Author: Andrei Ciobanu

Așa, ca de-ncheiere de Superblog, am dat cu bâta-n baltă (ca să n-o zic p-aia cu țiganul la mal că se interpretează). Am nimerit o probă care mi-a dat bătăi de cap exact când aveam petreceri și mi se stricase și laptopul. Așa că am depășit deadline-ul. Ca să iau o penalizare de sfârșit.

N-avea niciun Farmec să nu comploteze universul împotriva mea. Dar asta e, mergem mai departe. When life gives you lemons….

Apropo de situațiile astea, în care trebuie să mergi mai departe, am văzul un clip scos de Farmec, o colaborare Krem, cu o domnișoară care se trezește după o noapte intensă și-i e recomandată o cremă foarte hidratantă, pe nume Doina.

N-am înțeles exact de ce s-a ales un nume așa banal, oarecum românesc. Știu că există și farmacii numite astfel, chiar dacă numele e 2na sau Doina. Să fie inspirat de la genul liric? Acea creație specifică poporului român? Totul e posibil.

Eu nu-mi aduc aminte ca pe vremuri să fi existat acest brand, dar nici nu mă pot lăuda că știu toate brandurile care erau pe vremea cealaltă. Dacă cineva s-a gândit să revitalizeze un brand (să revitalizeze o cremă revitalizantă, tare, nu?) românesc, acest lucru poate fi doar de lăudat. Mai ales în contextul în care vezi cum toată producția ceaușistă acum a fost distrusă.  Ar fi fost frumos să existe o cremă cu care să dai pe toate uzinele închise și să revină la anii lor de glorie. (nu, nu sunt comunist, însă pot să recunosc meritul cuiva chiar dacă nu-i susțin ideologia). Din nefericire, nu prea se mai poate face nimic

Dar, ca să nu închei articolul și implicit concursul Superblog (da, se încheie) într-o notă de jale, o să vă las să ascultați o doină. Păstorească, doar sunteți pe blogul mioritic, nu?

P.S: Persoana din clip nu are legătură cu Ciobanul Ghiță. E din altă reclamă.

Unde-s mulți, puterea crește. Pe baza acestei vorbe din moși strămoși au luat naștere primele parteneriate.

Pe vremuri, omul primitiv și-a dat seama că nu poate să prindă vânatul de unul singur și chiar dacă ar reuși să facă acest lucru, ar fi mai ușor dacă ar fi ajutat. Așa că a început să colaboreze cu ceilalți membri ai tribului. Unul speria vânatul, altul îl prindea. Apoi cărau împreună prada, fiind prea grea pentru a fi transportată de unul singur. La vremea aceea se vânau mamuți și alte animale preistorice, cum ați mai văzut voi prin filmele din seria Ice Age.

Anii au trecut însă ideea de cooperare a rămas, oamenii realizând mai multe lucruri împreună decât individual. În afară de marile opere de artă, majoritatea lucrurilor importante au fost realizate de grupuri de oameni. Imaginați-vă cum ar fi făst să se apuce un singur om să facă piramide (presupunând că acestea au fost construite de oameni).

Chiar și în era 2.0, parteneriatele sunt la modă. E foarte important pentru a deveni cât mai vizibil într-un mediu cu miliarde de oameni. De aceea, chiar și concursurile mari cum este SuperBlog au nevoie de parteneri. Fie că este vorba de sponsori sau de parteneri media, care ajută la mediatizarea competiției.

Unul dintre acești parteneri media este Spanac,  un amic de-al meu cu care m-am întâlnit la mai multe blogmeet-uri și care a participat la ediția anterioară Superblog. El a ales să ia o pauză de competiție și să supravegheze de pe margine ce se întâmplă, pregătindu-se moral pentru anul viitor.

E o idee bună să fii partener media pentru o ediție, pentru a te face cunoscut printre sponsori.  O să schimb și eu taberele în următorul Superblog, doar așa, să văd cum e și în cealaltă barcă. Vreau să aplic câteva tehnici noi pentru a promova concursul și o să le menționez aici pentru a nu fi copiate: interviuri zilnice cu Superbloggeri (în ordine aleatoare),  mini comunicate de presă în legătură cu ce le-a plăcut sponsorilor, etc. Țineți aproape.

