Category: Cinefil

Posted on

Cinefil – “300: Ascensiunea unui Imperiu”

Emanuela Bercaru a reprezentat blogul mioritic la filmul “300: Ascensiunea unui imperiu”, film pe care MediaPro Distribution îl prezintă de azi în cinematografe. Iată impresiile ei:

300 ascensiunea unui imperiu300: Ascensiunea unui imperiu reprezinta alaturi de 300: Eroii de la Termopile o ecranizare impresionanta a istoriei Greciei, in care actiunea se desfasoara intr-un alt cadru comparativ cu prima parte, si anume pe mare.

Actiunea filmului se petrece in paralel cu lupta lui Leonidas si a celor 300 de spartani din prima parte a filmului, 300: Eroii de la Termopile, si prezinta confruntarea dintre grecii condusi de Themistocles (interpretat de Sullivan Stapleton) si armata Persiei, condusa de Artemisia (interpretata de Eva Green) in numele muritorului devenit zeu rege al Persiei, Xerxes (Rodrigo Santoro).

In 300: Ascensiunea unuiimperiu, Themistocles este comandantul si strategul grecilor, politician si soldat care isi iubeste patria si care isi pune abilitatile in slujba unul tel suprem, pastrarea libertatii grecilor si unificarea Greciei in lupta. Artemisia, adversara in lupta a lui Themistocles, este o femeie puternica si ambitioasa, a carei forta vine din dorinta de razbunare (este la origine greaca, insa a fost abandonata de greci si crescuta si formata de persi). Desi complet diferiti si dusmani de moarte, cei doi ajung sa se admire reciproc, insa, in lupta finala, inevitabil unul dintre ei trebuie sa moara.

Firul epic al filmului porneste de la ideea ca, dupa confruntarea de la Termopile, regele Xerxes continua expansiunea puterii imperiului persan, urmarind dezvoltarea unei armate invincibile. Cu o flota impresionanta, acesta concentreaza actiunile pentru a-l infrange pe Themistocles, care ii omorase tatal, pe regele Darius, si pentru a impiedica unificarea teritoriilor grecesti.

300: Ascensiunea unui imperiu este un film impresionant, in care efectele 3D sunt net superioare celorlaltor filme aparute in ultimul timp. Armele, bucatile de corp omenesc sau sangele fac sa para ca luptele se desfasoara la cativa centrimetri de tine. In plus, efectele vizuale prin care se reda imaginea marii Egee imbogatesc fiecare cadru.

Un alt aspect care mi-a placut il reprezinta memorabilele discursuri de imbarbatare ale lui Themistocles, printre care: „Azi luptati in forta. Luptati pentru fratii vostri. Luptati pentru familiile voastre. Mai presus de toate, luptati pentru Grecia”. Acest discurs este sustinut de faptul ca toate bataliile, desi sunt diferite, au un punct comun: faptul ca grecii isi cunosc teritoriile perfect. Themistocles este un strateg excelent, care foloseste fiecare atu, desi grecii sunt depasiti numeric.

Ar fi fost interesanta o scena in care sa apara Leonidas si cei 300 de spartani, nu doar cu regina Gorgo, sotia acestuia. Tododata, cantitatea de sange varsata in acest film este cu mult superioara celorlaltor filme de acest gen. :)

Filmul 300: Ascensiunea unui Imperiu este un film cu o actiune epica, efecte vizuale exceptionale şi o batalie impresionanta pe mare. Poate fi vizionat in cinematografe de azi, 7 martie 2014.

Vizionare plăcută!

Posted on

Cinefil – “Dallas Buyers Club”

Dallas Buyers ClubCe ai face dacă ai afla că mai ai de trăit doar 30 de zile? Ţi-ai pune treburile în ordine, te-ai împăca cu lumea, ai pleca într-un loc cu mult soare, undeva unde ţi-ai dorit mereu să ajungi sau ai lupta pentru o soluţie, în ciuda pronosticului şi a sfaturilor medicale? Mereu am simţit că nu aş putea să îmi privesc sfârşitul cu seninătate, că nu e nimic glorios în a muri, nimic cu care să te împaci, nimic de câştigat dintr-o astfel de experienţă, dintr-un astfel de moment, din a şti, cu certitudine, că sfârşitul e foarte aproape. Poate de aceea nu am înţeles niciodată filmele în care protagoniştii îşi acceptă cu seninătate sfârşitul şi poate de aceea mi-a plăcut atât de mult Dallas Buyers Club.

