Category: Cinefil

Posted on

Cinefil – “Need for Speed”

need for speed Need for Speed e versiunea film a celebrului joc cu maşini de curse pe care l-am jucat cu toţii măcar o dată, un fel de versiune a seriei “Fast and Furios”, de data aceasta a studiourilor DreamWorks, în colaborare cu Reliance Entertainment, Electronic Arts şi Bandito Brothers. Când am primit invitaţia de a vedea filmul, am avut senzaţia că de fapt mă duc să văd Fast and Furios, ajuns acum la filmul cu numărul 6. Din perspectiva unui profan într-ale seriei şi într-ale filmelor cu maşini de viteză în general, similitudinile dintre cele două au tot continuat pe parcursul celor două ore.

Personajul principal al filmului, Tobey Marshall, are un atelier auto unde modifică maşini şi e un împătimit al curselor de stradă. După moartea tatălui său, rămâne cu o mare datorie către bancă, pe care nu o poate plăti. Pentru că e în pericol de a-şi pierde atelierul, acceptă oferta lui Dino Brewster, un vechi rival de-al său, acum implicat în afaceri cu maşini de mulţi cai putere, de a lucra la o maşină care promite să se vândă cu peste 2 milioane de dolari, lui urmând să-i revină 25%. Cum perspectiva unui astfel de câştig sună prea bine, Tobey ignoră sfaturile prietenilor şi colegilor lui, sperând că îşi va vedea partea, dar rivalitatea dintre el şi Dino face ca până la urmă promisiunea să nu fie respectată. Pentru a-şi primi partea, Tobey şi Dino se întrec într-o cursă care se termină prost, iar Tobey îşi petrece doi ani în închisoare. După eliberare, acesta urmăreşte să se răzbune pe vechiul său partener şi rival, participând la o cursă exclusivistă şi secretă pe care plănuieşte să o câştige.

Filmul are de toate: maşini de mulţi cai putere, efecte speciale, acţiune, răzbunare şi puţin romantism, exact aşa cum îi stă bine unui film uşor, menit să facă multe încasări. Are şi multe clişee, iar dacă eşti cârcotaş te poţi întreba cum de personajului principal i se pare normal să facă aşa ravagii pe şosele şi să rănească oameni nevinovaţi care merg spre serviciu liniştiţi, mai ales după ce i s-a întâmplat lui, cum de a zburat maşina aşa peste o şosea şi un refugiu, cum te poţi gândi să alimentezi din mers când nu poţi să deschizi rezervorul, cum poate cineva să găsească atât de multe vehicule zburătoare disponibile. Dar acesta nu e un film cu o poveste sofisticată şi profundă şi nici un documentar despre legile fizicii, ci strict un film care ar trebui să te distreze.

Aşadar, per total, Need for Speed e un film de văzut dacă vreţi să vă uitaţi la ceva entertaining, care să vă ia mintea de la altele pentru mai mult de două ore.

Posted on

Cinefil – BIFF ediția 2014

BIFFCa orice blogger cinefil care se respectă, vă anunț că în curând se va desfășura la București cea de-a 10-a ediție a BIFF ( Bucharest International Film Festival).

Ediția de anul acesta va dura o săptămână, in intervalul 26 martie – 2 aprilie. Proiecțiile se vor face în cele 4 cinematografe participante (dacă nu mă înșeală memoria, exact cele de anul trecut), mai exact: Noul Cinematograf al Regizorului Român, Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu și Sala Cervantes (Institutul Cervantes).

Dacă anul trecut festivalul a fost deschis de „Jagten”, anul acesta cortina va fi ridicată de „La grande bellezza”, un film Italian premiat cu un Oscar, un Glob de aur și un premiu BAFTA, peliculă ce va avea premiera pe 28 martie.

Ediția din acest an, vine cu mai multe noutăți. Pe lângă schimbarea brandului din B-EST IFF în BIFF, vom avea și mai multe zile de proiecții și mai multe filme, dar și mai mulți invitați.
Programul va putea fi găsit pe site-ul oficial al evenimentului, adică aici. Urmând ca toate informațiile legate de eveniment să se afișeze întâi acolo și apoi pe alte site-uri partenere.

