Pentru pasionații de filme cu super-eroi există două găști: cei care sunt încântați de Marvel și cei care sunt încântați de DC Comics. Personaleje diferă ușor prin coloristică și scopuri, vei găsi asemănări între ele, ecranizările sunt unele mai bune altele mai slabe, însă dacă ești pasionat de super eroii nu vei rata nici o peliculă indiferent din ce gașcă faci parte.
X-Men Apocalypse este franciză din gașca Marvel și continuă povestea din pelicula din 2014: Days of the Future Past. Dacă nu ai văzut filmul de acum 2 ani sau ca mine, ai memoria scurtă, poți merge liniștit la cinema pentru că scenariul din 2016 este în așa fel scris, încât vei înțelege acțiunea dându-ți-se toate informațiile necesare, încât să nu ai semne de întrebare care să te perturbe din vizionare. X-men sunt abia la începutul legendei ce va deveni cândva cea mai tare gașcă de super eroi.
În rolul Profesorului X (prescurtare de la Xavier) îl vei recunoaște pe James McAvoy pe care dacă nu l-ai remarcat în Ultimul rege al Scoției sau în Atonement, acum vei avea ocazia să îl descoperi pentru că joacă magistral. Mai ales că, în contra partidă, Magneto este jucat de către Michael Fassbender pe care s-ar putea să îl știi din Inglourious Basterds sau din genialul A dangerous Method unde îl joacă pe psihanalistul Carl Jung.
Acțiunea filmul începe în Egiptul antic cu povestea primului și celui mai puternic mutant, Apocalypse. Acesta este redescoperit în zilele noastre și după o analiză a societății acesta face planul de a reface lumea după imaginea sa. Aflați în derivă, X-men își unesc forțele, se redescoperă sau se dezvoltă prietenii, povești și idile.
În regia lui Bryan Singer (producătorul executiv al serialului House MD) filmul X-Men: Apocalypse este plin de efecte speciale, cum îi șade bine oricărui metraj cu super-eroii, cu scenografii de luptă bine executate, puse în cadre foarte bine trase. Ceea ce lipește însă, după opinia mea este glumele. Dacă în anii anterior glumele seci sau mai sadice făceau deliciul sălii, în 2016 a cam secat izvorul creativității scenariștilor.
Dacă tot suntem la minusuri, trebuie să menționez și prestația lui Tye Sheridan, în rolul lui Cyclops. O alegere proastă pentru a îl întruchipa pe cel care va deveni James Marsden. Din pepinera de tinere talente pe care o are Hollywood-ul îmi este greu să cred că Tye a fost cel mai bun pentru că, aici, este insipid, inodor și incolor, mai ceva ca o picătură de apă. Însă, dacă poți să treci peste lipsa glumelor și a Cyclops (la mine este personajul preferat din X-Men – deci sunt dură ;)) filmul este unul foarte bun, de văzut în gașcă.
Fetele vor avea bărbați și mușchi pentru a își clăti ochii, băieții vor avea femei sexy, cu atitudine și care bat ca la fasole la bărbați prin puterea minții. Așa că, dacă tot e weekend, eu zic să pui în agendă vizionarea X-Men :).