Dallas, anul 1985. Ron Woodroof, un electrician pasionat de rodeo, femei şi droguri, află că are SIDA şi că mai are la dispoziţie 30 de zile pentru “a-şi pune lucrurile în ordine“. În America anului 1985, a fi HIV pozitiv era asociat de multe ori, în mod eronat, cu a fi homosexual şi era, în esenţă, o condamnare la moarte. Rasist şi homofob, Ron trece, rapid, prin o perioadă de negare, urmată de căutări febrile despre originea şi cauzele bolii, urmată de acceptarea diagnosticului şi lupta pentru procurarea singurului medicament care promite că îi poate aduce salvarea: AZT, aflat în faza testelor clinice pentru aprobare. Într-o luptă disperată pentru a-şi salva viaţa, Ron ajunge în Mexic, unde află că AZT are efecte adverse grave şi îşi pune toate speranţele în medicamentele Dr. Vass, un medic care şi-a pierdut licenţa de practică, dar care par să aibă efecte miraculoase. Astfel, lupta pentru viaţa lui se transformă într-o luptă pentru a comercializa medicamentele ilegale pe teritoriul Statelor Unite, împotriva unui sistem greoi şi corupt.

Deşi captivantă, acţiunea filmului în sine nu e spectaculoasă. Ceea ce face din Dallas Buyers Club un film frumos e faptul că pare şi se simte real. Atitudinea lui Ron în faţa morţii e credibilă şi am simţit că e exact ce am simţi oricare dintre noi la aflarea unei astfel de veşti: negarea lui, căutările febrile după un răspuns, lupta pentru o soluţie, euforia, speranţa, înecarea în vacarmul zilelor trecătoare, momentele de recunoştinţă, tristeţea, acceptarea, fiecare moment din film a fost realist şi credibil. Iar Ron e impecabil jucat de un actor pe care nu l-aş fi văzut într-un astfel de rol şi pe care e foarte posibil să nu-l fi recunoscut dacă nu aş fi ştiut că a câştigat premiul Oscar pentru acest rol: Matthew McConaughey, pe care până acum l-am asociat cu filme uşoare, comedii romantice ca “How to Lose a Guy in 10 Days”. Iar rolul lui e la fel de frumos completat de Jared Leto (Rayon), un travestit care i se alătură în afacerea numită Dallas Buyers Club şi luptă alături de el împotriva morţii.

Au fost momente, în primele minute ale filmului, în care mi-a fost greu să mă uit la ecran. “Ăsta nu e un film pentru ipohondrii.” am concluzionat. Am greşit. E mai plin de speranţă decât orice am văzut în ultima vreme, în ciuda faptului că e atât de fără speranţă. De văzut. Neapărat.

 

One Response to “Cinefil – “Dallas Buyers Club””

 

Posted on

Nymphomaniac 2 – interzis în cinematografe

Nymphomaniac 2 - interzis în cinematografeLa nici 24 de ore de la publicarea articolului în care vă invitam să vedeți Nymphomaniac 2, acesta a fost clasificat de către comisia de rating a CNC (Centrul național al cinematografiei) cu ratingul I.M. – 18- XXX, fiind practic interzis în cinematografe.

În celelalte state europene în care a fost lansat, filmul a primit următoarele ratinguri:

Estonia – R14 pentru Vol. I şi R16 pentru Vol. II

Germania – R16 pentru ambele părţi

Danemarca – R15 pentru ambele părţi

Olanda – R16 pentru ambele părţi

Franţa – R12 pentru Vol. I şi R16 pentru Vol. II

Cehia – R18 pentru ambele părţi

Elveția – R16 pentru ambele părți

Astfel, din nou suntem noi mai catolici ca Papa, având un film pe jumătate interzis în cinematografe.  Distribuitorul Independența Film a anunțat că urmează să conteste această clasificare, iar CNC va reviziona filmul.

Trebuie menționat că filmul deja a fost filtrat de către producători, existând două variante, una explicită, disponibilă doar pe DVD și aceasta care este varianta light, oarecum cenzurată, special făcută pentru cinematografe.  Dar, se pare că la noi, în România, oamenii sunt considerați mai pudici și cenzura se face la un alt nivel.

Eu am văzut filmul și chiar dacă există în el câteva scene cu tentă sexuală și violentă, nu cred că de la atâta lucru merită interzis în cinematografe. La urma urmei, vorbim despre un film de von Trier, nu ne așteptăm la floricele și animăluțe drăgălașe. E un film gândit să iasă din tipare. La fel de bine ar putea să cenzureze filmele lui Tarantino ca fiind prea sângeroase.

Mi se pare foarte absurd să interzici jumătate de film,  având în vedere că Nymphomaniac deja rulează în cinematografe. Dacă nu aș fi vorbit cu distribuitorul, să știu că nu e așa, aș fi putut spune că e o strategie de marketing pentru a vinde DVD-uri. Arăți oamenilor prima parte, sunt impresionați, apoi îi lași doar cu dorința de a vedea continuarea. Logică de CNC.

