Category: Cinefil

Posted on

Cinefil – The Maze Runner

Maze runnerThe Maze Runner – Labirintul: Evadarea este filmul pe care l-am așteptat cel mai mult în această vară. Citisem despre el, văzusem trailer-ul și m-am apucat de citit cartea – Captiv în labirint  – un bestseller scris de James Dashner pentru tineri, așteptând cuminte să vină mijlocul lunii septembrie. Am fost  la avanpremiera și, așa cum ma așteptam, filmul mi-a plăcut foarte mult.

Ce mi-a plăcut? Mi-a plăcut în primul rând nota de mister. Ca să o luăm cu începutul, și anume ideea filmului, este în același ton cu ideea din The Hunger Games – Jocurile foamei și cea din Divergent, însă, spre deosebire de acestea, te face să îți dorești să vezi neapărat și a doua parte, ca să înțelegi misterul din finalul primei părți.

Filmul începe cu Dylan O’Brien (The internship)care joacă rolul lui Thomas, un tânăr care se trezește într-un lift în urcare, amintindu-și propriul nume și nimic altceva. Liftul se oprește, uși de metal se deschid și Thomas și ajunge într-o poiană înconjurată de ziduri înalte și un întreg labirint. Alături de el sunt încă vreo câteva zeci de tineri cu amnezie ca și el, care au fost trimiși câte unul la 30 de zile. Aceștia au învățat să supraviețuiască și s-au organizat în funcție de aptitudini, căutând permanent o cale de ieșire din labirint și având în același timp grijă să facă față pericolelor pe care le oferă acesta.

Thomas se alătură grupului ”alergătorilor” și, cu o perseverență și un curaj nemaiîntâlnite, își riscă viața nu doar pentru a se elibera pe el și pe ceilalți, dar și pentru a descoperi motivele pentru care au ajuns cu toții acolo.

Deși au fost elemente în film care mi-au testat fobia, pot spune că The Maze Runner – Labirintul: Evadarea mi-a plăcut și abia aștept sa apară și a doua parte. Din cât am citit până acum din carte, nu par să fie neconcordanțe între aceasta și film, însă acest lucru rămâne de văzut pe parcurs.

Te-am făcut suficient de curios(oasă)? Mergi de mâine în cinematografe și află dacă am avut dreptate, văzând acest film distribuit de Odeon.

Posted on

Cinefil – Dacă aș rămâne

Dacă aș rămâneDacă aș rămîne / If I Stay

Inspirat din romanul „If I Stay” al lui Gayle Forman din 2009, filmul ecranizează pertinent o operă de succes. Un film care te face să râzi, să plângi și să te întrebi asupra importanței familiei sau a apropiaților.

Coarda sensibilă se poate atinge prin intensitatea emoțiilor și trăirile copilei din centrul acțiunii. Personajul nostru, Mia esto o violoncelistă înzestrată cu un talent aparte pentru vârsta de 17 ani. Are o familie deschisă care o susține şi un iubit popular, Adam. Ea trebuie să aleagă dacă va merge la New York pentru a studia la Julliard, astfel să continue cu vocația cu care a fost hărăzită sau dacă va rămâne în Oregon alături cei dragi care o înconjoară. Între timp lucrurile iau o turnură bruscă care poate schimba totul fără să își dea seama. Avem de urmărit o bătălie dusă între destin și voință. Vedem pe parcurs descrierea unor oameni minunați, gustul adolescenței și pasiunea pentru muzică.

În rolurile principale îi găsim pe Chloe Grace Moretz, Jamie Blackley, Lauren Lee Smith, Mireille Enos, Stacy Keach, Joshua Leonard. „Daca aș rămîne” este în regia lui R. J. Cutler iar șcenariul este realizat de: Shauna Cross.

IMDb oferă un rating de 7.1,  rottentomatoes un tomatometru de 38 % cu o audiență de 69 % iar metacritic un metascore de 47 cu un user score de 4.6.

Pot spune că au fost cam severi cu producția lui R.J. Cutler, deoarece am surprins niște imagini foarte bine realizate, cadrele temporale erau bine adaptate acțiunii iar personajele pareau a fi la posturi mai ales că era vorba de o dramă unde greșelile devin evidente foarte ușor.