Dacă vă plac filmele bune și vreți să vedeți și pelicule care nu sunt afectate de clișeele americane și care au ceva nou de spus, vă invit la festival. Eu voi încerca să ajung și voi reveni cu informații atât despre filmele participante în concurs cât și despre cele care vor fi prezentate în premieră în țara noastră, unele în exclusivitate la acest festival.

Cinematografele partenere sunt situate în apropierea stațiilor de metrou dar și de transport de suprafața pentru a facilita participarea la eveniment, semn că organizatorii s-au gândit și la public, nu doar la participanți.

Însă, până pe 26 martie, când începe BIFF, ne bucurăm de zilele frumoase și de cinematografia predominant americană, prezentă în mall-urile din țară.

4 Responses to “Cinefil – BIFF ediția 2014”

Posted on

Cinefil – “Mr. Peabody & Sherman “

Mr. Peabody and ShermanMr. Peabody & Sherman e un film de animaţie adorabil, care mi-a făcut seara tare bună şi vă spun de pe acum că îl recomand. E adevărat, îmi plac mult animaţiile, aşadar, filmele colorate, cu poveşti amuzante şi personaje adorabile mă fac să nu pot fi obiectivă, deci ar trebui să ştiţi că voi spune doar lucruri bune.

Mr. Peabody e un câine, dar nu unul oarecare, ci un afacerist perspicace, inventator genial, om de ştiinţă, cântăreţ formidabil, bucătar excelent, medaliat olimpic. Pentru că a fost orfan şi nu a avut o familie, decide să îl adopte pe Sherman, un pui de…om, pentru a-i oferi ceea ce el nu a avut niciodată. Iar pentru a-i da lui Sherman şi o educaţie aleasă, Mr. Peabody inventează o maşină a timpului, cu care îl duce pe Sherman în diferite perioade istorice pentru a vedea cu adevărat cum s-au desfăşurat marile evenimente. Dar prima zi de şcoală a lui Sherman va aduce o serie de probleme care îi pun la încercare lui Mr. Peabody abilităţile de tată, îi duc în aventuri noi prin istorie şi provoacă o ruptură în continuumul spaţiu-timp.

E o poveste tare drăguţă, despre familie şi prietenie, acestea fiind temele centrale în animaţii de acest gen, dar mi-a plăcut mult că a fost ingenios realizată. Fiecare plimbare prin câte o perioadă istorică a fost plină de întâmplări amuzante şi fiecare personaj mult mai simpatic decât în cărţile de istorie. Culorile au fost minunate, dialogurile inteligente şi amuzante, răsturnările de situaţie uneori chiar neaşteptate. Şi e frumos realizat în 3D, unele filme în 3D îmi dau dureri de cap (la propriu). De data aceasta, am intrat în sală cu o durere de cap şi am ieşit foarte bine dispusă.

E clar o poveste pentru copii, dar o să vă distreze sigur şi dacă sunteţi nişte copii mai mari. :)

Posted on

Cinefil – Dragostea e chimie, nu magie

better living through chemistry - Dragostea e chimie, nu magieComedia Better Living Through Chemistry – Dragostea e chimie, nu magie urmăreşte trăirile unui farmacist dintr-un mic orăşel, a cărui viaţă lipsită de evenimente se transformă într-un adevărat spectacol când devine proprietarul afacerii socrului său și începe o relaţie cu o clientă seducătoare.

La începutul filmului, Doug (Sam Rockwell) este un simplu farmacist într-o casnicie ce devenise monotona si plictisitoare, cu o soție care îl domină și nu îl respectă deloc și un fiu cu probleme, care îl ignoră complet. Frustrarea apare mai ales când este dominat de socrul său, acesta refuzând să îl lase să schimbe farmacia pe numele lui, deși nu îi mai aparținea.

Apariția lui Elizabeth (Olivia Wilde) în viața lui este ca o trezire la realitate, făcându-l să se gândeasca la viața lui și la care îi sunt prioritățile. Aventura lui Doug cu Elizabeth devine extrem de interesantă în momentul în care acesta începe să consume produse farmaceutice și băutură, care îi dau stări euforice. Consumul excesiv de medicamente are și o parte pozitivă pentru el, faptul că îi îmbunătățește în mod surprinzător comunicarea cu fiul său.