One response to “Nymphomaniac 2 – interzis în cinematografe”

    • Nymphomaniac interzis in cinematografe? O altfel de CENZURA! | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE says:

      January 30, 2014 at 1:22 am

      […] Bloggeri cinefili: Angela, CinefilulDeServiciu, Andrei Ciobanu, Raluca Uluiteanu, Laura Meleaca; – Cristian Tudor Popescu (ziarul Gandul); – FilmReporter, cei […]

      Reply

 

Posted on

Cinefil – Nymphomaniac vol. 2

Nymphomaniac 2După lungi așteptări (pentru  cei din SUA, nu pentru noi), nimfomana lui von Trier revine pe marile ecrane în Nymphomaniac volumul 2.

Pentru cei ce au încă n-au văzut primul volum din Nymphomaniac, îl pot prinde în cinematografe dacă se grăbesc puțin, partea a2a având premiera pe data de 7 februarie (conform distribuitorului: Independența Film).

Și apropo de grabă (pot intra direct în subiect, având în vedere modul în care s-a terminat prima parte), volumul al doilea mi-a lăsat o mare senzație de criză de timp. Era ca și cum regizorul a vrut să termine repede filmările să nu-l prindă codurile astea de vreme de iarnă.

Dacă în primul volum acțiunea era povestită încet, cu lux de amănunte și cu multe paralele către alte domenii, pentru a explica mai bine situația (fapt care mi-a plăcut în mod deosebit), în volumul secund se schimbă complet abordarea și chiar modul de relatare. Chiar poate apărea senzația că acest volum este făcut de altcineva care a dorit să facă o continuare.

Acțiunea este mult mai dinamică, deja avem secvențe în care și alte personaje intră în lumina reflectoarelor, devenind mai cunoscute spectatorului, însă se neglijează impactul emoțional. Cu vreo două mici excepții în care suntem surprinși de scene mai explicite, în special pentru o variantă “light” a peliculei, fie că ne referim la scene vulgare, fie la scene de violență față de nimfomane sado-masochiste.

Joe își încheie povestea însă ritmul alert cu care face acest lucru lasă câteva goluri neumplute în firul narativ, dând ocazia spectatorului să facă speculații cu privire la momentele lipsă din poveste. Modul în care se termină toată acțiunea este unul șocant la care spectatorul, chiar dacă a asistat la scene ieșite din comun, nu se aștepta. Acest final imprevizibil al lui Nymphomaniac a fost asociat de unii cinefili cunoscători ale filmelor lui von Trier ca fiind foarte asemănător cu cel din Antichrist. Nu pot să mă pronunț, deoarece nu l-am văzut.

Una peste alta, Nymphomaniac este un film care merită văzut, chiar dacă partea a doua tinde să dezamăgească dacă este comparată cu prima. Sau poate e doar o impresie a mea…

Vizionare  plăcută!

One response to “Cinefil – Nymphomaniac vol. 2”

 

Posted on

Cinefil – Goana după alune / The Nut Job

Goana după alunePentru că a venit iarna peste noi, animăluțele din parcul central din orașul Stejărești s-au speriat șia u hotărât să înceapă “Goana după alune 3D”. Probabil că cele 2D nu țineau de foame.

“Goana după alune 3D” (The Nut Job) este cea mai recentă animație adusă în cinematografe de MediaPro Distribution, putând fi văzută de vineri, numai în varianta dublată. Fiind vorba de o animație pentru copii, nu e un lucru chiar așa de rău, mai ales că vocile personajelor sunt date de vedete precum Daniel Buzdugan, Andreea Marin și Nicoleta Luciu.

Chiar dacă nu sunt fan al dublării cinematografice, fie că vorbim de animații sau de filme normale, Goana după alune mi-a plăcut. A fost mai bine realizată suprapunerea sunetului peste imagini iar efectele 3D au distras atenția de la dublaj.

Personajele bine conturate și acțiunea foarte dinamică, plină de umor și animăluțe vesele fac această animație una care va reuși să pună zâmbetul pe buzele oricărui spectator, indiferent de vârstă. E drept, de abia aștept să văd varianta originală, cu voci în engleză, cum au vrut creatorii săi să fie.

Surly (Daniel Buzdugan), o veveriță rebelă, care nu ajuta restul animalelor din parc să facă provizii pentru iarnă, gândindu-se doar la stomacul său se trezește în situația de a ochi aceași hrană pe care o ochise și Andie (Andreea Marin). Lucrurile devin cu adevărat interesante când goana după alune se suprapune cu o goană după aur, a unor spărgători de bănci.

Cum animația e deja în cinematografe, vă sfătuiesc să mergeți s-o vedeți înainte să apară Lego (în viitorul foarte apropiat), pentru că acum este cam cea mai bună animație de pe marile ecrane. Eu mi-am dus frățiorul mai mic și a fost încântat de veverițe. Și sincer acum, cui nu-i plac veverițele. Cred că intră în categoria aceea de animale drăgălașe în care se află și pinguinii, animale care plac oricui.

Vizionare plăcută!

2 Responses to “Cinefil – Goana după alune / The Nut Job”