Acest articol este participant la Superblog 2013, dar cele anunțate se vor întâmpla la anul…

Alegerea unui cadou poate reprezenta o problemă pentru noi toți atunci când trebuie să oferim un dar unei persoane despre care nu nu știm foarte multe. În general, în aceste cazuri, apelăm la cadouri generice.

Dar și cadourile generice pot transmite un mesaj. Pot ajuta persoana respectivă să-și amintească de voi. Dar dacă totuși vreți să oferiți ceva mai special, puteți alege o figurină cu cristale Swarovski cu un citat celebru. Disponibile în diverse forme și cu diverse mesaje, aceste figurine pot constitui un dar cu bun gust.

Am găsit pe pagina de Facebook a LuxuryGifts.ro astfel de daruri. Mi-a atras atenția cea din imagine. Mi se pare o idee foarte bună să oferi un cadou motivațional. Mai ales prin prisma faptului că oricine are nevoie de motivație, iar mesajele de genul se aplică tuturor. Dar și pentru că aceste rânduri cu mesajul respectiv adaugă o notă de sensibilitate cadoului care altfel ar risca să devină încă un obiect de decor.

Eu sunt de părere că un dar e mai frumos cu cât transmite un mesaj mai plăcut. De aceea cadourile personalizate sunt întotdeauna de preferat. Pentru că arată persoanei respective că te-ai gândit la ea, nu te-ai dus în primul magazin și ai luat un produs la întâmplare, doar pentru că era o ocazie specială. Gestul contează, dar atenția la detalii este mai importantă.  E ca și cum ai oferi unui bărbat un buchet de flori. E un gest, dar nu e tocmai potrivit. O floare în ghiveci unui pasionat de flori sau de natură e cu totul altceva.

La fel de ciudat precum cadoul nepotrivit mi se pare să întrebi persoana respectivă ce-și dorește. E ca și cum ai spune: “n-am chef să mă gândesc ce ți-ar plăcea, trebuie să-ți dau un cadou, cam ce vrei?”.  Un cadou trebuie să reflecte gândurile tale, nu ale sărbătoritului. Sau, în cazurile prezentate mai sus, gânduri care au devenit celebre.

Cel mai simplu e să te gândești ce i-ar plăcea, de ce ar avea nevoie sau ce-și dorește de mai mult timp. Se pot vedea pe Facebook gusturile unei persoane așa că nu e chiar foarte dificil.  Dacă tot nu aveți idei, puteți apela la ceva generic, eventual precum figurinele mai sus menționate.

 

Articol participant la Superblog 2013.

Cred că e în regulă să numim luna decembrie: luna copiilor. Avem cadouri, moși, vacanță, săniuș, brad, de toate. În mare parte și noi, adulții ne bucurăm de toate cele menționate mai sus, însă cei mici, nefiind măcinați de griji, se bucură la maxim. Trăiesc într-o lume de vis, o lună de poveste.

Copiii nu au atenția perturbată de alte aspecte ale vieții cotidiene. Ei se concentrează doar la lucrurile pe care le fac. Când desenează, îți pot contura cu lux de amănunte (în limita talentului disponibil) orice bazaconie au visat ei în urmă cu ceva vreme. La fel și atunci când  se joacă. Sunt într-un univers paralel în care pot deveni ce vor ei. Lucru benefic pentru dezvoltare, din punctul meu de vedere.

Unii oameni mari de la Toyota au observat acestă dedicație a celor mici în ceea ce privește jocul. Nu știu dacă au făcut un studiu pe proprii copii, însă au venit cu o idee foarte originală. Au pus la cale un concurs de desen, numit simplu: Dream Car Art Contest, în care cei mici își pot desena mașina visurilor.

Concursul a ajuns deja la a 7a ediție însă acum a devenit mai mediatizat pentru că anul acesta (competiția e anuală) România a avut 3 locuri în finală. Și mai zic unii că românii n-au talent.  Au, dar nu-l folosesc constructiv pentru că nu sunt încurajați să facă asta.

Așa că, încurajați copiii să deseneze. Dacă aveți un micuț cu vârsta cuprinsă între 8 și 15 ani care e chinuit de măiestrie în domeniul artelor, îl puteți înscrie în ediția din 2014 a concursului. N-aveți nimic de pierdut și cine știe, poate peste câțiva ani, veți reuși să vedeți desenul transformat în prototip. Orice e posibil.

Mai multe detalii despre minunăția asta de concurs puteți găsi pe site-ul Toyota.

Multă baftă!

 

 

Articol participant la SuperBlog 2013.