Situația personală devine și mai complicată când apare FDA-ul în control, aducându-l în punctul în care acceptă să îi dea o supradoză de medicamente soțului lui Elizabeth și să facă planul de a-ți părăsi familia și de a fugi cu aceasta.

Din fericire, Doug realizează la timp că greșește și, ajutat de întâmplare, reușește să facă lucrurile corect.

Metamorfoza radicală prin care trece personajul principal reprezintă subiectul filmului. Personajul este de nerecunoscut la sfarșit, fiind complet diferit de farmacistul “bun” de la începutul filmului.

Filmul Better Living Through Chemistry – Dragostea e chimie, nu magie este un film comercial, cu un subiect relativ banal, însă regizorii Geoff Moore și David Posamentier  reușesc să facă un film amuzant, care te distrează pe moment.

Poate fi vizionat în cinematografe de vineri, 14 martie 2014 și este distribuit în România de RoImage.

Posted on

Cinefil – “Nebraska”

Nebraska„Nebraska” e un film alb-negru realizat în 2013. Acesta e primul lucru pe care îl observi şi e primul lucru care îl face inedit în peisajul filmelor pe care puteţi să le vedeţi anul acesta în cinematografe. A fost şi primul lucru care m-a făcut să ridic sprâncenele şi să spun: „Of, sper că nu e un film din acela care se vrea profund, dar care o să mă plictisească de moarte.” Nu a fost. Din contră.

Filmul prezintă câteva zile din viaţa lui Woody Grant, un bătrân care pleacă împreună cu fiul său din Billings, Montana, spre Lincoln, Nebraska, pentru a-şi ridica premiul de 1,000,000 de dolari pe care insistă că l-a câştigat. Pe drum, fac o oprire de două zile la familia lui din Nebraska, prilej de întâlnire cu fraţii, vechii prieteni, vecinii şi o iubire uitată. Dar filmul nu e despre un premiu de 1,000,000 de dolari, iar acesta este un lucru de care îţi dai seama din primele minute.

Pe fondul unui fir narativ simplu, „Nebraska” e o analiză lucidă, inteligentă, emoţionantă şi amuzantă a societăţii americane, a relaţiilor de cuplu şi de familie, a bătrâneţii, a încercării de a găsi un sens în aventura asta pe care o numim viaţă. Un film cu cadre simple şi realiste din oraşele americane mici, mult diferite de imaginile cu podurile şi clădirile din New York şi San Francisco, atât de folosite în filmele americane, şi cu replici inteligente, amuzante şi acide, care poate să te facă să râzi în hohote, să zâmbeşti amar şi să te întristezi, în acelaşi timp.

Cele 6 nominalizări la premiul Oscar (printre care, pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun actor într-un rol principal, cea mai bună actriţă într-un rol secundar) sunt meritate pe deplin. Ar fi meritat măcar un Oscar, iar Woody Grant e jucat impecabil de Bruce Dern, rol pentru care a şi câştigat premiul pentru cel mai bun actor la festivalul de la Cannes. M-a impresionat mult June Squibb, în rolul soţiei lui Woody, care la cei 84 de ani ai săi face un rol minunat. Iar regizorul, Alexander Payne, e născut în Nebraska, ceea ce ar putea să explice de ce fiecare cadru pare autentic şi realist.

Şi muzica, of, muzica. Melodia pe care o auziţi în trailer şi într-o mare parte din film, la fel ca toată coloana sonoră a filmului, e compusă de Mark Orton şi mi s-a părut absolut superbă.

Nu garantez că o să vă placă. Nu ştiu dacă cele cinci persoane care au ieşit din sală înainte de final mi-ar da dreptate când vă spun că e un film magnific, dar mie aşa mi s-a părut şi nu mai am multe cuvinte pentru a vă spune cât de mult mi-a plăcut. Mai bine mergeţi şi îl vedeţi, de vinerea viitoare, în cinematografe, fiind adus de Intercom Film.