Performanța lui Chloe Grace Moretz (Mia) și chimia ușoară cu care comunică cu Jamie Blackley (Adam), ajută la construirea unei povești sentimentale(foarte populară și captivantă ce-i drept) care devine ciudată cu trecerea timpului. – Christy Lemire, rogerebert.com

În recenzia pentru The New York Times, A.O. Scott laudă deasemenea  performanțele Chloe Grace Moretz în rolul principal și adaugă faptul că: „muzica reprezintă cel mai important lucru din film iar repertoriul clasic al violoncelului dă cea mai bună culoare  acțiunii.

Filmele despre drame și dragostea adolescentină sunt greu de făcut, iar dacă nu merg pot deveni siropoase și insurportabile. Făcute corect observăm ceva draguț și pregnant la ele. În timp ce mă gândesc „Daca aș rămîne” a avut partea lui de muncă pentru a pune lucrurile pe roate, descoperim puterea cumulativă cu care impresionează și ceva special în detalii cu care te ține mereu captivat. Astfel își merită locul în a doua categorie enumerată. Drew McWeeny – hitfix.com

Filmul are premiera în România pe 12 septembrie și este ditribuit de Forum Film. Dacă ești o persoană sensibilă sau vrei să mergi cu jumătatea să vezi ceva emoționant recomand cu bucurie.

Vizionare Plăcută!

Posted on

Cinefil – As above, so below

As above, so below / precum in iad, asa si pe pamantCând te gândești la Paris, te gândești automat la romantism, orașul dragostei și al luminilor. Însă orice pădure are uscăciuni și întotdeauna există și o parte nevăzută. As above, so below ne prezintă latura întunecată a capitalei franceze, purtându-ne într-o plimbare prin catacombe.

Catacombele din Paris reprezintă cea mai mare criptă din Europa, fiind locul unde Consiliul de stat a mutat în 1785 Cimitirul celor Nevinovați (cimetière des Innocents). Pereții sunt ornați cu osemintele celor aproximativ 7 milioane de parizieni decedați în perioada în care catacobele erau folosite pe post de criptă, nu de muzeu. Acum au devenit un obiectiv turistic la 20 de metri adâncime, cu o suprafață totală de 11 000 mp al cărui tur durează 45 de minute, într-o atmosferă cu o temperatură de 14*C.

Eh, revenind la film, As above, so below e un film pseudo-documentar concentrat pe expediția tinerei Scarlett (un fel de savant, cu vreo 3 facultăți și care vorbește fluent chiar și două limbi moarte). Alături de o echipă constituită ad-hoc, pornind de la o descoperire făcută prin subteranul deșertului, ea pornește în căutarea Pietrei Filosofale.

Spuneam că e un pseudo-documentar pentru că nu e filmat în mod artistic ci mai mult în mod liber, cum ar fi dacă fiecare membru al echipei ar avea o cameră montată pe el. Cam greu de înțeles de ce ai monta 5 camere pe oameni care pornesc într-o expediție subterană, dar poate nu gândesc eu ca un explorator. E drept, se creează o oarece senzație de prezență în film, dar eu sunt mai conservator și vreau să privesc din lateral, cu detașare.

As above, so below e declarat ca fiind un horror – thriller, motiv pentru care titlul a fost tradus în România: Precum în iad, așa și pe Pământ. Scenele de groază sunt însă destul de limitate la număr și apar destul de târziu în poveste.

Ce mi s-a părut de-a dreptul ciudat a fost prezența pianului cu o clapă lipsă. De ce? Pentru că părea a fi același pian ca în Deliver us from Evil, un alt horror văzut în urmă cu câteva săptămâni. Încep să cred că pianul este un fel de personaj de groază…

Dacă vreți să vedeți dacă pe voi vă sperie sau doar să vă faceți o idee despre Catacombele pariziene, puteți merge la cinematografele partenere RoImage începând de vineri, 12 septembrie.

Vizionare plăcută!

Posted on

Cinefil – The Captive

The captiveThe Captive / Captiv

Cassandra, o fetiță dintr-o comunitate canadiană, este rapită de pe bancheta din spate din mașina tatălui său, această răpire a lasat multe semne de întrebare.  De-a lungul anilor apar niște indicii, parcă intenționat introduse pentru ca familia să știe ca este în viață.

