life of Pi, așa că puteți merge liniștiți să-l vedeți.

Nu sunt fan filme indiene însă cu această producție, Bollywood-ul se apropie foarte mult de block-busterele americane. Nu că ar fi ele o referință în domeniu însă momentan cam domină piața așa că ne putem raporta la ele. Bineînțeles că avem faze tipic indiene gen musical, în care actorii încep să cânte, însă sunt numai 3 la număr (dacă nu mă înșeală memoria) și sunt chiar acceptabile, mai ales că genul muzical cântat încearcă să copieze un tip de muzică dintr-una din țările în care se petrece acțiunea.

Ca în majoritatea filmelor indiene, îl găsim în rolul principal, cel al Tigrului, pe Salman Khan, actor consacrat cu peste 90 de pelicule la activ. Un actor devenit celebru tocmai pentru calitățile sale artistice. De această dată este secondat de frumoasa Katrina Kaif, care joacă rolul agentei care-l ispitește pe Tigru.

Filmul îmbină scene de comedie cu episoade de suspans și dragoste, toate amestecate într-o mare de acțiune de tip Hollywoodian în care nu se face economie la gloanțe. Tigrul e un fel de James Bont al Indiei, ca să știți la ce vă așteptați. Coloana sonoră este una foarte dinamică, demnă de un film cu o durată de aproximativ două ore. Te ține treaz și cu sufletul la gură.

E drept că unele scene sunt accentuate mai mult decât este necesar, dându-ți senzația că ai suficient timp la dispoziție să-ți iei o pungă de popcorn până se termină, sau că în india nu se aplică legile fizicii, ele sunt destul de rare, pputând fi trecute cu vederea. Eu le-am trecut și mi-a plăcut filmul. Nu însemană că am evenit fan al filmelor indiene, dar cum zicea Calvin Candie în Django Unchained: “you had my curiosity, now you have my attention”.

Povestea Tigrului (Ek Tha Tiger) debutează în cinematografele românești de vineri 6 decembrie și este adus de BML Movie Entertainment, nu de moș Nicolae. Vă invit să-l vedeți, n-o să vă plictisiți.

Știți senzația aia când de abia aștepți să vezi un film, din varii motive? Fie că actorul tău preferat joacă în el, fie pentru că a câștigat nu știu ce premiu, fie ă e hipermediazit, etc? Așa eram eu cu Homefront, cel mai recent film care-l are în rolul principal pe Jason Statham (cărăușu’ din Transporter).

Am văzut toate filmele cu el și încă de când am zărit trailerul pentru Homefront, am zis că așa ceva nu se ratează. După două filme bune (nu foarte bune, doar bune), Redemption și Parker, nu putea urma ceva slab. Omul e într-o formă de zile mari și trebuie urmărit.

În Homefront (Orașul fără legi), Jason îmbracă rolul unui polițist care se retrage din serviciu pentru a avea grijă de fetița sa. Chiar dacă filmul este predominant despre familia agentului Phil Broker, acțiune și suspansul nu lipsesc. Nu-mi amintesc să-l fi văzut pe Jason Statham în rolul de tată protector însă se descurcă de minune.

James Franco apare de câteva ori în Homefront conturând rolul lui Gator Bodine, principalul personaj negativ din peliculă. Prezența sa reușește să dinamizeze filmul care îl lipsa sa ar fi fost doar un film de familie. Dar Jason Statham arată că la talia sa de actor mare poate îmbina perfect rolul de tată grijuliu cu cel de agent pregătit de guvernul SUA să ucidă.

Cu un scenariu de Sylvester Stallone, Homefront este exact genul de film de care Hollywoodul duce lipsă în ultima perioadă: imprevizibile, pline de întorsături de situație. Nu e genul de film în care se consumă muniție cât pentru a invada o țară mică însă nici nu se face economie. La urma urmei vorbim despre un film de acțiune.

În caz că v-am făcut curioși, vă invit să vedeți trailerul pentru a vă face o idee mai bună despre film. Aveți timp să vă gândiți, pelicula urmând să aibă premiera vineri 6 decembrie.

Vizionare plăcută!