Inspirat din fapte reale, filmul se prezintă ca un thriller care gravitează în jurul răpirii unei fetițe de către niște pedofili care trăgeau foloase. Există ulterior încrengături și implicații între familie, anchetatori, răpitori și victimă.

Acțiunea determină interpretarea unor situații, destul de plauzibile iar tentativa producătorilor de a crea un timp discontinuu(la un moment dat) nu prea da roade în ochii publicului. Suntem puși în suspans într-o atmosferă rece de la început până la sfârșit.

Regia este realizată de Atom Egoyan, șcenariul de: Atom Egoyan și David Fraser. În rolurile principale îi întâlnim pe Ryan Reynolds, Mireille Enos, Scott Speedman, Rosario Dawson, Kevin Durand, Alexia Fast.

IMDB oferă un rating de 5.3, Rottentomatoes un tomatometru de 15% cu o audiență de 92 % iar metacritic.com un metascore de 31 bazat pe 9 review-uri. După cum arată și barometrele  producția este văzută nu tocmai bine de către cei mai în măsură să spună asta. A fost proiectat în avampremieră mondială la Festivalul De Film Internațional de Cannes. Iar cei care găseau cuvinte de laudă părca apelau la prea multe metafore sau gaseau chestii interpretabile în orice cadru.

Pelicula reprezintă tremuratul întins al unui thriller despre o răpire, jumatate opac și alunecos precum suprafața unui lac înghețat. Inexplicabilul și teama parcă sunt în spatele tău și când te întorci parcă sunt lângă tine. – Robbie Collin – The Telegraph

Justin Chang de la variety.com descrie The Captive ca un thriller absurd care găsește un regizor bun făcând opusul, „cade în capcana chestiilor neîncercate creând doar niște parodii personale destul de ciudate”

În orice alt an, în orice alt context, The Captive ar fi un alt thriller obișnuit la care s-a muncit. Care orice alt film în genul, pierde total direcția și sensul ca să revină timid la realitate. – Jessica Kiang – indiewire.com

Captiv va fi disponibl în cinematografe începând cu 5 septembrie și este distribuit în Romania de Odeon.

Celor care veți vedea filmul vă doresc: Vizionare Plăcută !

Posted on

Cinefil – Vânătoarea de spioni

Vânătoarea de spioniÎn caz că n-ați aflat, Forum Film a dat startul la Vânătoarea de spioni, de astăzi în cinematografele din toată țara. Nu vă panicați, nu e nimic periculos, este vorba doar de o nouă producție cinematografică a lui Anton Corbijn. Un film polițist plin de răsturnări de situație și neașteptat, care vă va ține în suspans până în ultimul minut. Issa Karpov (Grigoriy Dobrygin) este un tânăr cecen care imigrează ilegal în Hamburg. Cum serviciile secrete sunt vigilente, organizația condusă de Günther Bachmann (Philip Seymour Hoffman) îl ia imediat în vizor. Când în povestea asta apar și un bancher (Willem Dafoe), o avocată (Rachel McAdams) dornică să-l ajute pe Issa și un fanatic religios ce finanțează teroriști (Homayoun Ershadi), lucrurile devin cu adevărat interesante. Titlul original este A most wanted man, povestea centrându-se pe acțiunile lui Issa, însă în română a fost tradus (nu știu de cine/ de ce): Vânătoarea de spioni. Probabil a fost o strategie de marketing, însă induce în eroare publicul care se așteaptă la super-gadget-uri gen 007, Mission Impossible sau chiar Johnny English . Filmul este mult mai serios, axându-se mai mult pe strategii și pe operativitatea în echipă, nu are are ca scop să promoveze un super-spion. Și nici nu sunt vânați spioni. :) Bazat pe romanul lui John le Carré, Vânătoarea de spioni este ultimul film pe care Philip Seymour Hoffman a reușit să-l finalizeze.  Un film bun, care-i va onora memoria și care ne oferă un mini-preview în lumea serviciilor secrete care luptă pentru securitatea statelor (yeah, right). Finalul neașteptat ar fi lăsat loc de o continuare a filmului în care să se mai explice câteva aspecte, însă cred că ideea de o prelungire a acestei vânători a murit odată cu P.S.H. . Însă până discutăm de ce va fi, mai bine mergeți la cinema să vedeți Vânătoarea de spioni. Vizionare plăcută!